| Administratie | Alimentatie | Arta cultura | Asistenta sociala | Astronomie | 
| Biologie | Chimie | Comunicare | Constructii | Cosmetica | 
| Desen | Diverse | Drept | Economie | Engleza | 
| Filozofie | Fizica | Franceza | Geografie | Germana | 
| Informatica | Istorie | Latina | Management | Marketing | 
| Matematica | Mecanica | Medicina | Pedagogie | Psihologie | 
| Romana | Stiinte politice | Transporturi | Turism | 
Ecuatii cu nucleu compact
Vom studia ecuatia de forma :
x ─ λU(x) =y (*
unde U este un operator liniar continuu, care aplica spatiul Banach X in el insusi. O astfel de ecuatie va fi numita ecuatie de speta a doua, iar operatorul U - nucleul ecuatiei. Aceasta terminologie este imprumutata din teoria ecuatiilor integrale, unde se numeste ecuatie de speta a doua ecuatia
 
spre deosebire de ecuatia de speta intai :

Desi formal, ecuatia functionala (*) poate fi scrisa si sub forma unei ecuatii "de speta intai"
T (x) = y (T=I-λU),
totusi separarea operatorului identitate se dovedeste a fi indicata, intrucat operatorul U poate avea proprietatile mai bune decat operatorul T, care sa permita sa se studieze mai complet ecuatia (*)
Consideram :
x ─ U(x) =y (x, y є X)
si adjuncta ei
g ─ U*(g f (f, g є X*)
presupunand ca U (prin urmare si U*) sunt operatori compacti in spatiul Banach X. Notam T = I ─ U, unde, prin I s-a notat operatorul identitate in spatiul X. Cu aceasta notatie ecuatia (1) poate fi scrisa mai scurt :
T(x = y
Iar ecuatia (2) :
T*(g f
Intrucat T* = I* ─ U* si I*este operatorul identitate in X*.
I.1 Proprietati ale operatorului T
Vom demonstra in prealabil trei leme.
Lema I.1.1 Multimea T (X) este inchisa.
Demonstratie Sa notam
![]()
si sa consideram spatiul cat
![]()
si operatorul
care aplica 
 in 
.Vom nota prin
φ omomorfismul natural al spatiului X pe 
 . Fie  
 T(X) un sir convergent catre un element 
   X. Deoarece 
 exista elementele
 astfel ca 
 Din definitia normei in spatiul cat
exista 
astfel incat 
  ![]()
Vom demonstra ca sirul 
este marginit.
In caz contrar, trecand, daca este necesar, la un subsir, putem
presupune ca 
In virtutea
relatiei (3),sirul 
 este marginit, de aceea, trecand inca o data la 
 un subsir, putem considera
ca 
 converge. Fie, de exemplu,
 Avand in vedere ca 
T(xn) = T (xn) =y
  putem scrie
![]()
si prin urmare,
![]()
deci z є Xo. Dar atunci
![]()
ceea ce este
imposibil, intrucat 
 = 1 pentru orice n=1,2,  .  .
 Astfel, sirul 
 si conform relatiei (3), si
sirul
 este marginit. Putem ,de aceea considera
ca  este un sir convergent. Daca, de exemplu, U (
)
x atunci
![]()
Deci obtinem
![]()
ceea ce trebuia demonstrat.
Lema I.1.2. Sirul de multimi
![]()
este crescator si contine doar un numar finit de multimi distincte.
Demonstratie. Prima parte a
afirmatiei lemei este aproape evidenta, deoarece, daca 
 atunci 
 si cu atat mai mult 
 adica
x  ![]()
 Pentru demonstrarea celei de-a doua parti, vom nota 
 si vom stabili ca, daca, pentru
un n=1,2, . ,Xn = Xn   atunci si  ![]()
Sa alegem 
. Aceasta
inseamna ca ![]()
si, prin
urmare,T(x)
X
=X
.Dar atunci T
T
, adica  x є Xn+1.  Astfel 
 Deoarece incluziunea opusa are loc
intotdeauna, avem, in definitiv, ca ![]()
Sa presupunem acum ca pentru fiecare n = 1,2, .
![]()
Fiecare Xn este subspatiu al spatiului Xn  de aceea,
conform lemei cvasiperpendiculare, in Xn  poate fi ales un
element normat 
 astfel ca 
![]()
Fie m
 n. Sa
consideram elementul 
 unde am notat 
Vom demonstra ca 
m  . In acest scop, 
![]()
Deoarece ![]()
Tinand seama de inegalitatea (4), avem
![]()
Pe de alta parte 
 este un sir marginit, deci
datorita compacitatii operatorului U din sirul 
 se poate extrage un subsir convergent,
ceea ce contrazice (5)
Lema I.1.3. Printre multimile
![]()
exista doar un numar finit de multimi distincte.
Demonstratia este asemanatoare in linii generale cu demonstratia lemei precedente si ca urmare o vom da fara a intra in amanunte.
Sa
observam ca multimile (6) sunt inchise conform lemei I.1.1
si in afara de aceasta, formeaza un sir descrescator.
Este clar ca din egalitatea![]()
 pentru un n, rezulta ca
 
Si lema este, in acest caz, demonstrata.
 Admitand ca 
 vom construi cu ajutorul lemei
cvasiperpendiculare un sir 
 astfel incat 
 
 (7)
Fie m
 n. Ca si in
lema I.1.2, avem 
![]()
Dar
![]()
Si astfel
 . Din (7) rezulta atunci 
![]()
care contrazice compacitatea operatorului U
I.2. Teorema de caracterizare a operatorului T
Sa notam r cel mai mic dintre numerele intregi nenegative n pentru care
. Daca, in
particular, 
, punem r = 0
Fie apoi
 
 
.
Urmatoarea teorema contine o caracterizare a operatorului T si prin urmare, a ecuatiei (1).
Teorema I.2.1.
a) Operatorul T aplica injectiv subspatiul X' pe el insusi.
b)
Subspatiul 
 este finit dimensional. Operatorul T
aplica 
 in el insusi.
c)Fiecare element x є X poate fi reprezentat in mod unic sub forma
![]()
pe
langa aceasta, exista o constanta M 
 0 astfel incat
![]()
d) Operatorul U admite reprezentarea
 ![]()
unde
 sunt operatori compacti, care aplica
spatiul X in X'  operatorul 
 ) si in 
 (operatorul 
). In plus
operatorul 
 are invers bilateral continuu si este
valabila relatia
![]()
Demonstratie. a) Deoarece ![]()
![]()
Daca
T(x)=0, unde 
 atunci, alegand conform lemei I.1.2 
 astfel ca 
, vom avea 
 si prin urmare exista 
 astfel ca 
 Dar atunci 
 si de aceea ![]()
 de unde avem ![]()
b)Avem
![]()
unde operatorul U este o combinatie liniara de puteri pozitive ale operatorului U.
 Astfel operatorul U
 este compact. Deoarece pentru 
 rezulta ca orice multime
marginita din 
 este relativ compacta.  
este
finit-dimensional.
Multimea 
 in cazul 
 este evident 
 Daca 
 si incluziunea 
este
triviala.
c) Sa
notam 
 operatorul T considerat doar
pe multimea 
. Pe baza lemei I.1.1
aplicata operatorului 
 tragem concluzia ca multimea 
 este inchisa si prin urmare este spatiul Banach.De aici  operatorul T  care aplica injectiv X' pe el
insusi are invers continuu ![]()
Fie x un element arbitrar din X, sa punem
 
 
  (12)
Este clar ca x' є X' si deoarece
 ─ 
─ ![]()
 ceea ce demonstreaza posibilitatea
reprezentarii lui x sub
forma (8). Daca 
 este o alta reprezentare a elementului x in forma (8) deci astfel incat 
 atunci
 +![]()
Dar deoarece  
 si de aceea
![]()
Si unicitatea reprezentarii (8) este demonstrata.
Existenta estimarilor (9)rezulta pe
baza relatiilor (12) din continuitatea operatorului![]()
d) Avand in vedere ca U=I ─ T avem pentru ![]()
![]()
deci operatorul U aplica 
 in el insusi. Analog ne convingem ca
![]()
Sa punem pentru 
 arbitrar
 
 (13)
Unde 
 si 
 sunt cei din reprezentarea elementului x in forma (8). Tinand seama de
estimarile (9) ne convingem fara dificultate ca 
 si 
 sunt operatori liniari continui. In afara
de aceasta este clar ca 
 si  
, 
Mai departe este
evident ca 
![]()
Din aceste relatii rezulta ca ![]()
Operatorul 
 aplica spatiul X in spatiul
finit-dimensional in care fiecare multime marginita este relativ
compacta. De aceea U
 este operator compact. Din U
=U-U
se poate trage concluzia ca operatorul U
 este compact.
Sa demonstram , in sfarsit, ca
operatorul 
 are invers bilateral continuu. Pentru aceasta
este suficient sa stabilim in primul rand ca 
 implica x = 0 si in al doilea rand ca 
. Fie 
 Reprezentand x sub forma (8) obtinem ca 
![]()
Deoarece 
 vom avea ca urmare a unicitatii
reprezentarii elementului 0 sub forma (8),
![]()
si pe baza punctului a), 
. De aici ![]()
Sa consideram acum un element arbitrar 
. Sa-l
reprezentam sub forma 
 ![]()
 si sa punem 
![]()
Deoarece ![]()
![]()
Si
![]()
Asadar ![]()
Teorema este in intregime demonstrata.
Observatie. Fie
m cel mai mic dintre numerele intregi nenegative n astfel ca 
 . Atunci m = r.
In acest scop luand 
 si reprezentandu-l sub forma (8)
obtinem 
![]()
ceea ce este posibil in virtutea punctului a) doar
pentru 
 De aici 
 si prin urmare 
.
Mai departe , daca 
, atunci punand x in forma (8) vom avea 
![]()
si 
 prin urmare de asemenea 
.
Teorema urmatoare este consecinta unui caz particular al acestei observatii.
Teorema I.2.2. Pentru ca ecuatia (1) sa aiba solutie pentru orice y є X este necesar si suficient ca ecuatia omogena
  
(15) 
sa aiba solutie unica (evident x
Intr-adevar rezolubilitatea ecuatiei (1)
pentru orice y є X
inseamna ca 
 astfel spus ca r = 0. Unicitatea
solutiei ecuatiei (15) este echivalenta cu faptul ca m = 0.
I.3.Legatura ecuatiei cu adjuncta ei
In teorema urmatoare se stabileste o legatura intre ecuatiile (1) si (2).
Teorema I.3.1 Multimile N(T) si N(T
) au aceeasi dimensiune finita.
Demonstratie. Deoarece 
 si pe baza punctului b)al teoremei I.2.1,
 este finit - dimensional, rezulta ca
N(T) va fi finit - dimensional. Intrucat U
 este tot
operator compact, cele spuse sunt aplicabile si multimii N(T
) 
 Fie
n dimensiunea lui N(T) si m dimensiunea lui N(T
). Fie 
 un sistem de elemente liniar independente din
N(T) si 
 elementele liniar independente din N(T
) 
Intrucat elementele 
 sunt liniar independente exista un sistem
biortogonal de functionale 
 
![]()
Analog exista elementele 
 astfel ca
![]()
Sa presupunem ca 
. Sa
consideram in spatiul X operatorul V=U+W unde
![]()
Deoarece operatorul liniar W aplica X intr-un spatiu finit - dimensional el este compact. Inseamna ca si V este operator compact. Sa consideram ecuatia
![]()
Fie 
 o solutie a sa :
![]()
Din aceasta egalitate rezulta ca
 
adica tinand seama de relatiile (17)
![]()
si prin urmare a faptului ca 
vom avea 
 
Impreuna cu (19) aceasta da 
, adica 
 si deci 
poate fi
reprezentat sub forma 
![]()
Deoarece in virtutea relatiilor (16) 
 din (21) rezulta ca 
 si de aceea si 
. Astfel
ecuatia (18)are solutie unica. Conform teoremei I.2.2
ecuatia neomogena corespunzatoare este rezolubila pentru
orice membru drept. In particular ecuatia 
![]()
are solutie. Sa notam 
 solutia acestei ecuatii. Pe de o
parte ,
![]()
Insa pe de alta parte ![]()
Astfel trebuie ca ![]()
Posibilitatea inegalitatii 
 se exclude prin rationamente analoage.
Anume, in locul ecuatiei (18) trebuie considerata in spatiul 
 ecuatia
![]()
I.4.Alternativa Fredholm
Reunind teoremele demonstrate mai sus, obtinem urmatorul rezultat.
Teorema I.4.1. Fie ecuatiile (1) si (2) au solutii pentru orice membru drept si atunci solutiile lor sunt unice; fie ecuatiile omogene
![]()
au acelasi numar finit de solutii liniar independente 
 respectiv 
. In acest ultim
caz pentru ca ecuatia (1) (respectiv ecuatia (2)sa aiba
solutie , este necesar si suficient ca 
![]()
![]()
iar solutia generala a ecuatiei (1) are forma :
![]()
iar solutia generala a ecuatiei (2):
![]()
unde 
 este o solutie oarecare a
ecuatiei(1) (respectiv2) iar 
 sunt constatate arbitrare.
Avand in vedere analogia cu teorema cunoscuta din teoria ecuatiilor integrale , teorema de fata se numeste alternativa lui Fredholm
	  
Acest document nu se poate descarca
	  
| E posibil sa te intereseze alte documente despre:
               | 
        
| Copyright © 2025 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site.  { Home } { Contact } { Termeni si conditii }  | 
  
Documente similare: 
  | 
		  
									ComentariiCaracterizari
  | 
									
Cauta document |