Limbajul este definit cel mai adesea ca fiind activitatea psihica de comunicare intre oameni prin intermediul limbii( ,p.l88).
"Limbajul este o activitate verbala, comunicare prin intermediul limbii: una dintre formele activitatii comunicative ale omului".( ,p.l62,l965).
Limbajul este un fenomen individual, individualizarea realizandu-se atat in plan fiziologic (datorata unor particularitati ale aparatului fonator, cat si in plan psihologic, el avand o manifestare personala si diferita de la individ la individ.( ,p.288).
Rubinstein considera ca "limbajul este limba in actiune".( ,p.l88)
Limbajul este mijlocul de vehiculare al limbii, el presupune transformarea elementelor limbii in elemente proprii, ori pentru aceasta este necesara constientizarea laturii fonetice, grafice si semantice a cuvintelor, trecerea de la structuri semantice simple (cuvinte izolate) la structuri semantice complexe (propozitii, fraze, discursuri, texte ).
Limbajul este unul dintre mijloacele cele mai specific umane, cel mai frecvent folosit in comunicarea interumana.
Limbajul este denumit "un vehicul ce transporta intentii, atitudini, un simplu mijloc de transmisie a informatiilor, care circula fara rezistenta de la un sistem cognitiv la altul"( ,p. ).
Limbajul este un tip de conducta verbala, ce implica activitati diverse(vorbire, ascultare, schimb de idei, retinerea messajelor sonore, reproducerea sau traducerea lor).
Limbajul ca facultate inerenta si specifica speciei umane, constituie expresia si realizarea conduitelor verbale.( ,p.6-7).
2.l.2. Functiile limbajului
Gerard Wackenheim considera ca limbajul si comunicarea indeplinesc, in raport cu individul, urmatoarele functii:
a). Ii permite individului sa traiasca alaturi si impreuna cu altii, sa ia pozitie fata de altii, sa se adapteze situatiilor noi, sa tina seama de experienta altora, sa asimileze o parte din ea.
b). Functia de dezvaluire si autodezvaluire(prin comunicare, individul se face cunoscut altora, dar si siesi, isi corijeaza o serie de perceptii si atitudini eronate, se introspecteaza si se poate intelege mai bine).
c). Functia valorizatoare(comunicarea raspunde nevoii individului de a fi apreciat, prin intermediul ei individul atragand atentia altora asupra sa, implicit, afirmandu-se.).
d). Functia reglatoare a conduitei alterate( comunicand cu altii, un individ isi poate ameliora pozitia in ierarhia grupului, ii poate determina pe acestia sa-si schimbe atitudinile, creeaza conflicte sau atmosfere destinse in timpul unei conversatii).
e). Functia terapeutica( comunicarea este un mijloc curativ, marturie in acest sens constand psihanaliza, psihodrama si intretinerea rogersiana).
Foarte importante sunt functiile urmatoare:
f). Functia de comunicare sau de transferare a continutului de la continut, de la o persoana la alta.
g). Functia cognitiva, de integrare, conceptualizare si in genere de elaborare a gandirii.
Caracteristicile acestei functii este directivarea si fixarea rezultatelor activitatii de cunoastere. Limbajul, prin intermediul acestei functii focalizeaza si mediaza operatiile de generalizare si abstractizare. De asemenea, permite explorarea si investigarea realitatii si imbogatirea si clasificarea cunostintelor.
h). Functia simbolic-reprezentativa, de substituire a unor obiecte, fenomene, relatii prin formele verbale sau alte semne.
i). Functia expresiva, de manifestare complexa a unor idei, imagini nu numai prin cuvintele insasi, dar si prin intonatie, mimica,pantomimica, gestica.
j). Functia persuasiva, sau de convingere, de inductie de la o alta persoana a unor idei si stari emotionale.
k). Functia reglatorie sau de determinare, conducere a conduitei altei persoane si a propriului comportament.
l). Functia ludica sau de joc, presupunand asociatii verbale de efect, consonante, ritmica, ciocniri de sensuri, etc. mergand pana la constructia artistica.
m). Functia dialectica sau de formulare si rezolvarea contradictiilor sau conflictelor problematice.( ,p.7l-72).
2.2. ETIOLOGIA SI CLASIFICAREA TULBURARILOR DE LIMBAJ
Asupra individului uman actioneaza o multime de factori, dintre care unii sunt nocivi. Acestia pot influienta negativ dezvoltarea sa, dar organismul are o anumita rezistenta ce ii permite o evolutie normala si numai in anumite conditii de fragilizare generala sau partiala,acestia determinand dereglari psihice. Pentru acestea, se impune o analiza globala a principalelor categorii de factori care pot influenta negativ dezvoltarea limbajului si care pot determina oricare disfunctie de limbaj.
Cunoasterea cauzelor este necesara nu numai pentru a le preveni, dar si pentru adaptarea unei metodologii stiintifice in stablirea diagnosticului diferential si a modalitatilor de corectare a limbajului tulburat, insa nu intotdeauna se pot stabili cu exactitate cauzele; care au provocat o tulburare sau alta de limbaj si ca de cele mai multe ori la baza unei dereglari sau nedezvoltari normale se afla un complex de cauze.
Prin urmare cauzele care determina handicapuri de limbaj pot actiona in trei etape diferite: in perioada intrauterina a dezvoltarii fatului, in timpul nasterii si dupa nasterea individului. Dintre cauzele care pot actiona in timpul sarcinii, citam: diferitele intoxicatii si infectii, bolile infectioase ale gravidei, incompatibilitatea factorului PH, carentele nutritive, traumele mecanice care lezeaza fizic organismul fatului, traumele psihice suferite de gravida, incepand cu neacceptarea psihica a sarcinii si terminand cu trairea unor stresuri, framantari interioare, spaime care isi pun pecetea asupra dezvoltarii functionale a fatului. Din categoria cauzelor care actioneaza in peroada nasterii le mentionam pe urmatoarele: nasterile grele si prelungite care pot provoca leziuni ale sistemului nervos central, asfixiile ce pot determina hemoragii la nivelul scoartei cerebrale, diferite traume fizice, cum ar fi lovirea capului de oasele pelviene, accidentele mecanice, etc.
Cauzele care actioneaza dupa nastere alcatuiesc grupa cea mai mare. Ele pot fi impartite in patru categorii:
Cauzele organice de natura centrala sau periferica.
Avem in vedere diferitele traumatisme mecanice care influenteaza negativ dezvoltarea sistemului nervos central sau afecteaza nemijlocit auzul si organele fonoarticulatorii. In baza unor leziuni la nivelul sistemului nervos central se pot produce printre alte tulburari, disfunctii ale limbajului ce au o mare varietate, cu cat zona lezata este mai intinsa sau mai profunda, cu atat tulburarile sunt mai ample si cu un inalt grad de complexitate pentru ca, de cele mai multe ori, sunt atinsi mai multi centri corticali implicati in realizarea diferitelor functii psihice, Lezarea timpanului impiedica receptia corecta a limbajului si emiterea normala a sunetelor, iar anomaliile dento-maxilo-faciale nu permit o participare sincrinizata a tuturor elementelor necesare realizarii procesului vorbirii.O asemenea situatie are loc in prognatism si progenie, ca si in macroglosie sau microglosie. O anumita frecventa o au infectiile si intoxicatiile cu substante chimice, medicamentoase, cu alcool, care pot afecta, organic sau functional mecanismele neurofiziologice ale limbajului. Si unele boli ale primei copilarii, ca meningita, encefaleea, scarlatina, rujeola, pojarul s.a. pot da tulburari de limbaj atat pe cale centrala, cat si periferica.
