Epicul se manifesta in comentariu .Detaliile contureaza un realism evocator , o reprezentare concreta a realitatii , personaj-narator este ca o oglinda in care se reflecta omenirea si societatea romaneasca vazuta prin constiinta moderna a calatorului francez dornic sa ajunga la Balta Alba ,facatoare de minuni si laudata de prietenii sai.
Inca de la primele contacte cu Valahia ,personajul inregistreaza pitorescul si contrastele cu umor amar ,uneori cu un umor care face loc unui sentiment de voie buna ."Echipajul " cu care trebuie sa calatoreasca era o cuite pe patru roti :"Ramasei incremenit la o asa priveliste ".Descrierea este completata ,ca intr-o explicatie care se impune de la sine :"trasura aceasta primitive".Ca o prelungire in spatiu a carutei este imaginea dezolanta a satului ,alcatuit din bordeie , cu o forma bizara ,printer care observa cumpeneel fantanilor "ca niste gaturi de cucoare uriese".
Vizualul alterneaza cu auditivul,urletul cainilor este amestecat cu ciocanitul berzelor ,asa incat calatorul se crede intr-o alta lume in care "amestecul de umbra si de lumina da lucrurilor o privire fantastica "sub lumina lunii.
Realitatea nu mai este o cale de acces spre civilizatie ,ci e monstruoasa ,poate absurda .Abandonat de caritas in timpul noptii , in mijlocul satului ,francezul a pornit in cautarea unui adapost .Totul da impresia unui privitimism agresiv ,verbeel la gerunziu sugerand ceva repetabil ,ceva obsedant .
