In somn femeia are un semn rau despre soarta sotului: il vede ,,calare cu spatele intors catra ea, trecand spre asfintit o revarsare de ape".
Capitolul II
Se produce un alt semn: cocosul canta oe prispa casei intors catre inafara, un semn de plecare,spune Vitoria. Mama isi anunta fiica despre intentia despre intentia de a o casatori cu ,,un roman asezat cu casa noua in sat si cu oi in munte".
Capitolul III
Vitoria se adreseaza parintelui Daniil pentru sfat, iar preotul o indeamna sa astepte, caci el crede ca sotul ei intarzie dintr-o pricina oarecare. La aceasta, femeia spune ca Nechifor ,, poate zabovi, o zi, doua cu lautari si petrecere; ca un barbat ce se afla; insa dupa aceea vine la salasul lui. Stie ca-l doresc si nici eu nu i-am fost urata"
Capitolul IV
Sotia incearca sa afle ceva despre cel disparut cu ajutorul babei Maranda, vrajitoarea satului, convinsa fiind ca batrana il are in slujba ei ,,pe cel cu nume urat", ascuns poate in catelusa vrajitoarei. Batrana ii ghiceste in carti:,,una cu ochi verzi si cu sprancene imbinate" il retine langa ea pe barbat, dar Vitoria nu prea crede.
Capitolul V
Vitoria se pronunta despre capacitatea vrajitoarei : ,,Acum am inteles ca demonul acela daca-l are, e un prost. Ori ii prost, ori n-are nici o putere, de-o lasa pe dansa amarata, calica si lipsita de toate". Revine acasa Gheorghita de la Jijia, dar mama sa isi da seama ca este inca prea crud si nu poate sa lase pe seama lui sarcina descoperirii ce s-a intamplat cu sotul ei, dupa cum intentionase. ,,Totusi - isi spunea in sinea ei - va gasi un mijloc ca mintea ei sa ajute si bratul lui sa lucreze". Gandindu-se la sotul ei, intelegea ca dragostea ei se pastrase ca-n tinerete. ,,S-ar fi cuvenit sa-I fie rusine, caci avea copii mari; insa nu marturisea asta nimanui, decat numai siesi, noptilor si greierului de vara". Se pregateste sa plece a doua zi la Piatra Neamt, impreuna cu Gheorghita care, aranjand sani si caii, ,,se gandea la multe lucruri bune peste care a avut el stapanire in munte cat a fost copil. Paraul cu bulboanele au fost ale lui. Potecile la zmeura si mai sus la afine, cand ocolea asa de bunavoie umbland dupa turmele ciobanilor. Povestile la stana, sara, cand invaluie focul, limbi sub spranceana padurii". Mama ii confirma sentimentul desprinderii de copilarie (,,Intelege ca jucariile au stat. De-acutrebuie sa te arati barbat"). Pe drum Victoria intra la manastirea Bistrita, se inchina Sfintei Ana, primeste sfat de la parintele staret Visarion (,, S-asteptam. Sfanta Ana are sa puie cuvant la scaunul Imparatiei celei mari. Iar in acelasi timp dumneata dute la stapanirea pamanteasca in Piatra".)
CapitolulVI
La Piatra Neamt Vitoria se adreseaza prefectului, care o admira (,,Nu mai era tanara dar avea o frumusete neobisnuita in privire".) Dupa ce isi spune pasul, este sfatuita sa intocmeasca o jalba, dar ea nu crede ca-i va fi folositoare, daca sotul ei a fost ucis, caci ,,intr-asa imprejurare adevarat ca nimenea nu poate descoperi lesul mortului, daca nu e lumina de sus ca sa arate", gandea Vitoria. Pe ea Sfanta Ana o indruma, va spune la intoarcerea in sat parintelui Daniil. Pe Minodora, mama ei o duce la manastirea Varatec unde sora mamei traieste ca si calugarita si o lasa acolopentru o perioada cat ea si Gheorghita vor lipsi de acasa.
Capitolul VII
Inainte de plecare,Vitoria a luat sfanta impartasanie, dar ,,Nimeni, dintre poporanii de fata nu cunostea intelesul acelei impartasanii. Se curatise de orice ganduri, dorinti si doruri inafara de scopui neclintit". Pentru a avea banii necesari, vinde domnului David, crasmar, hangiu si negustor,evreu din Calugareni, cunoscut de Nechifor si chemat de domnul Iordan crasmarul din sat, in acest scop, piei de miei si branza, cu trizeci si opt de mii de lei. Lucrurile mai valoroase din casa sunt lasate la parintele Daniil, iar vitele din gospodarie in grija argatului Mitrea. Ea pleaca, impreuna cu Gheorghita si cu negustorul, in ziua de vineri, 10 martie. Pe langa cele necesare pentru drum, Vitoria a luat cu sine si o pusca a sotului ei, iar Gheorghita un baltag, faurit special pentru drum, blagoslovit.
Capitolul VIII
Cei trei fac popas in Bicaz la un han, de unde afla ca Nechifor (,, - Era om vrednic si fudul, zise Donea hangiul; nu se uita la parale, numai sa aiba el toate dupa gustul lui".) trecuse pe acolo catre Dorna, dar hangiul nu l-a vazut venind inapoi. Drept pretext al intrebarilor puse, domnul David da o datorie pe care ar fi avut-o Nechifor catre Vitoria, care nu a spus ca ii este sotie acestuia. Despre curajul sotului ei, femeia relateaza: ,,Odata, venind noi de la Piatra, pe cand eram grea cu Gheorghita acesta, ne-au iesit inainte oameni manjiti cu funingine. Au ridicat ciomegele asupra noastra si au strigat sa lepadam paralele pe care le avem si merindele pe care le purtam. Se suisera spre noi dintr-o rapa, la un corn de drum, pe inserat. Nechifor avea baltag. Numai si-a lepadat din cap caciula, si-a scuturat pletele s-a inhatat baltagul. Atata a strigat: << Mai slabanogilor, eu pe voi va palesc in numele Tatalui si va pravalesc cu piciorul in rapa.>> Aceia au ferit de dupa niste ciritei si s-au dus." Acasa la domnul David, de la sotia acestuia (negustorul fiind plecat atunci) Vitoria afla ca Nechifor trecuse toamna singur spre Dorna. Merge mai departe cu Gheorghita, iar in satul Farcasa s-a pornit vant rece, fapt socotit de mama semn ca trebuie sa opreasca acolo.
Capitolul IX
In Farcasa ii, mos Pricop, de la care Vitoria afla ca sotul ei oprise acolo pentru potcovirea calului sau, in drum spre Dorna.
Capitolul X
Locuitorii muntilor Moldovei ,,stau ei in fata soarelui - arata autorul - de cantec, de prietinie." Pe drum, la Borca Vitoria si Gheorghita intalnesc un botez - femeia oierului a trebuit ,, sa descalece, sa intre la lehuza si sa-i puie rodiu sub perna un costei de bucatele de zahar si pe fruntea crestinului celui nou o hartie de douazeci de lei.
