Document de analiza a curriculumului national

DOCUMENT DE ANALIZA A CURRICULUMULUI NATIONAL

In spatiul educational international, conceptul de "currículum" are o indelungata traditie, dandu-i-se definitii care se suprapun doar partial.Literatura pedagogica romaneasca considera ca termenul desemneaza strict continuturile invatamantului (sau doar obiectivarea acestora in documente de tipul planului de invatamant, programei scolare, manualelor scolare, auxiliarelor etc.).Intr-o alta acceptiune, se considera ca utilizarea termenului in teoria si practica pedagogica este necesara in contextul abordarii sistemice a a proceselor educationale, in special a componentelor procesului de invatamant si a relatiilor dintre acestea. Dan Potolea a incercat o definire comprehensiva a conceptului de "currículum", considerand ca termenul are carácter multidimensional, fapt pentru care acesta (curriculumul) poate fi definit doar in asociere cu alti termeni. De asemenea, acesta face referire si la caracterul dinamic al conceptului de "curriculum", intrucat este permanent redefinit si imbogatit.

Dupa parerea aceluiasi Dan Potolea, curriculum-ul poate fi abordat dupa doua modele structurale:

modelul triunghiular - care include finalitatile educationale, continuturile instruirii si timpul de instruire/invatare;

modelul pentagonal - care conserva componentele modelului triunghiular, la care se adauga strategiile de predare-invatare si strategiile de evaluare;

La baza celui de-al doilea model structural al curriculum-ului, precizat de Dan Potolea, modelul pentagonal, sta intreagul demers de cercetare si de reforma curriculara in sistemul educational romanesc.

Evaluarea trebuie abordata in stransa legatura cu finalitatile educationale, continuturile si strategiile de predare-invatare, la care s-ar putea adauga si mijloacele de invatamant si timpul scolar.

In tara noastra, preocuparea generala, ce vizeaza structura Curriculumului National, se axeaza pe descentralizarea demersului educational si adaptarea lui la nevoile, aptitudinile si aspiratiile diferitelor categorii de elevi, dar si de optiunile comunitatii pentru o orientare sau alta, in procesul de invatamant.

Componentele Curriculumului National sunt reprezentate de planul cadru, programele scolare si manualele scolare.

Planul-cadru de invatamant reprezinta un document reglator esential care prevede alocarea timpului scolar pe doua directii fundamentale: trunchi comun si curriculum la decizia scolii.

Planurile-cadru sunt organizate pe arii curriculare, astfel:

Limba si comunicare;

Matematica si Stiinte ale naturii;

Om si societate;

Arte;

Educatie fizica si sport;

Tehnologii;

Consiliere si Orientare.

Curriculum nucleu reprezinta expresia curriculara a trunchiului-comun si constituie unicu sistem de referinta pentru toate tipurile de evaluare externa scolii si care va fi consemnat la nivelul standardelor de performanta. Curriculum nucleu este asociat cu numarul minim de ore pentru fiecare disciplina obligatorie prevazuta in planul-cadru.

Curriculum la decizia scolii deriva din libertatea data de planurile-cadru de invatamant de a decide asupra unui segment al Curriculumului National, ceea ce are drept urmare stabilirea unor trasee particlare de invatare ale elevilor.

Curriculum la decizia scolii include:

v   Curriculum aprofundat, care urmareste aprofundarea obiectivelor de referinta ale curriculumului nucelu;

v   Curriculum extins care urmareste extinderea obiectivelor si a continuturilor din curriculumul nucleu prin noi obiective de referinta si unitati de continut, in numarul maxim de ore prevazut de plaja orara a unei discipline;

v   Optionale

la nivelul disciplinei;

la nivelul ariei curriculare;

la nivelul mai multor arii curriculare;

Programa scolara este o componenta a Curriculumului national, iar elaborarea sa are la baza, in primul rand, principiul centrarii pe elev, prin rolul reglator asociat obiectivelor, respectiv competentelor. Aceasta descrie oferta educationala a unei discipline deinvatamant pe parcursul unui an scolar determinat.

Pentru gimnaziu, structura programei scolare are urmatoarele componente:

o   nota de prezentare (prezinta disciplina respectiva, structura didactica, sintetizeaza recomandari ale autorilor programei);

o   obiectivele cadru (au un grad inalt de generalitate si complexitate, vizand formarea unor capacitati si atitudini generate de specificul disciplinei si sunt urmarite de-a lungul mai multor ani de studiu);

o   obiectivele de referinta si exemple de activitati de invatare (vizeaza formarea de capacitati si achizitia de cunostinte etc. specifice unei discipline de invatamant, pe parcursul unui an de studiu, iar exemplele de activitati de invatare propun modalitati de realizare a demersului didactic cu elevii);

o   continuturile invatarii (reprezinta mijloace prin care se urmareste atingerea obiectivelor cadru si a obiectivelor de referinta propuse);

o   standarde curriculare de performanta (la sfarsitul ciclului gimnazial reprezinta criterii de evaluare a calitatii procesului de invatare si sunt prezentate sub forma unor enunturi sintetice care vizeaza nivelul de atingere a obiectivelor fiecarei discipline de catre elevi. In functie de acestea, sunt elaborati descriptorii de performanta, in invatamantul primar si criteriile de notare, in invatamantul gimnazial).

Manualele alternative sunt elaborate in acord cu aceleasi deziderate ale reformei educationale, provovand diferentierea si personalizarea actului didactic. Acestea nu mai reprezinta un mijloc de informare pentru elev, ci constituie un element de lucru care trebuie sa orienteze elevul in procesul de invatare, prin inserarea unor sarcini care sa determine aplicarea, analiza, sinteza etc. si sa incurajeze transferul de deprinderi si capacitati.

Manualul scolar trebuie sa respecte atat principii pedagogice generale (adecvarea la particularitatile de varsta ale elevilor), cat si principii specifice care indica modalitatea in care manualul trebuie sa detalieza fiecare tema din programa scolara.

Relatia dintre curriculum si evaluare

Evaluarea reprezinta o variabila foarte importanta a procesului de invatamant, iar relatia dintre aceasta si curriculumul national implica abordarea procesului de predare-invatare-evaluare in mod unitar.

Evaluarea presupune doua tipuri de activitati:

o   de masurare - sigura, riguroasa, foarte precisa;

o   de apreciere - acorda semnificatiile curente vis-a-vis de informatiile recoltate prin intermediul primului demers.

Functiile evaluarii

Evaluarea indeplineste mai multe functii care sunt activate prin diverse forme de evaluare si prin diverse forme de examinare a elevilor care se realizeaza pe intreaga perioada de desfasurare a instruirii.

Functiile evaluarii au fost enuntate in mod diferit in literatura de specialitate, iar in urma analizarii si discutarii acestor pareri, s-a constatat ca evaluarea indeplineste urmatoarele functii:

v   functia de diagnosticare;

v   functia de prognosticare;

v   functia de reglare;

v   functia de clasificare;

v   functia de selectie;

v   functia motivationala;

v   functia de certificare;

v   functia sociala;

Strategii/moduri si tipuri de evaluare

Literatura psihopedagogica considera ca exista trei tipuri de evaluare:

evaluarea initiala;

evaluarea continua;

evaluarea sumativa;

Evaluarea sumativa se distinge de celelalte doua tipuri de evaluare deoarece:  

se face la sfarsitul unor perioade mai mari de instruire;

se raportaza in mod firesc la obiectivele educationale ale ale disciplinelor de invatamant, dar si la obiectivele educationale ale unui ciclu de invatamant sau la obiectivele unui anumit tip sau profil de invatamant;

determina eficacitatea instruirii si o valideaza;

Evaluarea sumativa a adus pareri pro si contra in literatura de specialitate, unii considerand-o necesara, altii, dimpotriva, considerand ca este doar un mijloc de clasificare si selectie, contand pentru medie si promovare.

Cert este ca evaluarea sumativa are doua mari dezavantaje, si anume:

nu asigura evaluarea intregii materii predate elevilor, ci numai o evaluare prin sondaj a acesteia;

nu are caracter ameliorativ si nu poate conduce la corectii ale procesului de instruire-invatare, pentru ca ea opereaza dupa ce aceasta s-a finalizat.

Procesul de evaluare

Pornind de la obiective cadru/ competente generale, relationate cu obiective de referinta/competente specifice, in procesul de evaluare se urmaresc urmatoarele etape:

se stabilesc obiectivele/competentele de evaluare;

se stabilesc metodele si instrumentele de evaluare, insotite de baremele de corectare si criteriile de notare;

Criteriile de notare joaca un rol important atat in ceea ce priveste evaluarea obiectiva a elevilor, cat si diminuarea diferentelor de notare dintre elevii aceleiasi clase, dintre elevii aceluiasi an de studiu, la nivel de scoala si la nivel national.

Standardele si al criteriile de notare au un rol deosebit in asigurarea comparabilitatii notelor acordate elevilor din scoli diferite, pentru cresterea obiectivitatii, transparentei si a responsabilitatii cadrelor didactice, in evaluarea elevilor.