Introducere in toxicologie

INTRODUCERE IN TOXICOLOGIE

Toxicologia este o stiinta complexa , cu caracter pluridisciplinar si experimental . Poate fi definite ca fiind stiinta care studiaza proprietatile substantelor toxice , evalueaza efectele lor asupra organismelor vii si stabileste modul lor de actiune toxica si curative care permit combaterea nocivitatii lor .

Cuvantul toxic provine din greaca antica , de la toxikon care inseamna otrava . Dupa Dioscoride , toxikon deriva de la toxon ( arc , sageata ) si se refera la utilizarea sagetilor otravite in lupte sau la vanatoare . Dupa Pliniu , termenul toxicus deriva de la taxus , o specie de conifere ale carei fructe erau folosite la otravirea sagetilor .

Cuvantul otrava este de origine slava si provine de la verbul otraviti , care inseamna a mahni , a tulbura seninatatea sufleteasca . Desi cuvintele toxic si otrava sunt sinonime , toxic are character general , in timp de otrava se refera la cazurile criminale sau sinucidere .

Toxicologia este o disciplina stiintifica de sine statatoare , pluridisciplinara , care necesita cunostinte de chimie , biologie , biochimie , botanica , genetica , fiziologie , farmacologie si patologie . Cuprinde trei domenii fundamentale de interes:

Toxicologia analitica - studiaza proprietatile fizico-chimice ale substantelor toxice si stabileste metodele de izolare , identificare si dozare ale acestora si ale metabolitilor lor din diferite tipuri de probe .

Toxicologia experimentala - studiaza metabolismul substantelor toxice si actiunea lor nociva asupra organismelor .

Toxicologia clinica - studiaza atat formele de manifestare ale intoxicatiilor , cat si masurile de profilaxie si tratament necesare in vederea ameliorarii simptomelor clinice si pentru grabirea eliminarii substantelor toxice din organism .

Toxicologia este o stiinta experimentala , cu character aplicativ pronuntat . Exista mai multe ramuri al toxicologiei , in functie de domeniul de aplicatie :

a) Toxicologia clinica - se ocupa cu diagnosticul si tratamentul intoxicatiilor la om .

b)    Toxicologia medico-legala - urmareste analiza substantelor toxice din diferite tipuri de probe in vederea elucidarii unor cazuri judiciare .

c) Ecotoxicologia - studiaza contaminarea mediului inconjurator cu poluanti , comportarea poluantilor in biosfera ( contaminarea lanturilor biologice ) si efectele nocive ale poluantilor asupra ecosistemelor .

d) Toxicologia industriala - studiaza substantele toxice prezente in mediul de munca , in scopul prevenirii vreunei afectari a starii de sanatate a muncitorilor in timpul muncii .

e) Toxicologia alimentara - studiaza substantele chimice prezente in alimente ca aditivi sau contaminanti .

f)  Toxicologia reglementara - se ocupa cu formularea actelor legislative care au drept scop reducerea efectelor toxice ale substantelor asupra sanatatii omului sau asupra mediului .

Scurt istoric

Inca din cele mai vechi timpuri , gasindu-se in contact direct cu natura , omul a ajuns sa cunoasca empiric produsele minerale , vegetale si animale , diferentiindu-le pe cele toxice de cele folositoare pentru alimentatie sau de cele folosite in scop terapeutic . Plantele otravitoare erau utilizate mai ales pentru otravirea sagetilor folosite in lupte sau la vanatoare , dar si in scopuri criminale sau suicidare .

Otrava a jucat un rol omportant in traditia pagana . Grecii au zeificat nu numai virtutile , ci si crima , fiind cunoscute in mitologie otravitoarele Hecate , Circe si Medeea.

In Egiptul antic , prepararea si administrarea otravurilor era o adevarata arta , detinuta de sacerdoti . Acestia erau obligati sa pastreze in taina cunostintele despre otravuri , altfel erau pedepsiti cu "supliciul piersicii" . Papirusul egiptean al lui Ebers ( descoperit de egiptologul german Georg Ebers ) , care dateaza din secolul XVII i.C., este cel mai vechi document care atesta faptul ca erau cunoscute proprietatile toxice si curative ale produsilor naturali .

Si grecii se fereau sa vorbeasca despre otravuri , pentru a se evita inmultirea numarului crimelor . Dioscorides ( 40-80 d.C. ) in primul secol si apoi Galenus in secolul al II-lea ( 131-201 ) au scris despre substantele toxice cunoscute in acele timpuri , pe care le-au clasificat in functie de originea lor . Iata cateva dintre acestea , cele mai des folosite:

substante toxice de natura animala : cantharidele ( erau cunoscute de toti medicii din antichitate pentru proprietatile lor afrodisiace ) , lipitorile , salamandrele , serpii veninosi , broastele , alimentele alterate , sange de taur putred ;

substante toxice de natura vegetala : sucul de mac ( opiul ) , radacina de aconite ( una dintre cele mai puternice otravuri , numita si "omoratoarea de pantere" ) , radacina de elebor ( sub acest nume se confunda Veratrum album cu Heleborus  niger , zdrobita in faina si macerate cu lapte se folosea pentru omorarea soarecilor ; galii isi otraveau sagetile inmuindu-le in sucul de elebor ) , cucuta ( Conium maculatum ) , ciupercile otravitoare ( numite "fermentul rau al pamantului " ) ;

substante toxice de natura minerala : arsenicul ( sulfura de arsen ) , cinabrul ( sulfura de mercur ) , litarga ( oxidul deplumb ) , ceruza ( carbonatul basic de plumb ) si varul stins ( oxidul de calciu ) .

Cucuta era frecvent folosita de greci pentru executarea condamnatilor la moarte . Astfel , Socrate ( 469-399 i.C. ) , condamnat la moarte deoarece credea in alti zei decat cetatea si se facea vinovat de coruperea tineretului , a fost executat prin otravire cu un extract de cucuta .

Romanii , asemenea grecilor , au folosit si ei otrava in scop suicidar , de cei care cadeau prizonieri sau in caz de dezonoare , fie in scop criminal in viata politica pentru eliminarea unor persoane incommode , deoarece era imposibil de stability cauza mortii in acele timpuri . Pe langa palat existau otravitori angajati , ca Locusta sau Canidia , despre care se presupune ca utilizau in special otravuri pe baza de arsen sau extracte vegetale . Locusta a fost cea care a preparat otrava cu care Nero l-a otravit pe Britannicus .

Frecventa si gravitatea otravurilor au impus gasirea unor remedii . Necunoscandu-se proprietatile chimice si modul de actiune al otravurilor , antidoturile erau alese empiric , fiind folosite atat intern , cat si extern sau purtate ca amulete .

Din dorinta de a se proteja de otravuri si de a-si procura otravuri , monarhii isi incurajau medicii sa studieze substantele otravitoare - adesea pe condamnatii la moarte - si sa elaboreze antidoturi .

La cererea lui Attalos , regele Pergamului , Nicandru ( secolul al II-lea i.C. ) a scris poemul "Theriaca " ( thyr-animal veninos ) , in care a descries simptomele si tratamentul in cazul otravirilor cu veninuri de sarpe sau insecte . Nicandru a compus si poemul "Alexipharmaka" ( alexo - a se apara , pharmakon - medicament ) , in care a descris diferite antidoturi .

Pe Mithridate VI Eupator , regele Pontului ( 123-63 i.C. ) , Cratevas , medical sau , l-a sfatuit sa ingere doze crescande de otravuri - un amestec de 36 de ingrediente , numit mithridat - pentru a-si crea obisnuinta si a se proteja astfel de otraviri criminale . Cand Mithridate a fost invins de romani , a vrut sa se sinucida cu otrava , dar aceasta nu si-a facut efectul , astfel ca a trebuit sa recurga la pumnal . De la Mithridate deriva termenul de mitridatism , care inseamna obisnuinta la otravuri .

Un alt antidote mult folosit in Roma antica a fost Theriacum , preparat de Andromachus , medical lui Nero . Acesta continea 75 de ingrediente , printer care carne de vipera , si era considerat eficient in contracararea tuturor otravurilor si a muscaturilor de animale veninoase .

In secolul al-XII-lea exista deja o serie de carti care indicau modul de obtinere a otravurilor si de a trata indivizii otraviti . Maimonides ( 1135-1204 ) este autorul cartii : Tratat despre otravuri si antidoturile lor " (1198) care cuprinde sfaturi pentru evitarea otravirilor si antidoturile recomandate .

Incepand din secolul al XVI-lea , otravirea criminala a fost practicata din ce in ce mai des in Italia , care a devenit leaganul crimei prin otravire . Aceasta cu atat mai mult cu cat stiinta acelor vremuri nu era capabila sa descopere urma otravurilor in cadaver . Erau utilizati pe scara larga compusii arsenului , sublimatul coroziv ( HgCl₂ ) , acidul cianhidric si , in masura mai mica , opiul .

Celebra este otrava familiei Borgia , numita "la chantarella" . Cezar administra unor pasari de curte soricioaica , praf de cantaride si venin de vipera cu corn . Dupa moartea pasarilor , acestora li se extrageau maruntaiele , care erau apoi asezate pe talere de arama necositorite , in apropierea unui foc mic . Lichidul care se scurgea era concentrat prin evaporare timp de mai multe zile , pana se obtinea o pudra de culoare alba . Otrava actiona fara greseala , nu putea fi anihilata de nici un antidote sin u putea fi pusa in evidenta in caz de otravire prin mijloacele vremii . Insusi Papa Alexandru al VI-lea si Cezar Borgia au cazut victime redutabilei otraviri .

Aqua Tofana sau aquetta di Napoli , inventata la sfarsitul secolului al XVII-lea de catre Toffana , s-a presupus a fi o solutie de acid arsenios amestecata cu un extract de plante otravitoare . Administrata in doze zilnice de cate 6-7 picaturi , producea o boala greu de definit , care se agrava treptat , manifestandu-se in primul rand printr-o lipsa totala de pofta de mancare . Bolnavul cadea intr-o stare de apatie , slabea mereu si , in ciuda ingrijirilor medicale , ineficace de altfel , se stingea treptat din viata .

Printer cei mai notorii otravitori ai secolului al XVII-lea se numara Caterina de Medicis , care a exportat metodele de otravire italiene in Franta . A urmato Marchiza de Brinvilliers , care a folosit otravuri pe baza de arsen , vitriol si venin de broasca raioasa . In randul otravitorilor din timpul lui Ludovic al XIV-lea , principalul loc a fost ocupat de Chaterina Deshayes , numita La Voisin , care isi botezase otrava , ce avea la baza tot arsenul , praf de succsesiune .

Bazele stiintifice ale toxicologiei au fost puse de Paracelsus ( 1493-1541 ) in secolul al XVI-lea . Acesta atragea pentru prima oara atentia asupra relatiei dintre doza si efectele toxice , afirmand ca doar doza diferentiaza o otrava de un remediu ; principiul este inca valabil si a condos mult mai tarziu la conceptele de "relatie doza-raspuns" si de "indice terapeutic" .

Parintele toxicologiei moderne este considerat medical si chimistul spaniol Mateo Jose Bonaventura Orfila ( 1787-1853 ) , care a fost professor de medicina legala la Universitatea din Paris . El a definit toxicologia ca disciplina stiintifica distincta . A fost primul care a utilizat animalele de experienta pentru testarea toxicitatii substantelor si a pus la punct metode de analiza chimica pentru identificarea otravurilor in tesuturile si fluidele organismului . In 1814 a publicat "Tratat de toxicologie ", in care a pus bazele toxicologiei experimentale si medico-legale .

In continuare , toxicologia s-a dezvoltat ca stiinta progresiv , contributii importante aducandu-si : James Marsh ( chemist englez ) - a elaborate tehnici de decelare a arsenului ( 1863 ) ; Stas ( de origine flamand , nascut in Louvain , a facut studii de medicina si chimie ) - a fost primul care a izolat un alkaloid , nicotina , din probe biologice ( 1851 ) ; Selmi ( chmist Italian ) si Armand Gauthier - au descoperit ptomainele , substante alkaline care se formeaza in cadaver in urma reactiilor de putrefactie si care sau reactii similare alcaloizilor , simuland prezenta acestora ( ptoma - cadavru ( gr. ) sau alcaloizi cadaverici ) ; Ogier - a descoperit glicozizii cadaverici ; Schelle - a avut un rol important in problema otravirilor cianhidrice , prin descoperirea acidului cianhidric disimulat .

In ultimul secol , ca urmare a progreselor stiintifice si tehnologice , toxicologia s-a dezvoltat rapid , interesand tot mai multe domenii . Metodele analitice deosebit de sensibile si specifice care se aplica in toxicologia analitica si medico-legala au facut ca in prezent crimele prin otravire sa fie deosebit de rare . Dezvoltarea sectorului industrial a impus aparitia toxicologiei industriale sau de mediu , care se ocupa cu prevenirea sau tratarea intoxicatiilor produse la locul de unca . Dezvoltarea industriei chimice si farmaceutice , episodul nefericit al talidomidei si multiple dezastre catastrofe chimice produse in ultimul secol ( Tabel I.1. ) au determinat inasprirea legislatiei in domeniul evaluarii toxicologice a medicamentelor si a substantelor chimice . S-a dezvoltat toxicologia clinica si experimentala si au aparut "Centrele pentru prevenirea intoxicatiilor" . A aparut si s-a dezvoltat ecotoxicologia , pentru evaluarea impactului pe care-l au substantele chimice utilizate asupra mediului .

In tara noastra , primul toxicology poate fi considerat farmacistul si medicul C. Hepites , care a avut din 1833 un laborator de analize chimico-legale la Braila si care a devenit ulterior professor la Scoala Nationala de Farmacie din Bucuresti . Dupa 1890 , toxicologia romaneasca a fost reprezentata de medical si farmacistul Mina Minovici , si de fratele sau , Stefan Minovici . Alti farmacisti care au contribuit la dezvoltarea toxicologiei romanesti au fost Bacoveanu , Vintilescu , Deleanu , Al. Ionescu-Matiu , N. Ioanid , V. Galea , M. Cotrau .

Substante toxice . Definitie . Clasificare

Orice substanta chimica capabila sa produca alterari structurale si/sau functionale asupra unui organism viu este considerate substanta toxica . Definitia se refera numai la substantele chimice exogene , care patrund in organism din mediul inconjurator , denumite si xenobiotice .

Practic nu exista substante netoxice . De exemplu , apa bauta in cantitati foarte mari sau oxigenul respirat in stare pura sau sarea de bucatarie ingerata in cantitate prea mare pot sa induca moarte , Pe de alta parte , substante chimice cunoscute ca fiind toxice , cum ar fi cianura sau arsenal , pot patrunde in organism in cantitati foarte mici , subtoxice , fara sa determine aparitia vreunui effect nociv . Prin urmare , toate substantele au potential toxic , in functie de doza , de circumstantele individuale si de mediu .

Tabel I.1. Exemple de dezastre si catastrofe chimice

Exista numeroase criterii de clasificare a substantelor toxice :

a) Dupa origine se clasifica in :

Substante toxice naturale , care la randul lor pot fi de origine vegetala ( ex. Alcaloizii ) , animala ( ex. Veninurile ) sau minerala ( ex. Oxizii si saruruile metalelor ) ;

Substante toxice de sinteza ( ex. Derivati barbiturici , amfetaminele metoxilate ) .

b) Dupa structura chimica exista substante toxice anorganice ( ex. Metalele , amoniacul , acizii minerali ) si substante toxice organice , subdivizatein clase principale , hidrocarburile ) .

c ) Dupa starea de agregare se clasifica in substate toxice gazoase ( ex. Monoxidul de carbon , hidrogenul sulfurat , oxizii de azot ) , substante toxice lichide ( ex. Metanolul , acidul cianhidric ) si substante toxice solide ( ex. Oxidul de plumb , cocaine ) .

d) Dupa organul tinta la nivelul caruia actioneaza cu preponderenta exista :

Substante neurotoxice , cu actiune toxica la nivelul SNC ( ex. Derivatii barbiturici , antidepresivele , neurolepticele , tranchilizantele ) .

Substante hepatotoxice , cu actiune toxica la nivelul ficatului ( ex. Tetraclorura de carbon ) .

Substante nefrotoxice , cu actiune toxica la nivel renal ( ex. Clorura de mercur ) .

Substante hematotoxice , cu actiune toxica la nivelul sangelui ( ex. Benzenul ) etc.

e) dupa localizarea efectelor toxice induse se clasifica in substante toxice de contact ( ex. Acizii corozivi , bazele caustice ) si substante toxice sistemice .

f) dupa natura efectelor toxice induse se clasifica in :

Substante cancerigene ( ex. Hidrocarburile aromatice policiclice ) .

Substante toxice mutagene ( ex. Agentii alchilanti ) .

Substante toxice teratogene ( ex. Talidomida , dioxinele ) etc.

g) dupa mecanismul de actiune toxica exista :

substante toxice inhibitoare ale gruparilor tiolice ( unele metale ) .

substante toxice methemoglobinizante ( ex. Nitritii , aminele aromatice ) etc.

h) dupa domeniul de utilizare se clasifica in substante toxice industriale , medicamente , pesticide , detergenti , materiale plastice , aditivi alimentary , toxine ( zootoxine si fitotoxine ) , substante toxice de lupta etc.

i)  dupa toxicitate : in Uniunea Europeana , substantele toxice sunt clasificate in 4 clase de toxicitate , pe baza valorii dozei medii letale ( DL₅₀ ) determinate la sobolani ( Tabel I.2. ) . DL₅₀ reprezinta cantitatea minima de substanta care provoaca moartea a 50% dintre animalele luate in lucru .

Hodge si Steaner clasifica substantele toxice in sase clase de toxicitate dupa acelasi criteriu ( Tabel I.3. ) .

Tabel I.2. Clasele de toxicitate in Uniunea Europeana

Tabel I.3. Clasele de toxicitate stabilite de Hodge si Steaner :

Intoxicatiile . Definitie . Clasificare .

Starea patologica produsa de una sau mai multe xenobiotice dupa patrunderea lor intr-un organism viu se numeste intoxicatie . Ea poate fi cauzata de alterarea , reversibila sau ireversibila , a structurilor celulare si/sau a functiilor celulare .

In functie de gradul de afectare a individului , intoxicatia poate fi usoara , moderata sau severa . Intoxicatiile se mai pot clasifica in functie de evolutia lor in timp ( criteriul clinico-evolutiv ) sau de circumstantele in care se produc ( criteriul social-juridic ) .

1 ) Dupa criteriul clinico-evolutiv , intoxicatiile se clasifica in intoxicatii acute si intoxicatii cronice .

INTOXICATIILE ACUTE apar atunci cand substanta toxica patrunde in organism in doza relativ mare , o singura data sau de mai multe ori , dar intr-un interval scurt de timp ( timp de 24 de ore ) . Simptomatologia apare repede , adesea brusc , este bine conturata si evolueaza rapid . Totusi , in cazul anumitor substante toxice , cum ar fi paraquatul ( ierbicid ) sau fosforul , intoxicatiile acute se manifesta numai dupa cateva zile sau saptamani de la absortie . Intoxicatul poate deceda sau poate fi recuperate total sau partial . In ultimul caz ramane cu sechele sau leziuni permanente .

Dependent de doza absorbita si de modul de evolutie a intoxicatiei se disting :

a) intoxicatii supraacute - doza absorbita este mai mare decat doza letala si de cele mai multe ori simptomatologia evolueaza foarte rapid cu letalitate ;

b) intoxicatii acute propriu-zise ;

c) intoxicatii subacute - doza absorbita este mai mica , simptomatologia este de intensitate moderata si apare dupa o perioada de latenta , fiind uneori subclinica .

INTOXICATIILE CRONICE se produc in cazurile in care substanta toxica este absorbita in doze mici , in mod repetat , timp indelungat , determinand leziuni biochimice si morfofunctionale care apar lent , dar continuu .

Actiunea toxica se datoreaza fie acumularii substantei in organism , la nivelul diferitelor organe sau tesuturi , fie insumarii efectelor lezionale in decursul timpului , cu aparitia unor stari patologice .

Intoxicatiile cronice se pot clasifica in :

a) intoxicatii cronice la termen scurt - simptomatologia apare dupa 3-6 luni de expunere ;

b) intoxicatii cornice la termen lung - simptomatologia apare dupa cativa anis au chiar dupa intreruperea expunerii .

Adesea , intoxicatiile cronice apar ca urmare a utilizarii necorespunzatoare a medicamentelor ( farmacodependenta ) , a produselor industriale sau a pesticidelor ( intoxicatii profesionale ) , ca urmare a contaminarii mediului sau datorita utilizarii abuzive a substantelor toxicomanogene ( toxicomanii ) .

2) Dupa criteriul social-juridic , intoxicatiile se clasifica in intoxicatii voluntare sau intentionate si intoxicatii involuntare sau accidentale .

INTOXICATIILE VOLUNTARE cuprind crimele , sinuciderile , toxicomaniile , dopingul si utilizarea afrodisiacelor .

a) Crimele prin otravire . In general , substantele folosite in scop criminal au un potential toxic ridicat si proprietati fizice care sa le confere persistenta sis a nu permita decelarea lor de catre victima ( fara gust sau miros caracteristic ) . In trecut s-au folosit mult anhidrida arsenioasa ( As₂O₃ - soricioaica ) , sublimatul coroziv ( HgCl₂ ) , cianurile , unii alcaloizi ( atropine , stricnina , morfina ) , iar in ultima vreme insecticidele organofosforice ( in special paration ) .

De o deosebita importanta sunt intoxicatiile collective , ca urmare a utilizarii substantelor toxice de lupta . In acest scop se folosesc :

substante chimice gazoase ( monoxidul de carbon , acidul cianhidric )

substante iritante , caustice si vezicante pe piele , mucoase si cai respiratorii ( Iperita , folosita in primul razboi mondial )

substante neurotoxice ( compusi organofosforici )

substante paralizante ale SN

toxine ( arme biologice ) , cum ar fi toxinele produse de bacilli ( bacilul carbunos antraxul , bacilul botulinic botulinismul , Pasteurella pestis ciuma , Brucela melitensis bruceloza etc. ) sau de virusuri .

In timpul celui de-al doilea razboi mondial , in camerele de gazare din lagarele naziste s-au folosit Zyclonul B ( acid cianhidric retinut pe pamant de infuzorii ) si cianogazul ( rezultat in urma reactiei dintre cianura de calciu si acidul sulfuric concentrat ) .

B ) Sinuciderile reprezinta autointoxicatii acute , de cele mai multe ori cu sfarsit letal . Sinucigasii cauta de obicei substante toxice care produc moarte usoara ( barbiturice , tranchilizante , morfina ) , iar in lipsa acestora folosesc substante usor accesibile ( soda caustica , acizi , pesticide ) .

In tarile dezvoltate , pe primul loc se situeaza medicamentele ( barbiturice , tranchilizante , glicozizi cardiotonici ) , iar pe locul doi pesticidele . La noi in tara , pe primul loc se afla pesticidele si monoxidul de carbon , iar pe locul doi medicamentele . In mediul urban sunt mai frecvente intoxicatiile cu medicamente , iar in mediul rural cele cu pesticide si cu hidroxizi .

c) Toxicomaniile sunt intoxicatii voluntare de tip cronic , produse ca urmare a consumarii repetate a unui ,,drog" ( substanta toxicomanogena ) . Cuvantul toxicomanie provine din limba greaca , de la toxikon ( otrava ) si manie ( nebunie ) .

Numele unei toxicomanii se formeaza din :

numele drogului la care se adauga sufixul "manie" ( ex. Cocainomanie , heroinomanie )

numele drogului la care se adauga sufixul "ism" ( ex. Alcoholism , tabagism ) .

Toxicomaniile se clasifica dupa gravitate in :

toxicomanii majore ( ex. Heroinomania , morfinomania , cocainomania )

toxicomanii minore ( cafeismul , teismul )

toxicomanii de granite ( tabagismul ) .

In functie de numarul drogurilor consummate , toxicomaniile se clasifica in :

monotoxicomanii , cand se consuma un singur drog

politoxicomanii , cand se consuma mai multe droguri .

O toxicomanie se caracterizeaza prin :

dependenta psihica - consta in modificari de comportament si o stare mentala particulara , onsotita de dorinta imperioasa de a relua substanta in mod continuu sau periodic , pentru a obtine o stare de bine sau pentru a inlatura un discomfort psihic . Se intalneste in toate cazurile de toxicomanii .

dependenta fizica - este o stare patologica ce consta in necesitatea organica de a folosi drogul pentru a evita tulburarile care apar la intreruperea administrarii . Are rol important in intarirea dependentei psihice . Nu apare in toate toxicomaniile .

toleranta - consta in necesitatea administrarii unor doze crescande de drog pentru obtinerea efectului scontat . Toxicomanii ajung uneori sa tolereze doze foarte mari de drog , superioare dozei dozei letale . Toleranta nu este o caracteristica obligatorie a unei toxicomanii .

sindrom de abstinenta ( sevraj ) - reprezinta totalitatea simptomelor carcateristice si specifice care apar la intreruperea administrarii drogului sau la reducerea importanta a dozelor . Aceste simptome sunt opuse celor produse de drogul respectiv . In cazul anumitor droguri ( ex. Heroina ) , sindromul de abstinenta este foarte grav .

d) Dopingul este intoxicatia voluntara cu substante stimulante ( opiacee , cocaine , cafeina , efedrina , amphetamine etc. ) sau hormone ( steroizi anabolizanti , hormone de crestere , eritropoietina , insulina etc. ) , in scopul cresterii performantelor fizice sau intelectuale . Utilizarea repetata a acestor substante poate conduce in timp la tulburari endocrine si neuropsihice importante , iar unele dintre aceste substante induc dependenta.

e) Utilizarea de afrodisiace ( euforizante si vasodilatatoare ) este practicata din cele mai vechi timpuri pentru imbunatatirea performantelor sexuale . De regula , afrodisiacele induc si efecte adverse .

INTOXICATIILE ACCIDENTALE

In acest grup intra intoxicatiile prin contaminarea mediului , intoxicatiile profesionale , intoxicatiile medicamentoase , intoxicatiile alimentare , intoxicatiile casnice si intoxicatiile cu toxine animale sau vegetale .

a) Intoxicatiile prin contaminarea mediului si a lanturilor alimentare au character epidemic si apar atunci cand in mediu ( aer , apa , sol ) sunt deversate cantitati massive de substante toxice . De exemplu , oxizii de azot si sulf eliberati in atmosfera in urma proceselor de combustie sunt puternic iritanti pentru piele si mucoase . Cand ploua se formeaza ploi acide care distrug atat vegetatia , cat si constructiile din metal sau piatra .

Cand un accident chimic sau toxic afecteaza populatia umana , flora sau fauna intr-un asemenea grad incat este depasita capacitatea de raspuns a comunitatii , el este denumit dezastru chimic sau catastrofa chimica .

b) Intoxicatiile profesionale se produc la locul de munca , in special in industrie si in agricultura . Pot fi intoxicatii acute , produse din neglijenta sau din neglijenta sau consecutiv unor accidente tehnice , sau intoxicatii cronice , numite si boli profesionale . Acestea din urma sunt consecinta expunerii repetate a muncitorilor la substante toxice in timpul exercitarii profesiei .

c) Intoxicatiile medicamentoase sunt cele mai frecvente tipuri de intoxicatii intalnite , in special la copii , si necesita adesea ingrijire medicala de specialitate . Pot fi cauzate de:

erori comise de medic , care :

prescrie doze ce depasesc dozele maxime terapeutice

prescrie medicamente fara sa tina cont de posibilele interactiuni medicamentoase sau de starea patologica a pacientului care poate modifica farmacocinetica compusului

erori ale farmacistului , care :

nu descifreaza correct prescriptia medicala

nu sesizeaza ca sunt depasite dozele maxime terapeutice

confunda substantele

elibereaza un produs neomogen

nu consiliaza corespunzator pacientul referitor la calea de administrare si regimul necesar pe timpul tratamentului

erori ale pacientului , care :

confunda caile de administrare

confunda medicamentele

nu respecta dozele prescrise si se supradozeaza

practica automedicatia sau polipragmazia .

De asemenea , intoxicatiile medicamentoase se pot produce pe fondul unei intolerante naturale sau dobandite , ca urmare a unor deficiente de eliminare ( patologie renala ) sau datorita asocierii unor medicamente cu alcool sau alimente interzise .

Pentru depistarea efectelor adverse ale medicamentelor s-a dezvoltat activitatea de farmacovigilenta . Conform OMS , farmacovigilenta reprezinta "orice activitate care are drept scop obtinerea de indicatii sistemice cu privire la legaturile probabile de cauzalitate intre medicamente si reactiile adverse observate intr-o populatie".

d) Intoxicatiile alimentare sunt provocate de ingerarea unor alimente care contin in mod natural susbstante toxice ( ex. Ciuperci otravitoare , cartofi incoltiti care cintin solanina , unele specii de pesti sau moluste ) sau a unor alimente in care susbstantele toxice ajung accidental . Este cazul substantelor cedate de ambalaj ( ex. Conserve de tabla insufficient cositorite care cedeaza plumb ) , a aditivilor alimentari adaugati in cantitati prea mari ,a fructelor si legumelor nespalate care contin reziduuri de pesticide , a alimentelor care contin toxine produse de microorganisme ( ex. Conserve in care s-a dezvoltat bacilul botulinic sau alimente care contin mucegaiuri producatoare de micotoxine ) .

e) Intoxicatiile casnice se produc cel mai des in bucatarie , iar apoi , in ordinea frecventei , in baie , in dormitor sau in garaj . Studiile arata ca majoritatea intoxicatiilor casnice apar la copiii mai mici de 5 ani ( 70% ) , fiind cauzate de curiozitate , neglijenta sau confuzie . Substantele cele mai des incriminate in acest tip de intoxicatii sunt produsele de curatare ( detergenti , inalbitori etc. ) , produsele pe baza de petrol , plantele , pesticidele , medicamentele , etanolul sau metanolul ( care este confundat cu etanol ) etc.

f) Intoxicatiile cu toxine animale sau vegetale sunt provocate de diverse plante , insecte , pesti sau reptile care secreta toxine . Acestea , inoculate la mamifere , cauzeaza durere locala intense si efecte sistemice de tip anafilactic , hemolytic , paralizant sau cardiotoxic .

datorita numarului din ce in ce mai mare de substante chimice care intra annual in folosinta in diferite domenii de activitate , s-a impus desfasurarea la nivel mondial a activitatii de toxicovigilenta . Similar farmacovigilentei , toxicovigilenta reprezinta procesul activ de identificare , investigare si evaluare a efectelor toxice care apar in randul populatiei , cu scopul de a reduce sau controla expunerea la substantele care le produc .