Asistent de farmacie - rostopasca (chelidonium majus) si aplicatiile sale fitoterapeutice

 

 

ROSTOPASCA (Chelidonium majus) SI APLICATIILE SALE FITOTERAPEUTICE

ARGUMENT

Cap. I. INTRODUCERE

Specia Chelidonium majus L., denumita popular rostopasca, "buruiana de cele sfinte", negelarita sau iarba de negi, este cunoscuta din antichitate, fiind amintita in lucrarile lui Dioscorides, Plinius, Paracelsus. Dioscorides atribuie plantei denumirea de "Iarba randunicii", deoarece infloreste odata cu sosirea randunelelor (luna mai) si se vestejeste la plecarea lor. Imaginea plantei este legata de numele ilustrului gravor Albrecht Dürer (1471-1528), care in jurul anului 1520 s-a vindecat cu ea de malarie cronica si de hepatomegalie, iar drept recunostinta pentru proprietatile binefacatoare ale plantei, a imortalizat-o printr-o schita ce se poate vedea si astazi in muzeul din Albertina.

Faptul ca rostopasca se intalneste in vechile carti sub numele de ,,buruiana de cele sfinte', se poate imagina de ce prestigiu se bucura odinioara in popor aceasta planta medicinala considerata astazi, adesea, drept toxica. Aversiunea epocii noastre fata de rostopasca se poate explica doar prin faptul ca la inceputul industriei farmaceutice au fost condamnate si renegate cu hotarare multe plante medicinale valoroase, pentru a-i indrepta pe oameni spre medicamentele obtinute prin sinteza.

Este o planta pe larg raspandita in Asia, America de Nord si in toata Europa, inclusiv in Republica Moldova, creste pe langa case, printre ruine si prin paduri umbroase si se gaseste in cantitati insemnate, ca sursa de materie prima vegetala .   

Greu sa mai gasesti in natura o imperechere asa de desavarsita intre modestie si forta. Banala ca infatisare, cu floricica ei galbena pusa-n cruce, rostopasca este una dintre cele mai puternice plante de pe pamant. Nu degeaba credeau alchimistii ca pot scoate aur din petalele ei. Se spunea ca are o forta egala cu a soarelui si de asta romanii au botezat-o 'Chelidonium', 'darul cerului', iar vracii o culegeau numai in crucea zilei, cand soarele era in zodia Leului. Dar si faimosii botanisti ai antichitatii i-au acordat rostopascai mare consideratie. Paracelsus facea o analogie intre laptele ei de culoare portocalie si secretia biliara, folosind-o in vindecarea ficatului, a bilei si-a fierii. Chiar si Hahnemann, fondatorul homeopatiei, isi vindeca bolnavii de ficat cu rostopasca, in vreme ce cu mult inaintea lui, Dioscoride o recomanda pentru vindecarea cataractei si a conjunctivitei. O confirmare 'istorica' a calitatilor ei ii apartine marelui pictor german Albrecht Durer, care a imortalizat-o intr-o pictura, dupa ce cu ajutorul ei s-a vindecat de ficat.
Astazi, rostopasca este recomandata ca remediu in peste 150 de afectiuni, de la dermatoze batemutul cancer sau la infectiile virale, inca imposibil de tratat cu medicamentele actuale.

Cap. II. DESCRIEREA PLANTEI

2.1. Incadrare sistematica

Chelidonium majus L. (rostopasca) face parte din familia Papaveraceae, ordinul Papaverales, subclasa Magnoliidae, clasa Dicotyledoneae, subincrengatura Angiospermae, increngatura Spermatophyta.

2.2. Descriere morfologica

Este o specie perena, cu rizom scurt, gros, de cca 1 cm de culoare brun-rosiatic,cu numeroase radacini,tulpina aeriana este ramificata cu peri lungi si rosii. In primul an dezvolta o rozeta de frunze dese iar in al doilea an apar numeroase tulpini de 30-70 de cm inaltime. Inflorescenta este un antodiu cu diametrul de 25-50 mm. Infloreste in lunile mai-iunie. Rostopasca creste in multe locuri umbroase din paduri, gradini, de pe langa asezarile omenesti, de la ses pana in zona montana. De pe tulpina poroasa de pana la 1 m se desfasoara frunzele mari, de culoare verde-albastruie, imparipenate, cu 2-5 lobi rotunjiti, si marginea crestata. Florile au patru petale galbene si sunt grupate cate 3-8, fiecare floare avand 2 sepale, 4 petale si numeroase stamina. Fructul este o capsula.

Cand se rupe tulpina picura un suc vascos, de culoare portocalie. Acest suc, cat si radacina sunt toxice. De aceea rostopasca este folosita, in special, pentru tratamente externe. Se recolteaza plantele tinere, la inceputul perioadei de inflorire. Utile sunt toate partile plantei. Este raspandita frecvent in zonele de campie pana in zonele montane prin tufisuri la marginea gardurilor sau invadeaza locurile cu ruine.

Denumirea genului, provine de la cuvantul grec"helidonous"(randunica) si se lamureste prin aceea ca planta incepe perioada de vegetatie odata cu sosirea randunelelor si se vestejeste cu plecarea lor in tarile calde.

2.3. Compozitie chimica

Partile aeriene ale plantei contin 1-2% alcaloizi ,care dupa structura chimica se clasifica la diferite subgrupuri ale izochinolinei: chelidonina, cheletrina, sanguinonina (derivati cu benzfenontredinei), berbeina, captizina (derivati ai protoberbeinei) si protoprina, alocriptopina (derivati ai protopinei). Au mai fost identificati saponozite, acid ascorbic, arotenoide si acizi grasi.

Rostopasca este o planta cu multiple proprietati curative, recunoscuta si folosita pentru efectele sale vindecatoare inca din antichitate, motiv pentru care se bucura de o apreciere crescanda in randul medicine si tratamentelor naturiste.

Daca in trecut utilizarea plantei in scopuri curative era consecinta traditiei populare din jurul sau, intrucat de-a lungul timpului oamenii au observat efectele sale benefice in ameliorarea sau tratarea anumitor boli, recent, mai multi cercetatori au reusit sa izolele substantele active din rostopasca, responsabile de efectele sale terapeutice. Intrucat contine o gama larga de alcaloizi izochinolinici, la doze mari intreaga planta este toxica, dar la dozele corecte ea are numeroase utilizari terapeutice. Planta mai contine alcaloizii chelidonina, homochelidonina, oxichelidonina, mezoxichelidonina, cheleritrina, sanguinarina, coptizina, protopina, alocriptopina, cantitati mici de berberina, sparteina, vitamina C, rezine, ulei volatil, saruri minerale. De asemenea, derivati de acid cafeic sunt prezenti in aceasta planta.

Proprietati

- actiune antispastica de tip papaverinic

- vasodilatator coronarian

- anspastic biliar

- antimicotic

- actiune sedativa si chiar narcotica asupra centrilor nervosi superiori

- decongestiv hepato-biliar

- efect anti tumoral de tip colchinic,citostatica

- antialgic

- hipotensiv

- antispastic la nivel abdominal(intestine,uter)

- efect antibiotic

- cicatrizant

Indicatii

- acnee,negi,exemen,afectiuni hepato-biliare,afectiunile splinei,angina pectorala,astm bronsic,bataaturi,cefalee,seboree,colecistitita,dischinezie biliara,dureri de ficat,gastrita,ulcer duodenal,ulcer varicos,hepatita cronica,herpes rebel.

2.3.1. Identificarea alcaloizilor

Alcaloizii (fr. alcali; gr. eidos- aspect) sunt substante organice heterociclice cu azot, de origine vegetala, cu caracter bazic, rezultate in urma metabolismului secundar al plantelor, care dau reactii caracteristice si au actiune asupra organismelor animale, de cele mai multe ori de natura toxica. In functie de provenienta atomului de azot si de calea biosintetica se pot clasifica in:

alcaloizi propriu-zisi.

pseudoalcaloizi

protoalcaloizi

N-oxizi ai alcaloizilor

Notiunea de alcaloid s-a stabilit la inceputul secolului al XIX-lea, (Meissner, ). Prin alcaloizi se intelegea in trecut toate substantele azotate cu caracter bazic, care aveau actiune fiziologica asupra organismelor animale. In grupa alcaloizilor se gaseau astfel unele amine, amide, aminoalcooli, aminoacizi, purine etc.

Raspandire

In majoritatea cazurilor, alcaloizii au fost izolati din Angiospermae, 10-15% din aceste plante putand sintetiza alcaloizii, unele familii avand chiar o tendinta pronuntata de biosinteza: Annonaceae, Apocynaceae, Asteraceae (subfamilia Senecioneae), Berberidaceae, Boraginaceae, Convolvulaceae, Erytroxylaceae, Loganiaceae, Magnoliaceae, Papaveraceae, Solanaceae, (Dicotiledonate), Amarylidaceae si Liliaceae (Monocotiledonate).

Cantitatile in care se gasesc alcaloizii variaza in limite foarte largi, de obicei in plante se gasesc amestecuri de alcaloizi in care un alcaloid este majoritar. Alcaloizii au o raspandire inegala in organele plantelor:

atropina - 0,30% in frunze, 0,45% in radacini;

chinina - prezenta numai in scoarta, lipseste in frunze.

Desi majoritatea alcaloizilor sunt izolati din regnul vegetal, s-a confirmat existenta lor si in regnul animal: ordinul Urodales (salamandre), sau Anourales (broaste) genurile Buffo, Phyllobates ( potential neurotoxic), Arthropode, Coleoptere, Neuroptere, Myriapode, Spongieri.

Localizare

Alcaloizii se gasesc in vacuolele plantelor, sub forma de saruri cu diferiti acizi (acid benzoic, citric, meconic, tartric. etc), sau in combinatii tanice, insa se mai pot gasi si sub forma de baze cuaternare sau tertiare .

Acizii organici care formeaza cel mai frecvent saruri cu alcaloizii sunt:

Structura

Alcaloizii au cel putin un atom de azot heterociclic, acesta fiind de cele mai multe ori tertiar, mai rar cuaternar. Heterociclurile se pot condensa intre ele sau cu alte cicluri astfel incat moleculele alcaloizilor pot deveni de tip policiclic sau macrociclic. Datorita grefarii pe nucleu a numeroase grupari functionale, unii alcaloizi pot prezenta caracter fenolic (morfina), altii de tipul atropinei , reserpinei pot forma esteri, eteri (codeina) sau alcaloizi glicozidati (solanina din cartof). De obicei au activitate optica, fiind levogiri (cei mai des intalniti si cu cea mai mare activitate farmacologica) sau dextrogiri, activitate imprimata de atomii de carbon ai acizilor cu care se esterifica: (acidul tropic, in cazul hiosciaminei si scopolaminei). Si orientarea substituentilor in pozitiile S sau R confera modificarea actiunii farmacologice (chinina - 8S, 9R este antimalaric, in timp ce chinidina - 8R 9S este antiaritmic clasa 1A, conform clasificarii lui Vaughan Williams).

Toxicitatea alcaloizilor

Sunt substante foarte toxice, in doze relativ mici. Ei pot actiona asupra diferitelor sisteme:

Vincristina are efecte neurotoxice centrale.

Vinblastina (alcaloid antimitotic) este un puternic leucopeniant si determina tulburari gastrointestinale si neurologice

Aconitina este toxic al centrilor bulbari

Chinina si morfina determina depresie respiratorie.

Cocaina si morfina determina farmacodependenta

2.3.2 Chelidonina

Este clasificat ca un alcaloid de tip α-naftofenantryny. Acest lucru se datoreaza prezenta unui schelet in structura moleculelor fenantrenu. Sa constatat ca aceasta exercita alcaloid cu privire la efectele asupra sistemului nervos central similar cu morfina, dar este mult mai slaba. Prezinta diastolica peste aceasta actiune pe musculaturii netede, care este folosit in inflamatie si micsora tractul gastro-intestinal. Chelidoniny clorhidrat a fost, de asemenea, administrat in nefrolitiaza si bolile tractului biliare, deoarece, pe langa o diastolice (pentru drum), de asemenea, prezinta efecte biliari. In prezent, el este acum rar folosite. Sa constatat ca este otrava chelidonina mitotyczną.iw, prin urmare, a fost utilizat ca o componenta a pregatirilor pentru functionare.
. Ea creste mai ales in locuri rurale, hatisuri. Tipice ale acestei plante este prezenta de suc de portocale, care pot fi observate dupa daune la orice parte a plantei. Principale substante active sunt alcaloizi izochinolinowe materiale al caror continut ajunge la 0,3%. Pentru alcaloid principal al acestui grup sunt: chelidonina, cheleritrina si sanguinarina. Aceste substante sunt obligate sa chelidonowym acid. Materialul se prezinta in cadrul actiunii spasmolitice intestine si bronsita, si proprietatile slab sedativ, si biliari. El considera ca astfel utilizarea ca tractul diastolice, inflamatie si pietre ductelor biliare. Care apar in seva plantelor a fost utilizata in medicina populara ca un mijloc de distrugere a verucilor.
Ar trebui subliniat faptul ca mai uzul intern al materiilor prime poate duce la otravire

Berbeina

Berberina de plante este un alcaloid deosebit de activ in reducerea colesterolului. Aceasta substanta - gustul amar si de culoare galben - este prezenta in radacinile scoarta de copac, si tulpini, inclusiv subterane (rizomi), plantele de Berberis genul, cum ar fi agrisa (Berberis vulgaris L.).
Aceasta este, de asemenea, berberina dell'idraste tipice (Hydrastis canadensis) si Huang Lian (coptis chinensis).

Pentru proprietatile ascritele antisecretorii si antimicrobiene, utilizarea traditionala a berbeinei este conceputa pentru tratamentul infectiilor de diferite tipuri, cum ar fi diareea si infectii bacteriene, Candida albicans recurente. De cativa ani, cu toate acestea, este in centrul atentiei in principal pe puntanti proprietatile berbeinei pentru reducerea nivelului de colesterol si hipoglicerina. Astfel, titlurile de droguri au crescut in 2004, studiu publicat in Nature Medicine de Kong, J Wei, Abidi, et al. (Berberina este un medicament nou de scadere a colesterolului de lucru printr-un mecanism unic distinct de statine). In timpul aceasta cautare berbeina - administrata pe cale orala de la 32 de pacienti hypercholesterolemic pentru trei luni - a redus colesterolul plasmatic cu 29%, trigliceridele cu 35% si a colesterolului LDL cu 25%. De date este deosebit de incurajatoare, prin urmare, care in curand a condus la vopsea berberina ca o alternativa naturala posibil sa statine. Mecanismul prin care acest medicament reduce colesterolul plasmatic, cu toate acestea, difera de cele efectuate de statine. In timp ce aceste medicamente scadere sinteza colesterolului endogen, berberina creste activitatea si numarul de receptori LDL hepatica, facilitand indepartarea de 'colesterol rau' din sange. BerberinaL'associazione de berberina cu statine ar putea produce totusi un efect interesant sinergice, chiar si pentru capacitatea sa de a inhiba o proteina (PCSK9) responsabile pentru degradarea partiala a receptorilor LDL in ficat (statine, care au tendinta sa promoveze).

Mai recent, noi studii au demonstrat efectul hipoglicemica de berberina la pacientii cu diabet zaharat de tip 2. De asemenea, in acest sens, in care substanta pare sa actioneze in primul rand la receptor, cresterea expresie a receptorilor pentru insulina, cu sensibilitate crescuta la acest hormon si de a reduce rezistenta la insulina.

Varietate de actiuni benefic, capacitatea de a functiona la mai multe niveluri, precum si absenta unor efecte secundare semnificative, fac din acest unul dintre berberina suplimente momentul cel mai interesant, care se concentreaza asupra cercetarii de multi cercetatori. Intre timp, pe piata, au aparut deja primele produse pe baza berberina, care este adesea combinat cu alte substante cu alte activitati similare, cum ar fi orez rosu fermentat, Policosanols si silimarin

Sanguinarina

Sanguinarina este toxic alcaloid extras din anumite plante, .

Daca este aplicata pe piele, substanta poate distruge celulele si distruge stratul de suprafata.

Utilizare

* Este folosit in pasta de dinti pentru a imbunatati eficienta in lupta impotriva bacteriilor care cauzeaza carii si boli parodontale.

2.3.5.Sparteina

Sparteina- grup alcaloid lupinanu, izolate din plante apartinand familiei de lupin,. Sparteine are doua centre chirale si poate aparea sub forma a patru diastereomeri (in plus, din cauza particulelor de schelet asimetria, fiecare diastereoizomer pot aparea in doua forme enantiomerica, oferind un total de opt diastereomeri). Cele mai frecvente (-)-Sparteine (nume sistematica: (6R, 8s, 10R, 12S)-7.15-diazatetracyklo [7.7.1.02,7.010,15] heptadekan) este izomerul contra-sensul acelor de ceasornic de configurare cis-trans. Alte izomeri sunt indicate prin simboluri α (izomerul trans-trans), (cis-cis) si γ (trans-cis; putin cunoscute) [1]. izomerul Dreptaci, Sparteine este foarte toxica.
Sparteina in doze mici, stimuleaza musculare netede (de exemplu, vezica sau stomac), in cantitati mari provoaca paralizie ca Coniine. Sparteina a fost adesea folosita ca elemente in pregatirile pentru tratamentul aritmiilor cardiace, si de a induce fortei de munca.

2.3.6. Acidul ascorbic

Acidul asorbic sau vitamina C se gaseste in natura sub doua aspecte: redus - ca acid L-ascorbic sau (5R)-5-[(S)-1,2-]-3,4-dihidroxi-2(5H)-furanona si oxidat - ca acid dehidroascorbic (acid L-treo-2,3-hexodiulosonic-lactona), mult mai abundent.

Formulele chimice de structura ale celor doi compusi sunt :

Acid L-ascorbic ( Acidum Ascorbicum)

-    Acid dehidroascorbic  

Acidul dehidroascorbic

C₆H₆O₆   M = 174,11 ; C 41,39% ; H 3,47% ; O 55,14% . Este forma reversibila oxidata a acidului ascorbic si este biologic activ . Se prepara prin actiunea benzochinonei asupra acidului ascorbic .

Proprietati fizice

Cristale fine, aciculare; solubil in apa la 60⁰ C. In solutii, cele doua grupari carbonil (din pozitiile 2 si 3) trec in forma hidratata  -C(OH)₂ -C(OH)₂ - . Practic, reactia sa este neutra.

Solutiile sale apoase sunt mult mai putin stabile decat cele ale acidului ascorbic . Acidul dehidroascorbic, in solutie, este convertit usor in acid ascorbic, prin reducerea cu acid sulfuros (H₂SO₃) .

Acidul ascorbic

C₆H₈O₆     M = 176,13 ; C 40,91% ; H 4,58% ; O 54,51% .

Vitamina C constituie o exceptie printre vitamine, fiind practic singura care exista in natura intr-o forma unica ; ea nu formeaza complecsi cu nucleotidele sau coenzimele, necunoscandu-se inlocuitori naturali sau sintetici.

Proprietati fizice

Cristale (de obicei plate, uneori aciculare, in sistem monoclinic) incolore sau pulbere cristalina alba, fara miros. Stabil in aer, in stare uscata. In preparatele impure si in multi produsi naturali, vitamina se oxideaza cand este expusa la aer si lumina .

Usor solubil in apa (80%  la 100⁰ C, 40% la 45⁰ C), solubil in alcool si metanol, practic insolubil in benzen, cloroform, eter, eter de petrol, uleiuri grasimi, solventi grasi .

Agent reducator puternic, decoloreaza multi coloranti. Solutiile apoase sunt rapid oxidate de aer, reactia fiind accelerata de alcalii, fier, cupru. Forma stabila de sare este ascorbatul de sodiu.

Cap. III. RECOLTARE SI CONSERVARE

Rostopasca poate fi culeasa de la inceputul lui mai (sfarsitul lui aprilie), cand incepe inflorirea, pana la sfarsitul lui noiembrie. Se taie partile aeriene (frunze, tulpini, flori) cu un cutit si se transporta la locul de uscare cat mai repede. Mai rar, pot fi recoltate si radacinile primavara, cu cazmaua. In timpul recoltarii mana trebuie protejata cu manusi daca nu vrem ca pielea sa capete pentru cateva zile o nuanta galben-negricioasa de la sucul plantei. O masura de protectie foarte importanta in timpul recoltarii este ca mana sa nu fie dusa la ochi, la gura ori in alt loc sensibil, deoarece Rostopasca este foarte iritanata.

Uscarea se face in strat de grosime medie, in loc foarte bine aerisit, intorcand o data pe zi plantele de pe o parte pe alta. Atunci cand uscarea s-a facut corect, planta capata o culoare verde inchis, fara sa se innegreasca sau sa se decoloreze. Uscarea la soare distruge principiile active ale plantei. Din 6-8 kg de planta proaspata se obtine 1 kg de planta uscata.

De la rostopasca se culege partea aeriana a plantei, adica tulpina, frunzele si florile, cu grija pentru a nu dezradacina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, insorit, in zile fara ploaie (ploaia favorizeaza brunificarea plantei, ceea ce duce la degradarea principiilor active). Imediat dupa culegere, tupinile de rostopasca se pun la uscat in strat subtire, intr-un loc umbros si lipsit de umiditate. Dintr-o jumatate de kilogram de planta proaspata rezulta aproximativ o suta de grame de planta uscata. In stare proaspata, tulpinile de rostopasca lasa un suc (latex) portocaliu, care are proprietati medicinale foarte importante, pe care planta uscata nu le mai pastreaza.

Conditionarea se face prin indepartarea plantelor din alte specii, a tulpinilor lemnificate si frunzelor ingalbenite. Uscarea pe cale naturala se face la umbra in locuri bine ventilate (de preferat poduri acoperite cu tabla) in strat subtire. Se vor intoarce cu grija la 2-3 zile pentru ca sa nu se rupa frunzele. Uscarea se verifica dupa tulpini, care fiind mai groase au nevoie de mai mult timp. Pe cale artificiala se usuca la 35-40°C. Atunci cand uscarea s-a facut corect, planta capata o culoare verde inchis, fara sa se innegreasca sau sa se decoloreze.

Numai plantele foarte bine uscate pot fi pastrate pentru iarna. Cele mai indicate in acest scop sunt borcanele sau cutiile de carton ce pot fi inchise. A se evita recipientele din plastic si cutiile de tabla. Plantele ar trebui ferite de lumina

Cap. IV. APLICATII FITOTERAPEUTICE

4.1. Boli interne

Tratamentul hepatitei

Hepatita virala B este o boala severa, cauzata de infectia cu virusul hepatitic B. Aceasta infectie poate determina formarea de tesut cicatriceal in ficat, disfunctie hepatica, a, cancer hepatic (hepatocarcinom) si chiar decesul.
Virusul hepatitei B se gaseste in sangele infectat sau alte lichide infectate ale organismului uman, ca de exemplu sperma sau secretiile vaginale; astfel transmiterea se poate face pe cale percutana (prin transfuzii sangvine cu sange infectat, prin utilizarea seringilor si acelor contaminate, manevre sangerande la stomatologie, manichiura, pedichiura, piercing etc.), pe cale sexuala (contact sexual neprotejat cu o persoana purtatoare a AgHBs) si perinatala (de la mama infectata la nou-nascut).

Folosita intern, rostopasca are efect tonic hepatic, regenerativ hepatic, drenor biliar si hepatic, antiviral, colagog(stimuleaza formarea bilei), coleretic(favorizeaza eliminarea bilei). Este un adevarat panaceu in bolile de ficat de orice natura, la spectrul larg de afectiuni tratate adaugandu-se o putere curativa extraordinara. Rostopasca actioneaza extrem de eficient atat in tratamentul hepatitei A, cat si al hepatitei B. Rezultatele cele mai spectaculoase in tratamentul hepatitei se obtin prin asocierea sa cu alte doua plante cu efecte deosebite asupra ficatului: turita mare si sunatoarea. Cea mai eficienta modalitate de administrare este sub forma de infuzie (jumatate de litru pe zi - atentie, infuzia pentru uz intern), cu precizarea ca pe langa rostopasca se mai adauga o lingurita de turita mare si o lingurita de sunatoare, cantitatea de apa ramanand neschimbata. Jumatatea de litru de infuzie se bea in reprize - cate 100 ml (jumatate de pahar) din doua in doua ore. La copiii intre 14-18 ani, doza se reduce la doua treimi; la cei intre 12-14 ani se reduce la jumatate; la cei intre 8-12 ani - la o treime; la cei intre 6-8 ani - la un sfert. Tratamentul dureaza 49 de zile.

Tratamentul cirozei hepatice initiale

Cirozele hepatice sunt suferinte cronice cu evolutie progresiva, caracterizate morfologic prin dezorganizarea arhitectonicii hepatice datorita metaplaziei tesutului conjuntiv - care formeaza benzi de scleroza ce inconjura sau fragmenteaza lobulii - determinata de distructia hepatocitara si de regenerarea nodulara; biologic prin alterarea severa a sindroamelor de activare mezenchimala, de hipertensiunea portala si de insuficienta hepatocitara si prin posibilitatea exacerbarii sindromului excretobiliar si a aceluia de hepatocitoliza; clinic, prin stadii avansate de insuficienta hepatica, insotite de semnele de hipertensiune portala.

Cauzele infectioase ocupa un loc important in etiologia cirozelor in tara noastra, cele mai multe dintre ele fiind de natura virotica, prin virusul hepatitic. Celelalte cazuri apartin virusurilor nehepatice, sifilisului, tuberculozei si altor infectii bacteriene.

Cirozele nutritionale apar prin carente de proteine, de factori lipotropi sau de vitamine. Dintre cauzele toxice care provoaca ciroze, alcool - prin afectiunea sa steatogena, la care se adauga si carentele nutritionale - ocupa primul loc. Mai sunt incriminate destul de rar toxicele industriale (compusi organofosfarici, hidrogenul arseniat, tetraclorura de carbon, deratizantele, insecticidele) si, in ultimul timp, medicamentele cu agresivitate hepatica.

Abuzul de alcool si hepatita virala tip B, reprezinta principalele cauze ale cirozei hepatice. in unele tari ca de exemplu Franta, predomina etiologia alcoolica, in tara noastra predomina etiologia virotica. Din punct de vedere etiopatogenic, deosebim urmatoarele tipuri de ciroza hepatica

Rostopasca este un puternic drenor si tonic pentru ficat, stimuland refacerea celulei hepatice. In tratamentul cirozei se foloseste un amestec de tincturi de rostopasca, armurariu (Silybum marianum) si pedicuta (Lycopodium clavatum) in proportii egale. Se ia o lingurita din acest amestec de tincturi, diluata in jumatate de pahar de apa, de 4 ori pe zi, pe stomacul gol. Tratamentul dureaza minimum 6 luni, perioada in care nu se consuma alcool, tutun, carne si preparate din carne, margarina, prajeli, alimente conservate, alimente ce contin substante chimice (pentru colorare, aromatizare, conservare etc.).

Tratamentul dischineziei biliare

Dischinezia biliara sau disfunctia biliara este un diagnostic din ce in ce mai acceptat in comunitatea medicala. Uneori, si posibil mult mai frecvent decat este recunoscut in prezent, vezica biliara, desi neinflamata in mod evident, nu functioneaza adecvat.

Vezica biliara este un organ mic localizat in apropierea ficatului cu rolul de a depozita si concentra bila sintetizata la nivelul ficatului. In mod normal in organism pot fi absorbite numai substantele solubile in apa. Cand alimentele grase - insolubile in apa - ajung la nivelul duodenului (prima parte a intestinului subtire), un hormon numit colecistokinina este eliberat in circulatie. Acest hormon ajunge la nivelul vezicii biliare si determina contractia acesteia cu eliberarea bilei in tractul gastrointestinal. La o masa bogata in grasimi, vezica biliara se goleste complet in decurs de o ora. Uneori raspunsul vezicii biliare la acest hormon este inadecvat (hiper sau hipokinetic) si in acest caz vorbim despre dischinezie biliara.

Se face un amestec din 1/2 lingura tinctura de rostopasca, 1/2 lingura tinctura de anghinare, o lingura tinctura de si la 1/2 litru de apa. Se ia jumatate de pahar din acest remediu pe stomacul gol, cu un sfert de ora inainte de masa. Termenul de valabilitate al remediului este de 48 de ore, cu conditia sa nu stea in soare sau la temperaturi de peste 21°C.

Tratamentul constipatiei

Constipatia este un sindrom caracterizat prin eliminarea intarziata a scaunelor la 3-4 zile chiar si mai mult dupa ingerarea mesei respective.Constipatia poate reprezenta de fapt rezultatul final al unei digestii bazata pe alimente denaturate.Scaunele pot fi de consistenta obisnuita, de obicei dure si in cantitate mica, fara resturi alimentare digerabile.Pacientul poate prezenta cefalee, indispozitie, astenie si inapetenta.Constipatia apare cel mai des din cauza prostului obicei de a intarzia prezentarea la toaleta cand este nevoie pentru eliminarea scaunului. Aceasta senzatie apare de la prezenta materiei fecale in regiunea de final a intestinului.Intarzierea produce o dilatare sau extindere a intestinului si senzatia de eliminare devine din ce in ce mai rara si rezulta constipatia. Un alt motiv care duce la aparitia constipatiei este un regim sedentar, sarac in legume si fructe, bogat in mancaruri grele ( greu de digerat ) care provoaca constipatia.Un astfel de regim sedentar poate provoca mai multe afectiuni gastro-duodenale.

Constipatia este suferinta celor cu o dieta preponderent carnata. Cauza principala este lipsa fibrelor de celuloza din alimentatie, lipsa miscarii si a  apei

De obicei, contra constipatiei se folosesc remediile laxative, insa adesea problema nu este rezolvata decat pe jumatate cu ajutorul lor, deoarece la multi bolnavi peristaltismul este foarte redus (intestinul este 'lenes'), diferitele glande implicate in procesul digestiv nu au secretii suficiente sau evacuarea lor este prea lenta. Din acest motiv este foarte utila asocierea rostopascai cu plantele laxative. Rostopasca se administreaza sub forma de pulbere - un varf de cutit de rostopasca se ia inainte de masa si se tine sub limba timp de 10-15 minute, apoi se inghite cu un pahar de apa in care au fost lasate anterior la macerat, de seara pana dimineata, 1-2 lingurite de seminte.

Tratamentul digestiei lente si a tulburarilor de asimilatie

Pentru stimularea procesului digestiv, precum si pentru imbunatatirea asimilatiei anumitor substante (vitamine si minerale in special) se ia sub limba, inainte de masa, 1 varf de cutit de rostopasca, combinat cu jumatate de lingurita de pulbere de cimbrisor. Plantele se tin sub limba un sfert de ora, apoi se inghit cu putina apa. Acest remediu este indicat si ca adjuvant in tratamentul obezitatii, dispepsiei, anemiei, anorexiei.

Tratamentul colesterolului crescut

Colesterolul este un alcool policiclic de care se leaga acizii grasi, devenind astfel ograsimecare se intalneste in aproape toate alimentele de origine animala. Nivelul ridicat de colesterol este responsabil pentru atacurile cardiovasculare, ateroscleroza, litiaza biliara si o multime de alte boli, dar foarte puaini sunt cei care cunosc faptul ca acest colesterol are un rol esential in mentinerea sanatatii corpului. Tratatele de medicina ne spun despre colesterol ca exista in fiecare celula a corpului, intra in alcatuirea membranelor care protejeaza nervii. Acelasi colesterol contribuie la sinteza unor hormoni, cum ar fi testosteronul si estrogenul. Pe de alta parte, un nivel ridicat de colesterol creste riscul de boala cardiovasculara, insa nici un nivel foarte scazut de colesterol in sange nu este bun. Potrivit unui studiu efectuat la Universitatea Boston (SUA), persoanele cu un nivel de colesterol mult sub limita normala au probleme de concentrare, probleme cu memorarea informatiilor Una din cele mai puternice combinatii de plante hipocolesterolemiante este formata din rostopasca, mesteacan si anghinare. Se fac cure de minimum 30 de zile cu aceste plante, luate sub forma de tinctura, amestecate in parti egale. Se ia o lingurita din amestecul de tincturi in 100 ml de apa, cu o jumatate de ora inainte de fiecare masa, timp de minimum 30 de zile.

. Tratamentul dereglarilor hormonale la femei

Se foloseste o combinatie 'magica' din sucuri proaspete, obtinute din plante: telina (Apium graveolens) - 20 ml (sucul se obtine din frunze proaspete); marar (Anethum graveolens) - 20 ml (sucul se obtine din tulpini si eventual inflorescente proaspete); rostopasca (Chelidonium majus) - 2 ml (sucul se obtine din tije proaspete); Cretisoara (Alchemilla vulgaris) - 10 ml (sucul se obtine din tulpini proaspete, culese dimineata pe roua).

Tratamentul se face in doua reprize: jumatate din cantitate se bea dimineata, pe stomacul gol, si jumatate se bea seara, tot pe stomacul gol (in acest scop, ultima masa se va lua cel tarziu la ora 19). O cura dureaza 21 de zile. Sucul se tine la frigider, maximum 24 de ore. Pe parcursul curei si dupa aceea nu se consuma: tutun, alcool, carne si preparate din carne, alimente conservate, colorate artificial. Cura va fi inceputa cu 48 de ore inainte de aparitia pe cer a Lunii Pline. Sucul de rostopasca se obtine prin zdrobirea si stoarcerea tijelor. Sucurile de cretisoara, telina si marar se obtin cu ajutorul mixerului - plantele proaspete sunt zdrobite cu elicea mixerului si apoi sunt stoarse si filtrate prin tifon (pentru o extractie mai facila se poate adauga putina apa, dar atunci cantitatile de plante se dubleaza).

Este o reteta cu virtuti miraculoase in tratamentul hirsutismului, al amenoreei si dismenoreei, al tulburarilor in dezvoltarea caracterelor feminine, al bolilor de piele. Este indicata in dezordini legate de activitatea gonadelor si a corticosuprarenalelor.

. Boli externe

Tratamentul negilor

Negii sunt excrescente ale pielii inofensive, noncanceroase produse de papiloma virusul uman. Exista mai mult de 100 de tipuri de papiloma virusuri umane. Acest virus infecteaza stratul superficial al pielii, de obicei penetrand in organism prin zonele cu leziuni ale pielii. Virusul produce o crestere rapida a stratului superficial al pielii, rezultand un neg (veruca este termenul medical). De obicei negii dispar de la sine in cateva luni sau chiar ani. Negii pot sa apara la nivelul corpului in diferite zone. Apar mai frecvent la copii si adultii tineri Se aplica suc de rostopasca de trei ori pe zi, in straturi succesive, timp de minimum 2 saptamani. Treptat, negii isi schimba culoarea, se reduc ca dimensiune si apoi cad. Este necesar ca tratamentul sa continue minimum 5-7 zile si dupa caderea negilor.

Tratamentul condiloamelor acuminate (vegetatiile veneriene)

Se aplica o combinatie de extract fluid de rostopasca - 2 linguri si tinctura de propolis 30% (se gaseste in magazinele apicola si in farmacii) - 1-2 lingurite. Se fac aplicatii cu acest remediu, care adera foarte bine pe zona tratata, de 2-3 ori pe zi, direct pe zonele afectate. Tratamentul dureaza minimum 2 saptamani. Inaintea aplicarii preparatului, se va sterge foarte atent zona, cu un tampon imbibat in tinctura de rostopasca diluata cu apa sau chiar cu suc de rostopasca.

Este un tratament deosebit de util si in completarea celui cu Condylin (un produs obtinut din planta Podophylus communis - remediul clasic in aceasta afectiune, dar destul de dureros) deoarece accelereaza procesele de eliminare a virusului, previne suprainfectia si grabeste vindecarea leziunilor, diminuand suferinta. De asemenea, tratamentul adjuvant cu rostopasca stabilizeaza efectele Condylinului si adesea nu mai face necesara reluarea tratamentului.

Tratamentul fibromului uterin si al cervicitei

Fibromul uterin este una din cele mai frecvente tumori. Statistici numeroase, din regiuni diferite, arata ca fibromiomul se inatlneste intr-o proportie de 20% din populatia feminina. Varsta de electie la care apare este intree 35-50 de ani (55,7% dupa Ducuing), inainte de 30 si dupa menopauza fiind rar.Din numeroasele teorii propuse, cele mai multe au fost abandonate: teoria congenitala, eraditara a lui Conheim, teoria vasculara a lui Kelbs-Pillot, teoria infectioasa a lui Virchow.
Teoria hormonala pare a fi cea mai valabila, fibromul dezvoltandu-se, practic, intotdeaun in perioada de activitate genitala, Hegar, Seitz, Faure, incriminand rolul estrogenilor in geneza acestei tumori.

Foarte importanta in tratarea acestor afecaiuni este modalitatea de aplicare a remediului. Metoda pe care v-o prezentam in continuare cere ceva timp, dar s-a dovedit a fi extrem de eficienta: cu irigatorul, cu para de cauciuc sau cu o seringa de capacitate mai mare (fara ac) se introduce infuzia de rostopasca pentru uz extern (minimum 15 ml) in vagin. Dupa administrarea cu seringa, bazinul va ramane ridicat fata de orizontala, timp de minimum 15 minute, astfel incat preparatul sa nu se scurga din vagin. Este bine ca in aceasta perioada sa fie facute contractii si relaxari succesive ale muschilor vaginali pentru ca circulatia sanguina sa se intensifice, iar principiile active sa fie preluate mai usor. Cea mai eficienta modalitate de administrare s-a dovedit a fi aceea in care, dupa introducerea preparatului in vagin, s-a executat si pozitia 'lumanare' timp de 10-15 minute, facand simultan contractii si relaxari ale musculaturii vaginului (care intensifica circulatia locala si permite patrunderea in straturile profunde a principiilor active). Se fac 1-2 administrari pe zi. In cazul cervicitei, durata minima a tratamentului este de 2 saptamani, in timp ce la fibromul uterin durata minima este de 49 de zile. Acest tratament mai este indicat in tratarea trichomonas-ului, candidei, cancerului uterin.Acest tratament este valabil si in infectiile cu candida, chlamydia, trichomonas, precum si in infectiile bacteriene. Chiar daca dispar simptomele bolii, este necesar un examen clinic si de laborator inainte de a va hotari sa incheiati tratamentul.

Tratamentul tumorile benigne si maligne

Proliferare excesiva de celule anormale care seamana mai mult sau mai putin cu tesutul in care se dezvolta si sfarsesc prin a dobandi o autonomie biologica.
Sinonim: neoplasm.

Cauze si factori favorizanti - Tumorile au cauze variate: ereditare, chimice (tabagism), fizice (radiatii ale soarelui), biologice (actiunea unui virus); acestea se pot asocia intre ele. Se intampla ca o tumora sa nu aiba o cauza cunoscuta. Celulele unei tumori si-au pierdut sensibilitatea la mesajele organismului care impiedica in mod normal orice proliferare excesiva. La un individ sanatos, toate celulele tumorale izolate care apar sunt in mod normal inhibate sau distruse de catre globulele albe ale sistemului imunitar. Deci, o tumora adevarata nu se poate dezvolta decat daca celulele sale au devenit rezistente la sistemul imunitar.

Diferite tipuri de tumori Se disting tumori benigne si tumori maligne (canceroase).
- Tumorile benigne au, de obicei, un volum limitat. Ele refuleaza spre tesuturile vecine fara a le invada, nu dau metastaze si, in majoritatea lor, nu au consecinte grave asupra bolnavului.
- Tumorile maligne si cancerele au caracteristici care de cele mai multe ori pot fi opuse, punct cu punct, precedentelor. Ele devin adesea voluminoase, sunt prost delimitate, infiltreaza tesuturile invecinate, recidiveaza adesea dupa ablatie si mai ales au tendinta de a se raspandi la distanta, formand metastaze

Se aplica cataplasme cu rostopasca timp de minimum 49 de zile. Rostopasca opreste dezvoltarea tumorilor si, in timp, determina chiar retragerea lor. Eficienta sa creste daca in cataplasme este combinata in proportii egale cu radacina de tataneasa. Daca pielea tinde sa se usuce si sa se degradeze sub actiunea cataplasmei, la o ora dupa ce am luat-o, vom aplica un unguent cu tataneasa sau cu galbenele.

Tratamentul ciupercile fixate la nivelul unghiilor de la maini si picioare

Se aplica un tampon de vata bine imbibat cu o combinatie de tincturi de rostopasca, propolis si tataneasa, in proportii egale. Acest tampon se tine pe locul afectat vreme de 1 ora, aplicandu-se de 2-3 ori pe zi. Dupa o saptamana de tratament apar primele efecte. Daca este indepartat stratul de tesut mort, poate fi folosit extractul fluid de rostopasca, care are o actiune mai puternica.

Tratamentul panaritiului

Infectie acuta a unui deget de la mana sau, mai rar, de la picior.
Panaritiul este o afectiune frecventa, ce decurge din inocularea intr-un deget a unui germene, de cele mai multe ori un stafilococ, de catre o aschie, o intepatura sau printr-o plaga.

Diferite tipuri de panaritiu:
- Panaritiu superficial, cel mai obisnuit, este amplasat pe pulpa degetului sau pe conturul unghiei (turniola), uneori si la inaltimea primei sau celei de a doua falange. El se traduce printr-o inflamatie care evolueaza in cateva ore sau in cateva zile, antrenand o crestere in volum a degetului, o inrosire, o durere in general zvacnitoare si responsabila de insomnie si de febra.
- Panaritiu profund survine dintr-odata, dupa inocularea directa a germenului in teaca tendoanelor flectoare ale degetelor, ori constituie complicatia unui panaritiu superficial. Infectia poate atinge osul unei falange (osteita), unul sau mai multe tendoane ale degetului cu teaca lor (tenosinovita), o articulatie dintre doua falange (artrita) sau chiar intreaga mana (flegmon). Se observa atunci o inflamatie intensa, eventual o imposibilitate de a misca degetele in cauza, care survine atunci cand este afectata teaca tendonului flector si antreneaza o deformare dureroasa a degetului, in carlig.

Tratamentul se face timp de 2 saptamani (minimum), cu suc de rostopasca. Se aplica sucul pe zonele afectate de 3 ori pe zi, in straturi succesive. Suplimentar, pot fi facute comprese cu o combinatie de tincturi de rostopasca propolis, in proportii egale.

Toxicitatea rostopascai

Rostopasca, atat de utila in doze terapeutice, in doze mari poate fi extrem de toxica. Cea mai toxica este in stare proaspata: 20-30 de grame ingerate duc la o intoxicatie severa, iar 50-60 grame produc intoxicatie mortala. In stare uscata, este mai putin toxica, dar este necesara o atentie marita in manipularea si administrarea sa deoarece pot aparea accidente. Pentru tratamentele interne este bine sa cereti avizul si supravegherea unui medic.

La primele semne de intoxicatie, pacientul va fi dus la medic. Se actioneaza prin provocarea de varsaturi cu mari cantitati de apa calda, apoi prin administrarea de ceaiuri de nalba sau seminte de in, de stimulente (cafea, vin, alcool), de substante alcaline, ioduri, tanin. Se fac frictionari cu alcool si se injecteaza atropina de catre medic.

Preparatele de rostopasca nu se lasa la indemana copiilor, nu se aplica pe ranile deschise, sangerande, nu se administreaza gravidelor dupa luna a patra de sarcina. Persoanele alergice la praful de rostopasca vor evita locurile in care aceasta este depozitata, uscata sau rasnita.

Cap. V Modalitati de utilizare

. Pulberea de rostopasca

Partile aeriene inflorite si uscate se macina fin cu rasnita de cafea; daca mai raman bucati nemacinate, se face o cernere. In principiu, doza la adulti este de un varf de cutit (0,5 g) de 3 ori pe zi. Pulberea se tine sub limba timp de 10-15 minute, apoi se inghite cu putina apa. La copiii intre 6 si 12 ani, doza se injumatateste, iar la copiii de 2-6 ani, se aduce la o treime sau chiar la un sfert.

Tinctura de rostopasca   

Face parte din 'arsenalul greu" al fitoterapiei. Se foloseste, mai ales intern, mai mult decat planta ca atare, deoarece in tinctura dozajele sunt foarte precise, asimilatia este foarte rapida, avand efecte foarte puternice in doze mult mai reduse (mult sub limita de toxicitate). Se combina foarte bine cu alte tincturi de plante, fiind eficienta in tratatrea bolilor de ficat (mai ales hepatita A, B, C si ciroza), dischinziei biliare, constipatiei atone (unde se asociaza excelent cu plantele laxative). Extern este extrem de utila contra infectiilor pe piele si a negilor, dar si a tumorilor si a cancerului de piele. Evaporata de 3 ori, asa incat sa fie eliminat alcoolul, este indicata contra bolilor venerice.
 Actiuni: intern: antibacterian cu spectru larg, antispasmodic puternic, antiviral puternic (actiune asupra virusurilor gripale, a celui herpetic si hepatic), calmant, coleretic puternic, excitant, hipotensor, purgativ, tonic hepatic foarte bun, tonic amar, tonic cardiac, vermifug
Extern: antiinfectios cu spectru larg (bacterii, fungi, protozoare, virusuri), antitumoral puternic, cicatrizant
   Indicatii:
Intern (se foloseste numai la recomandarea si sub controlul medicului):

icter, hepatita virala A, B si C, ciroza hepatica: se ia 1 lingurita in 100 ml (jumatate de pahar) de apa, de 2 ori pe zi. O combinatie redutabila face in proportii egale cu tinctura de pufulita cu flori mici si cu cea de anghinare: se ia 1 lingurita din acest amestec de 4 ori pe zi, de asemenea in apa

dischinezie biliara, calculoza biliara, atonie veziculara, colici biliare: se ia o jumatate de lingurita de 3 ori pe zi, in apa. Administrarea se face cu un sfert de ora inainte de masa

constipatie atona: se ia 1 lingurita de tinctura dimineata si una la pranz, inainte de masa. Este foarte eficienta combinatia cu tinctura de bace de soc in proportii egale, din care se iau 3 lingurite pe zi , in apa.

Boli de splina si intestinale: se ia 1 lingurita in 100 ml (jumatate de pahar) de apa de 2 ori pe zi

Angina pectorala (adjuvant), arterioscleroza cerebrala: se asociaza cu tinctura de paducel (2 parti paducel si 1 parte rostopasca). Se ia 1 lingurita dimineata si 2 lingurite seara, inainte de culcare

Isterie, insomnie, neliniste: se combina in proportii egale cu tinctura de sunatoare si cu cea de valeriana. Se iau 4 lingurite pe zi, in apa.

Extern:

Negi, bataturi, intarituri ale pielii, cheratita: compresa cu tinctura pe zona afectata

Fibrom uterin: compresa cu tinctura pusa pe zona abdominala inferioara. Tratamentul se face o data la 2 zile

Cancer de piele: comprese pe locul afectat. Tratamentul este valabil si pentru tumorile exteriorizate. Efectul este extraordinar cand se combina in proportii egale cu tinctura de tataneasa si tinctura de propolis

Infectii cronicizate la nivelul pielii, ulcere vechi, atone pe piele: comprese cu tinctura de rostopasca si de tataneasa combinate in proportii egale

Infectii genitale cu papiloma, candida, trichomonas: aplicatii cu un tampon de vata imbibata in tictura evaporata intr-o farfurioara curata, pana cand scade de 3 ori (din 3 lingurite de tinctura se obtine 1 lingurita de preparat concentrat)

Administrare interna: se ia de regula ½ lingurita de tinctura diluata in 100 ml (jumatate de pahar) de apa, de 3-4 ori pe zi
Precautii:
Intern: planta este toxica pentru om producand in doze mari (peste 7 grame) basicarea gurii, arsuri si mancarimi in gat, greturi, varsaturi, diaree, urinare cu sange, dureri de cap, in doze foarte mari chiar ameteli, delir, halucinatii, congestie pulmonara
Extern: Planta sau extractul de planta nu va a junge in contact cu ochii. Desi are rol cictrizant, nu se va aplica pe rani proaspete si sangerande, din cauza toxicitartii ei. In caz de intoxicatii cu rostopasca se cere ajutorul medical specializat, iar pana la venirea medicului se provoaca varsaturi cu apa calda ingerata in cantitati mari, se ia ceai de naba sau seminte de in in lapte dulce. Se fac frictiuni cu alcool.

Rostopasca uscata se macina cu rasnita de cafea pana se obtine o pulbere. Se pun 20 linguri de pulbere proaspat macinata intr-un litru de alcool de 75° (trei sferturi de litru de alcool alimentar de 96° cu un sfert de litru de apa). Se lasa sa macereze 10 zile, agitandu-se zilnic vasul de macerare. In final se stoarce, se filtreaza si se toarna in sticlute mici, inchise la culoare.

. Infuzia de rostopasca

Pentru obtinerea a 1/2 litru, se pune 1 lingurita de planta maruntita (pulbere obtinuta cu rasnita electrica de cafea) cu 250 ml de apa calduta (la 40°C) intr-o cana si se lasa la macerat 8-12 ore. Dupa macerare se filtreaza produsul, iar pulberea de planta ramasa dupa filtrare se pune la infuzat in 250 ml de apa fierbinte timp de 15-30 de minute. Infuzia se filtreaza, se racoreste (asa incat sa ajunga la 40-60°C) si apoi se combina cu maceratul anterior obtinut. Se consuma in termen de 24 de ore (cu conditia sa fie pastrata la maximum 10°C).

Extractul fluid de rostopasca

Se pun 20 de linguri de pulbere de Rostopasca (obtinuta prin macinare cu rasnita electrica de cafea) intr-un vas; se adauga apoi alcool de 75° (3 parti alcool alimentar de 96° si o parte apa) atat cat sa sacuprinda pulberea si sa ramana o pelicula de alcool de 1 cm deasupra. Se lasa la macerat vreme de 10 zile, apoi se stoarce si se filtreaza. Tinctura astfel obtinuta se pune intr-o farfurie intinsa, curata si se lasa vreme de 12-24 de ore la evaporat, pana cand scade de 3 ori. Se obtine o pasta inchisa la culoare, care adera pe piele. Aceasta pasta se foloseste doar extern, deoarece are un potential toxic ridicat.

Sucul de rostopasca

Se obtine din tijele de rostopasca proaspat culese sau pastrate maximum 24 de ore la frigider (la 4°C). Se rupe tija si se unge locul afectat cu suc; daca nu ajunge sucul, se rupe tija 1 cm mai incolo si se stoarce din nou s.a.m.d. Atentie: pentru ca tratamentul extern cu suc sa aiba eficienta, trebuie aplicat de mai multe ori pe acelasi loc la intervale de cateva minute (dupa ce se usuca sucul aplicat anterior, se mai aplica un strat).  

Cataplasma cu plante proaspete

Se spala frunzele si tijele de Rostopasca si se dau prin mixer (blender) sau prin masina de tocat pana devin pasta. Pentru o cataplasma de marime medie, sunt necesari 1-2 pumni de planta. Pasta de plante astfel obtinuaa se inveleste in tifon (strat simplu). Se aplica pe locul afectat timp de 1 ora.

Cataplasma cu plante uscate

Se marunteste fin un pumn de rostopasca uscata cu ajutorul unei rasnite electrice de cafea. In pulberea astfel obtinuta se adauga progresiv apa, amestecandu-se usor intr-un vas, pana cand se formeaza o pasta. Aceasta pasta, invelita intr-un tifon (pus in doua daca este mai rar), se aplica pe locul afectat timp de minimum 2 ore.

Infuzia pentru uz extern

Pentru obtinerea a 1/4 litru, se pune o lingura de planta maruntita (pulbere obtinuta cu rasnita electrica de cafea) in jumatate de cana de apa si se lasa la macerat de seara pana dimineata. Dimineata se face un decoct de rostopasca, lasand o lingura de planta maruntita sa clocoteasca in jumatate de cana de apa, vreme de 2 minute. Decoctul se filtreaza, se racoreste (astfel incat sa ajunga la 40-60°C) si apoi se combina cu maceratul anterior obtinut. Preparatul astfel obtinut se foloseste in termen de 12 ore (cu conditia sa fie pastrat la maximum 18°C)

Unguent cu rostopasca

Indicatii: Adjuvant in herpes , negi , veruci , psoriazis , rani , impetigo .

Compozitie:
Rostopasca , ulei de floarea soarelui, rasina , ulei volatil de busuioc , ceara de albine.

Utilizare cosmetica

Nu se aplica pe plagi recente

Se realizeaza aplicatii locale de 2-3 ori pe zi, la nivelul zonelor afectate.

Unguent Rostopasca

Indicatii:
antibacterial, antimicotic, antiviral

Compozitie:vaselina, extract de rostopasca (Chelidonium majus), lanolina, conservant.

Administrare:
se aplica pe piele in strat subtire si se maseaza pana la absorbtie completa

Ceai Rostopasca

Actiune farmacologica: stimulent al functiei hepatice ; calmant al colicilor hepato - biliare ; coleretic-colagog; dezinfectant ; cicatrizant .

Este utilizata ca planta medicinala inca din Antichitate. In Evul Mediu era folosita pentru tratamentul problemelor de natura hepatica, avand si un bun efect calmant. De asemenea, medicina populara considera planta un bun remediu pentru indepartarea negilor .

Compozitie: partea superioara a plantei Chelidonium majus L., fam. Papaveraceae, care contine   alcaloizi (chelidonina, sangvinarina, protopina, sparteina), ulei volatil, flavonoide, saponozide,vitaminaC

Intrebuintari principale: diskinezie biliara , colici hepato - biliare , colecistite, hepatite cronice, ciroza .

Contraindicatii: respectand dozele recomandate, nu prezinta efecte secundare; prin supradozare, plantadevinetoxica.

Atentie.Tratamentul dureaza cel mult 7 zile consecutive cu pause de 2 saptamani

Mod de administrare: se bea 1 cana cu ceai pe zi, in mai multe reprize

Rostopasca Comprimate

Datorita proprietatilor sale curative, rostopasca este considerata a fi una dintre cele mai puternice plante de leac utilizate in terapie de-a lungul timpului.

Are calitati:

Stimuleaza si regleaza secretia de bila, stimuleaza tonusul si peristaltismul vezicii biliare ameliorand fluxul biliar, hepatoprotector, hipolipemiant, hipercolesterolemiant, normalizeaza valorile bilirubinei si ale colesterolului, antilitiazic, analgezic, antispastic, antiinflamator, antibacterian, antiviral si antitumoral.

Recomandat ca adjuvant in:

- dischinezii biliare, colecistite acute si cronice, colici hepatobiliare, hepatite cronice virale si metabolice, ciroza spastica, tumori de esofag, pancreas, ficat si plamani

Caracteristici produs:

Prezentare : 60 de comprimate
Continut pe comprimat : Rostopasca extract 4:1 100mg, Rostopasca planta 400mg
Excipienti : celuloza microcristalina
Mod de administrare : Pentru adulti si copii peste 14 ani: cate 1 cpr. de 2-3 ori pe zi, inainte de mese. Pentru copii sub 14 ani: cu avizul medicului.
Atentionari speciale : copii sub 14 ani, sarcina, alaptare, alergie la rostopasca. Peste dozele recomandate, pot aparea greturi, varsaturi, diaree, colici abdominale, somnolenta, fenomene toxice hepatice.

Otet cu rostopasca

Otet cu Chelidonium Majus (rostopasca)- se foloseste in alopecie si micoze extern, la clatire dupa masajul parului cu galbenus de ou (o lingura cu otet la 1 L apa); sub forma de tamponari sau frictiuni zilnice ale scalpului, rarindu-se apoi in functie de evolutie sau comprese seara (o jumatate de ora) pana la vindecare

Cap. VI. CONCLUZII

Rostopasca este o planta cu multiple proprietati curative, recunoscuta si folosita pentru efectele sale vindecatoare inca din Antichitate. Daca in trecut utilizarea plantei in scopuri curative era bazata pe traditia populara, in prezent cercetatorii au reusit sa izoleze substantele active din rostopasca, resposabile de efectele sale terapeutice. Deoarece contine o gama larga de alcaloizi, in doze mari intreaga planta este toxica, dar in dozele corecte ea are numeroase utilizari terapeutice.
Efectul plantei proaspete este analgezic, colagogic, antimicrobian, oncostatic si sedativ al sistemului nervos central. In unele teste pe animale rostopasca s-a dovedit un bun citostatic, dar si un bun stimulator al sistemului imunitar.

Cea mai importanta utilizare a acestei plante este in bolile hepatice. Rostopasca este un adevarat panaceu pentru bolile de ficat de orice natura. Si-a dovedit eficienta in tratarea hepatitei A, hepatitei B, a cirozei hepatice. Prin efectele sale drenoare si tonice, stimuleaza regenerarea celulei hepatice. Totodata, functioneaza si ca un bun antiviral, motiv pentru care hepatitele se pot ameliora sau chiar vindeca in urma administrarii preparatelor de rostopasca. Este indicata si in afectiunile biliare precum diskinezii sau inflamatii ale vezicii biliare cauzate de drenarea defectuoasa a bilei.
Pentru un efect maxim al terapiei cu rostopasca, in timpul administrarii sale trebuie sa se evite consumul alimentelor greu digerabile si solicitante pentru ficat, precum carne de porc, grasimi, prajeli, margarina, unt, branzeturi grase, alimente conservate si, desigur, tutunul si alcoolul.

Extractele din rostopasca au efect de antibiotic pe un mare numar de germeni patogeni. Sucul proaspat este un bun impotriva negilor si verucilor. Pentru aceasta, se rupe o tulpina din planta verde si se aplica latexul care se scurge din planta pe neg. Rostopasca este folosita si in tratarea tuberculozei pielii, a ranilor, fistulelor, psoriazisului si fortifica parul.
Alte beneficii alte plantei includ stimularea digestiei, cresterea asimilarii unor substante precum vitaminele si mineralele, restabilirea tranzitului intestinal.

Unii dintre alcaloizii pe care ii contine planta au actiune sedativa si narcotica asupra centrilor nervosi superiori, de tipul papaverinei. Extractele apoase sau hidroalcoolice au actiune coleretic-colagoga, fiind recomandate in afectiuni hepatice cronice si ciroza.

Anexe

Fig I

Fig.II

Fig.III

Fig.IV

Fig.V

BIBLIOGRAFIE

Anghel Gh., Paun M., Nyarady A., Grigore St. - Botanica, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1975

Anton Speranta - Medicina naturista, Ed. Polirom, 2007

Bujor D., Popescu O. - Fitoterapie traditionala moderna, Ed. Fiat Lux, Bucuresti, 2001

Chirila P. - Medicina naturista, Ed. Medicala, 1987

Ciocarlan V. - Flora ilustrata a Romaniei, editia a-II-a, Ed. Ceres, Bucuresti, 2000

Laza A., Racz G. - Plante medicinale si aromatice, Ed. Ceres, 1975

Popovici L., Moruzi C., Toma I. - Atlas botanic, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1993

*********** Referate.ro