Afectiuni ale aparatului renal - reflexoterapie

AFECTIUNI ALE APARATULUI RENAL - REFLEXOTERAPIE

Reflexoterapia trebuie sa acorde atentie speciala acestui sistem nu mu-mai in cazul patologiilor specifice ci si in altele, dar si pentru ca rinichii ajuta la mentinerea sanatatii optime, prin implicarea pe care o au asupra starii de echilibru a organismului. O mare cantitate de toxine este eliminata prin urina, de aceea traseul renal este primul pe care il activam in timpul unui tratament reflexogen.

Nefrita

Este o afectiune inflamatorie a glomerulului renal, care tratata superficial se poate croniciza in timp. Semnele clinice sunt: hematurie, edeme (la plope, apoi la fata si la picioare), tensiune arteriala marita, bolnavii acuzand dureri lombare, cefalee astenie.

Masajul reflexogen se adreseaza in mod special: rinichilor si intregului aparat renal, glandelor suprarenale (pentru a genera cortizon) si sistemului limfatic, pentru a stopa procesul inflamator. Se recomanda aproximativ 30-40 sedinte.

Alte remedii adjuvante sunt ceaiurile de urzica moarta, troscot, sau matase de porumb, preparate ca infuzie.

Cistitele

Sunt inflamatii ale mucoaselor cailor urinare, favorizate de frig, constipatie si afectiuni ginecologice. Se manifesta prin mictiuni frecvente, disurie, urina tulbure sau chiar hematurica, boala fiind mai frecventa la femei si in special la gravide.

Reflexoterapia este foarte eficient in tratarea acestor boli, rezultatele aparand dupa 2-3 sedinte. Se insista pe: traiectul urinar (rinichi, ureter, vezica, uretra), suprarenale si zonele limfatice (pentru combaterea inflamatiei) si pe organele vecine (uter sau prostata). Punctul reflex al vezicii urinare este extrem de sensibil putand sa se inroseasca si sa se umfle in timpul tratamentului.

Pe langa ceaiurile ce se recomanda in nefrite, mai sunt necesare bai calde la sezut si picioare, precum si suc proaspat de mere padurete, sau cure de vitamina C. Foarte bun in combaterea infectiilor vezicii urinare este si sucul de afine

Uretrita

Este o inflamatie uretrelor asociata de obicei cu inflamatia vezicii urinare avand simptomele foarte asemanatoare, poate duce la ingustarea tubului uretral si deci la perturbari de eliminare si mictionare.

Se au in vedere zonele reflexe tratate si in cazul cistitelor, cu insistenta pe uretere, rezultatele fiind la fel de rapide.

Litiaza renala

Prin litiaza renala se intelege prezenta unor calculi in bazinet (partea inferioara a rinichiului), sau de-a lungul cailor urinare, datorata in special concentratiei de saruri din urina, dar si unor staze sau infectii locale. De asemenea boala este favorizata de: avitaminoza A, hiperparatiroidism, o alimentatie bogata in carne (duce la acumulari de acid uric). Bolnavii acuza greturi, varsaturi, uneori hematurie si colici renale frecvente, cu dureri atroce in zona lombara ce iradiaza in jos (spre coapsa) si in fata (spre organele genitale). Calculii mici pot cobori spre vezica si cauza dureri vii prin infigerea lor in pereti ureterelor. Litiaza renala poate genera infectii grave ale rinichiului, deoarece nu permite urinei sa se evacueze in mod corect.

Cea mai importanta zona de masat este cea a traiectului renal, dar deoarece aici sensibilitatea este extrem de crescuta se recomanda alternarea cu celelalte puncte, sau combinarea presarii cu metode de relaxare. In scop profilactic si nu numai se insista si asupra paratiroidelor. Tratamentul se face pana la eliminarea calcurilor 10-15 sedinte, in perioada crizelor recomandandu-se zilnic sau chiar de doua ori pe zi. Nu da rezultate in cazul calculilor mari, acestia trebuind eliminati pe cale chirurgicala.

Este extrem de important consumul de lichide pentru a favoriza eliminarea. Se recomanda in mod special ceai de coada soricelului, coada calului, matase de porumb, cozi de cirese, turita mare cu flori galbene si frunze si flori de hortensie . Se poate apela si la baile calde de sezut.

Incontinenta urinara

Se intalneste in special la persoanele invarsta (datorita slabirii musculaturii vezicii), la gravide (unde uterul apasa pe vezica), la femeile cu prolaps genital, (a caror vezica urinara a coborat in timpul sarcinii este presata de organele genitale), sau la cei cu leziuni la nivelul maduvei spinarii (acolo unde au fost lezati centri vegetativi).

Se recomanda masarea insistenta a: vezicii urinare si a intregului aparat renal, suprarenalelor, plexului solar si a coloanei vertebrale. Tratamentul are eficienta dar dupa multe sedinte (30-40), efectuate regulat, cam de trei ori pe saptamana.

Recomandata este si gimnastica pentru vezica urinara, prin contractia voluntara a muschilor din zona pelvina inferioara.