INTRODUCERE
In ultimii 70 de ani Medicina a inregistrat progresele cele mai mari din toata istoria ei milenara anterioara. Nasterea si dezvoltarea radiologiei, ultramicroscopiei, electroforezei, vitaminologiei sunt doar cateva exemple de progrese obtinute.
Folosirea radiatilor rontgen in medicina a constituit un mare progres. Radiologia a revolutionat arta diagnosticului, reusind performanta de a da un nou continut conceptului de diagnostic medical. Argumentul radiologic a permis, de fapt, transmutarea anatomiei din stadiul ei virtual in cel real.
Necesitatea unui diagnostic corect si precoce, in scopul unei terapii eficiente - chirurgicale sau medicale - a stat la baza dezvoltarii metodelor moderne de explorare radiologica. Bronhografia, tomografia, angiocardiografia, urografia, explorarea radiologica a tubului digestiv si a anexelor acestuia, histerosalpingografia si, nu in ultimul rand, explorarea radiologica a sistemului osteoarticular aduc importante elemente de diagnostic in studiul aparatelor si sistemelor organismului uman.
Aparitia substantelor de contrast organo - iodate este unanim apreciata ca un factor determinant al progreselor radiologiei, al capacitatii ei de a reprezenta organismul viu sub aspect morfologic si functional.
In aplicarea substantelor de contrast organo - iodate prezenta accidentelor este o eventualitate posibila, iar pentru prevenirea lor sunt necesare cunostinte solide.
II. SCOP SI MOTIVATIE
Substantele de contrast au fost introduse in practica radiologica din necesitatea de a evidentia regiuni sau formatiuni anatomice, a caror diferenta in atenuarea fascicolului de radiatii este prea mica pentru a putea fi individualizata in imagine.
Introducerea substantelor de contrast iodate si, mai ales celor organo - iodate, a largit considerabil gama procedurilor tehnice in acest domeniu, creand posibilitati de investigare de care medicina moderna, nu se mai poate dispensa.
In domeniul explorarii aparatului urinar, produsele organo - iodate permit efectuarea urografiei intravenoase, cu toate variantele ei (nefrografia urografia prelungita, urografia in perfuzie, urografia cu compresie, urokimografia, urotomografia), pielografia ascendenta, ureteropielografia, cistografia, policistografia, seriografia mictionala, uretrografia. Urologia in ultimele doua decenii a cunoscut progrese remarcabile care se datoreaza saltului calitativ pe care l-a produs in investigarea radiologica a aparatului urinar, introducerea in practica a examenelor cu substante de contrast organo - iodate, in special urografiei. Datorita unei urografii intravenoase corect executata, bine condusa si strict individualizata, putem obtine in majoritatea cazurilor date asupra morfologiei si functiei renale suficiente pentru un diagnostic corect.
