Dr.  COCARLA ELVIRA , sef  Clinica de Stomatologie                         
                                Pediatrica, Facultatea de Medicina si Farmacie " Iuliu  
                                 Hatieganu " , Cluj - Napoca , Romania
                                 Asistent igienist  :  GEORGETA  LILIAC
               Frecventa ridicata a cariei dentare  la varste tot mai mici  impune necesitatea  extinderii mijloacelor de profilaxie.  Printre acestea  , fluorizarea , sub oricare din formele de administrare  cunoscute , continua sa dovedeasca una dintre  metodele cele mai eficiente     
( 1,2,5 ).
              Datele din literatura  ( 3 ,7 , 8 ) atesta faptul ca  aplicarile topice de fluor , sunt in masura sa reduca procentul cariei dentare cu 40 - 50 % .
              Multe din cercetarile ultimilor ani , s-au axat insa pe tehnici de autoadministrare a fluorului in colectivitati de copii. Dintre cele mai economice  procedee s-au dovedit  periajele si clatirile cu solutii fluorurate ( 4 , 6 ).
              Utilizarea periajelor cu paste , geluri , solutii de fluor , de cateva ori pe an , ar reduce caria cu  20%  ( 4 ). Concomitent cu avantajul fluorizarii , copiii deprind  si o tehnica corecta de periaj. Ne-am oprit asupra acestei metode , verificand actiunea periajului  cu solutie Elmex  la copii prescolari , incepand cu grupa mica si continuand  pe toata durata cuprinderii in colectivitate.
               Metodologie 
Au  fost luati in studiu un numar de  200 copii in varsta de trei ani ( grupele mici ), constituindu-se doua loturi :
               Lotul  I  -  martor
               Lotul  II -  experimental
Toti copiii au fost urmariti  timp de trei ani , pe baza unei foi de observatie  special concepute, care a permis notarea fiecarei suprafete  afectate si gradul acestei afectari , precum si alti parametrii. Pentru lotul experimental s-au preconizat  doua serii de fluorizari pe an, ( in lunile noiembrie si mai ) , a cate 4 sedinte fiecare , la interval de o saptamana. Deci fiecare copil trebuia sa beneficieze de 8 periaje pe an . Datorita faptului ca prezenta copiilor a inregistrat mari fluctuatii , dezideratul a fost atins la un numar mic de copii, majoritatea beneficiind in medie de 4  fluorizari pe an, cu variatii intre 3 si 6.
Avand in vedere varsta abordata , cu dificultatile inerente de colaborare , fiecarui copil 
i-am efectuat un periaj  atent cu periuta si pasta de dinti  prezentate in gradinite , dupa care, pe periuta uscata cu prosopul  individual s-au aplicat 5-6 picaturi de solutie Elmex, facandu-se un nou periaj timp de 2-3 minute , fara a fi urmat de clatire , ci doar de indepartarea  spumei rezultate de pe buze.
Atat la inceputul actiunii , cat si la intervale de 6 luni inaintea reluarii seriei de fluorizari , am inregistrat in fisa individuala  , asa cum am amintit , toate suprafetele dentare afectate. Pe baza datelor consemnate am calculat indicii de intensitate ai cariei pe suprafata  (mdf/s)si am urmarit evolutia lor comparativ la cele doua loturi. 
             
             Rezultate si discutii 
                    Dupa cum reiese din tabel  si grafic , la inceputul studiului , cele doua loturi egale numeric au prezentat indici mdf/s apropiati  ca valori ( 0,9% lotul I martor si  1,14% lotul II  experimental.)  Pe parcurs , numarul copiilor cuprinsi  in studiu s-a redus inegal , ramanand relativ mic pentru loturile finale. Totusi compararea indicilor mdf/s ( procentul suprafetelor dentare cariate sau obturate )la anumite intervale , ( lunile noiembrie  ale anilor 1992 , 1993 , 1994 )evidentiaza pregnant eficienta metodei. Daca la lotul  martor indicele de intensitate a cariei , mdf/s , a avut o evolutie puternic ascendenta de la 0,9% in 1992 la 3,86 % in 1993 si 5,07 % in nov. 1994 , lotul fluorizat desi a prezentat si el o crestere  a intensitatii cariei in acelasi interval aceasta este semnificativ mai mica fata de lotul martor ( de la 1,14% la 1,67% si respectiv 1,98% ) 
Calculand procentul mediu annual de suprafete noi cariate , aceasta este de cinci ori mai mare la lotul martor  fata de lotul fluorizat ( 2,17% la lotul martor si numai 0,42% la lotul fluorizat).
          Tabel - Evolutia indicilor mdf/s  la cele doua loturi :
         LOT          
             1992
nr. copii        mdf/s
            1993
nr. copii       mdf/s
         1994
nr. copii        mdf/s
I  martor
  100                0,9%
     78              3,86%
            5,07%
II fluorizat
  100                1,14%     
    85                1,67%
62              1,98%
                Rata cresterii anuale 
I martor              2,17%
II fluorizat          0,42%
Datele prezentate releva faptul ca aplicarea solutiei Elmex  prin periaj a dus la o diminuare neta a procentului de suprafete noi  cariate . In plus am putut observa  mentinerea unui procent  ridicat de copii  indemni de carie , dupa aceste intervale, la lotul fluorizat , stagnarea in evolutie a cariilor incipiente si reducerea numarului de carii complicate .
            In concluzie putem afirma ca fluorizarea locala , sub forma de periaj , s-a dovedit un factor  valoros in scaderea intensitatii procesului carios.
               R E Z U M A T
             S-a  urmarit  actiunea solutiei Elmex , aplicata prin periaj dentar, la un lot de copii prescolari , comparativ cu un lot martor. Valoarea  indicilor mdf/s  calculati la anumite intervale , la cele doua loturi , dovedeste o crestere nesemnificativa a procentului de suprafete noi cariate la lotul fluorizat , in timp ce la lotul martor cresterea este vertiginoasa.
            B I B L I O G R A F I E 
Chow l.