Elemente de psihopedagogie contemporana

ELEMENTE DE PSIHOPEDAGOGIE CONTEMPORANA

In 1995 UNESCO a efectuat un studiu care se referea la starea educatiei copiilor cu cerinte speciale, in lume. A fost trimis un chestionar la 99 de state din lume din care au raspuns 63.

Concluziile au fost:

1) In legislatiile nationale cadrul legal este bazat pe conventiile internationale privind drepturile omului. Politica generala a educatiei accentueaza obiectivele privind asigurarea sanselor egale in educatie.

2) Scopurile educatiei speciale sunt legate de dezvoltarea potentialului individual.

3) Principiile educatiei speciale relatate frecvent de catre state au fost urmatoarele:

- Dreptul si accesul efectiv la educatie;

- Egalitatea de sanse si dreptul la participare sociala;

- Individualizarea (trebuie dovedita intotdeauna cu evaluari psihologice, cu metode de evaluare specifice varstei, cazului etc.);

- Accesibilitatea locala;

- Interventia timpurie (trebuie sa ai un corp de psihologi, psihiatri in clinici ca sa diagnostichezi cat mai repede);

- Comprehensivitatea (este o intelegere ampla, profunda a cazului in toate aspectele lui);

- Diversitatea (sunt copii foarte multi, de varste diferite, cu boli diferite si trebuie sa le iei in calcul pe toate);

- Flexibilitatea (metodele trbuiesc cateodata schimbate, atunci cand nu mai sunt potrivite);

- Cooperarea si parteneriatul.

4) Definirea copiilor cu CES se face de obicei in termeni generali si mai putin categoriali.

5) Politica scolara in domeniul educatiei speciale include:

curriculum (programa de invatamant),

- pregatirea profgesorilor,

- amplasarea problematicii educatiei speciale in cadrul mai larg al reformei scolii si educatiei in general.

6) 47 din celse 63 de tari au afirmat ca au o legislatie speciala privind copiii cu cerinte speciale. Lergislatia acopera urmatoarele domenii:

- identificarea,

- evaluarea,

- categoriile de copii cu cerinte speciale.

In legislatie trebuie sa existe:

formele de organizare a invatamantului special,

curriculumul (lista de materii),

resursele materiale si financiare,

cadrul administrativ.

Sarcinile autoritatilor scolare sunt:

Procedurile de monitorizare,

Procedurile de control,

Pregatirea profesorilor,

Drepturile parintilor,

Cercetarea si dezvoltarea domeniului.

7) Cuprinderea copiilor cu cerinte speciale in structurile educationale:

- 55 de tari au spus ca au scoli speciale cu internat,

- 49 de tari au spus ca au scoli speciale de zi,

- 47 de tari au spus ca au clase speciale in scoli obisnuite,

- 47 de tari au spus ca au profesori de sprijin in scolile obisnuite,

- 45 de tari au spus ca au cabinete in scolile obisnuite.

8) Legaturile de cooperare intre scolile speciale si scolile obisnuite au fost dupa cum urmeaza:

- 55% au spus ca exista legaturi de cooperare,

- 45% au spus ca nu exista legaturi de cooperare.

9) Pregatirea si perfectionarea cadrelor didactice:

- 63 de tari au spus ca au asemenea preocupari dar,

- 37 de tari au spus ca asta este prioritatea principala,

- 33 de tari aui spus ca prioritatea de educatie si cercetare este educatia timpurie,

- 25 de tari au spus ca prioritatea in cercetarea si dezvoltarea lor este formarea profesionala a copiilor si tranzitia lor la viata de adult,

- 20 de tari din 63 au spus ca prioritatea lor este personalul,

- 15 tari au spus ca prioritatea lor este dezvoltarea serviciilor pentru copiii cu CES.

10) Principalele modele si practici in domeniu sunt urmatoarele 4 (modele):

I. Modelul medical:

- elemente: inseamna diagnoza, conturarea unui tratament, solutii de tratament;

- accentueaza prezenta unei deficiente biologice;

- se fondeaza pe actiuni curative ce vizeaza o vindecare totala sau partiala;

- segregarea copiilor in timpul scolaritatii este considerata o necesitate temporara prin care copilul va putea dobandi calitatile necesare integrarii intr-o clasa obisnuita

II. Modelul patologiei sociale:

- explica dificultatile copilului ca fiind efecte pe termen lung ale unor factori sociali, modul in care a fost crescut si educat, prejudicii frecvente, pedepse excesive, mediul sarac cultural.

- considera segregarea necesara intr-un mediu protejat.

III. Modelul ecologic:

- percepe copilul cu deficiente ca pe un scolar cu capacitatea de invatare compromisa de lipsa adaptarilor sistemului educational,

- prioritara nu este schimbarea copilului, ci schimbarea scolii,

- subliniaza importanta integrarii precoce a acestor copii in scolile mai bune si pregatite pentru particularitatile lor.

IV. Modelul antropologic:

- obiectivul principal este in educarea acestor copii, cautarea unei cat mai bune interactiuni sociale,

- cea mai buna interactiune la acesti copii este cea apropiata de experienta trecuta si prezenta persoanei cunoscute,

- interactiunile se construiesc plecand de la reactiile acestor copii, la dificultatile specifice.

11) Toate cele 63 de tari au inscris in legislatia lor dreptul la educatie pentru copiii si tinerii cu handicap.

Schema operativa a formelor de integrare scolara pentru elevii cu CES

a) Plasarea in clase obisnuite corelate cu modalitati practice de pregatire.

b) Plasarea in clasa obisnuita cu sustinerea elevului pentru anumite materii din planul de studiu.

c) Plasarea in clasa obisnuita din care copilul este retras pentru anumite sedinte pentru a primi in alt spatiu decat clasa, ajutorul unuia sau mai multor specialisti.

d) Plasarea intr-o clasa obisnuita cu frecventa partiala, alternativ cu frecventarea unei unitati speciale (grupa sau clasa).

e) Inscrierea intr-o unitate speciala dar si frecventarea alternativa a activitatilor din clasele obisnuite.

f) Frecventarea exclusiva a unei clase sau a unei unitati speciale.

g) Inscrierea intr-o scoala speciala si frecventarea unei unitati speciale dintr-o scoala obisnuita.