Tipuri de inferente nondeductive

Tipuri de inferente nondeductive

1. Analogia

Rationamentul prin analogie reprezinta tipul de inferenta nondeductiva cu cea mai larga utilizare, deopotriva in cunoasterea coinuna si in cea siintifica, si el se bazeaza pe o comparare intre cel putin doua obiecte, sa spunem a si b, in privinta faptului ca ele poseda anumite insusiri, sa spunem F, G, H etc, in comun; pe aceasta baza, daca se constata ca unul din aceste obiecte, a de pilda, poseda o insusire suplimentara I, nedetectata inca la b, se conchide ca si b poseda insusirea I. Schema de inferentta alaturata reda structura logica a rationamentului prin analogie.

Fa & Ga & Ha

Fb & Gb & Hb

Ia

Ib

Implicatia care modeleaza aceasta schema de inferenta nu este valida, dar nici inconsistenta, ceea ce inseamna ca rationamentul prin analogie este un nou exemplu de inferenta pauzibila: desi premisele sunt sigur adevarate, concluzia este totusi doar probabila. Iata un exemplu specific cunoasterii comune:

Ion, Dan si Vasile au obtinut in baza carnetului de student bilet de intrare cu pret redus la cinematograful din apropierea facultatii. Prin urmare, Tudor, care merge acum la cinematograful din apropierea falutatii, va obtine si el in baza carnetutui de student bilet de intrare cu pret redus.

Pentru a fi convinsi ca atunci cand premisele sunt sigur adevarate, concluzia acestei analogii este, totusi, propabila sub aspectul valorii ei de adevar, este suficient sa notam ca nu este exclusa eventualitatea ca in momentul in care Tudor ajunge la cinematograf, toate biletele de intrare sa fi fost deja epuizate.

Netinand seama de faptul ca inferenta prin analogie este doar plauzibila, sau neglijand anumite-conditii care infuenteaza direct gradul de probabilitate al concluziei (in cazul nostru, eventualitatea epuizarii biletelor diminueaza sensibil probabilitatea concluziei de a fi adevarata), in cunoasterea comuna se comite deseori greseala de a lua concluzia analogiei ca sigur adevarata sau ca avand un grad de probabilitate atat de inalt incat posibilitatea ca ea sa fie falsa este neglijata. La nivelul cunoasterii stiintifice, tinand seama tocmai de aspectele mentionate, concluziile obtinute prin analogie sunt tratate cu prudenta, ca fiind simple ipoteze si nu certitudini. Astfel, stiinta contemporana, coreland anumite propozitii adevarate din geologie, fizica, chimie, biologie etc. si bazandu-se pe faptul ca alte planete poseda anumite insusiri (forme de relief, compozitia chimica a solului, apei si atmosferei, temperatura maxima si minima etc.) care in cazul Pamantului s-au dovedit direct legate de existenta vietii, a derivat, prin analogie, ipoteza existentei vietii extraterestre, inclusiv intr-o forma superior organizata. Avand insa in vedere tocmai caracterul plauzibil al rationamentului prin analogie si conditiile care influenteaza gradul de probabilitate al concluziei unei analogii, in cunoasterea stiintifica ipoteza vietii extraterestre este tratata cu foarte mare prudenta, in contrast cu anumiti indivizi care, prin informatiile ce le detin, nu depasesc cunoasterea comuna si care astfel ajung sa creada ca existenta fiintelor extraterestre este certa, unii din ei ajungand, in cadrele ignorantei mentionate, chiar la consideratii fantastice, inclusiv mistice, despre "extraterestri".

Rationamentul prin analogie este cu atat mai solid si, deci, concluzia sa este mai probabila (mai aproape de a fi adevarata) cu cat:

(1) Insusirilr prin care se aseamana obiectele comparate sunt mai numeroase decat cele prin care ele se deosebesc;

(2) Insusirile prin care se aseamana obiectele comparate sunt mai importante decat cele prin care ele se deosebesc, iar legatura dintre insusirile cunoscute drept comune si noua insusire este mai solida;

(3) Aria obiectelor comparate, avand aceleasi insusiri comune, este mai mare;

(4) Concluzia este mai modesta sub aspectul a ceea ce sustine;

(5) Spre deosebire de asemanarile dintre obiectele comparate, diferenta existenta intre ele are o cat mai mica importanta, preferabil nula, pentru ceea ce sustine concluzia.

Respectarea acestor reguli are ca efect cresterea gradului de probabilitate al concluziei prin analogie; de pilda, daca nava cosmica automata care a atins suprafata planetei Marte ar fi descoperit aici urme de viata, chiar cu o forma de organizare inferioara, gradul de probabilitate al ipotezei despre existenta unor fiinte rationale extraterestre ar fi crescut, pentru ca numarul insusirilor comune, pentru doua din obiectele comparate, ar fi fost mai mare.

Nerespectarea uneia din aceste reguli are ca efect sigur diminuarea gradului de probabilitate al concluziei prin analogie, iar uneori poate transforma concluzia analogiei intr-o propozitie falsa, caz in care am avea de-a face cu o falsa analogie. Este stiut, de pilda, ca lupta pentru putere a luat in anumite epoci forma uciderii adversarilor, chiar cea a paricidului. Filozoful englez D. Hume (1711-1776) ne ofera urmatorul exemplu de analogie falsa menita sa justifice tocmai o astfel de modalitate de inlaturare a adversarilor:

Un paricid este in acelasi raport fata de tatal sau ca un stejar tanar fata de stejarul-parinte si anume, ivindu-se din ghinda produsa de acesta, creste si acopera stejarul-parinte, sufocandu-l. Prin uciderea in acest fel a stejarului-parinte, stejarul cel tanar nu are nicio vina. Prin urmare, paricidul (fiul care si-a ucis tatal) este nevinovat ca si tanarul stejar.

Falsitatea concluziei acestei analogii este o urmare a faptului ca ea incalca cel putin trei din regulile mentionate: (1) intre fiu si stejarul tanar, numarul asemanarilor este mult mai mic decat cel al deosebirilor, (2) deosebirile dintre fiu si stejarul tanar sunt mai esentiale decat asemanarile si (3) pentru ceea ce sustine concluzia, importanta asemanarilor este practic nula, iar cea a deosebirilor este foarte mare.

Uneori, cuvantul "analogie" nu desemneaza un rationament ca cele din exemplele anterioare, ci o comparatie facuta cu scopul unei descrieri cat mai clare, sau al unei ilustrari. Intr-o comparatie ca: "Membrii unei familii sunt asemeni degetelor de la o mana, fiecare, de la cel mai mare pana la cel mai mic, are rolul si importanta sa fara de care functia mainii nu poate fi integral realizata", avem un exemplu de analogie cu scopul unei ilustrari si nu un rationament prin analogie. Asemenea modalitati de ilustrare sunt des intalnite si in activitatea didactica si ele nu trebuie confundate cu o inferenta, adica cu un proces logic de derivare (intemeiere) a unei concluzii. Analogia in sens de ilustrare sta si la baza utilizarii modelelor prin intermediul carora se reproduc anumite evenimente sau procese naturale sub forma unor scheme sau machete, in vederea studierii unora din proprietatile lor ce pot fi astfel mai usor cercetate decat in forma lor efectiva de existenta; astfel, de pilda, arhitectii construiesc machete ale unor intregi asezari, hidrotehnicienii construiesc machete ale unor cursuri de apa, baraje sau lacuri de acumulare.