Cand citim, trebuie sa observam detaliile cu tandrete. Nu este nimic gresit in raza de luna a generalizarii, daca ea apare dupa ce razele jucause ale soarelui cartii au fost adunate cu grija. Daca cineva porneste cu o generalizare gata facuta, incepe de la capatul gresit si se indeparteaza de carte inainte de a fi inceput s-o inteleaga. Nimic nu este mai plictisitor sau mai nedrept pentru autor decat a te apuca sa citesti, de exemplu, Doamna Bovary, cu ideea preconceputa ca avem de-a face cu o critica a burgheziei. Trebuie sa ne amintim intotdeauna ca opera de arta este invariabil o lume nou creata, astfel ca, inainte de toate, trebuie sa studiem acea lume noua cat mai bine cu putinta, apropiindu-ne de ea ca de ceva complet nou, neavand nici o legatura evidenta cu lumile pe care le cunoastem deja. Dupa ce aceasta lume noua va fi fost studiata indeaproape, atunci si numai atunci sa ne permitem a analiza legaturile sale cu alte lumi, cu alte ramuri ale cunoasterii.
O alta problema: ne putem oare astepta sa culegem informatii despre locuri si timpuri dintr-un roman ? Poate fi cineva atat de naiv incat sa creada ca ar putea invata ceva despre trecut din acele atragatoare best-sellers care s-au invartit prin cluburile de carti sub titulatura de romane istorice ? Dar capodoperele ? Putem sa ne bazam pe imaginea Angliei latifundiare, cu baronii si peisajele lui Jane Austen, cand tot ce a cunoscut ea a fost numai salonul unui cleric ? Si Casa umbrelor, romanul fantastic dintr-o Londra fantastica, putem sa-l consideram un studiu al Londrei de acum o suta de ani? Cu siguranta ca nu. Acelasi lucru se aplica si celorlalte romane din aceasta serie. Adevarul este ca marile romane sunt mari povesti - iar romanele din aceasta serie sunt povesti supreme.
Timpul si spatiul, culorile anotimpurilor, miscarile muschilor si mintii, toate acestea sunt pentru scriitorii de geniu, (pe cat putem noi ghici, si sunt incredintat ca ghicim bine) nu notiunile traditionale ce pot fi imprumutate de la biblioteca in miscare a adevarurilor publice, ci o serie de surprize unice, pe care marii artisti au invatat sa le exprime in modul lor unic. Autorilor minori le ramane ornamentarea lucrurilor comune; ei nu se obosesc sa reinventeze in vreun fel lumea; ei numai incearca sa scoata cat mai mult dintr-o ordine data a lucrurilor, din modelele traditionale ale fictiunii. Variatiunile pe care le pot produce autorii minori, in aceste limite, pot fi amuzante intr-un chip decent, efemer, pentru ca cititorilor minori le place sa-si vada propriile idei deghizate in chip placut. Dar adevaratul scriitor, cel care trimite planetele sa se invarta, modeleaza un om adormit si preschimba febril coasta adormitului, acel gen de autor nu are valori la indemana: el trebuie sa si le creeze singur. Arta de a scrie este o treaba fara rost, daca nu implica mai intai arta de a privi lumea prin potentialitatea pentru fictiune. Materialul acestei lumi poate fi suficient de real (atat cat poate fi considerat real), dar nu exista deloc ca o totalitate universal recunoscuta; el este haos, si acestui haos autorul trebuie sa-i spuna: "exista ! ", permitand lumii sa licareasca si sa fuzioneze. Ea este acum recombinata la nivelul atomilor, nu numai in partile sale vizibile si superficiale. Scriitorul este primul care o localizeaza si numeste obiectele naturale din care este alcatuita. Boabele acelea sunt comestibile. Creatura tarcata care a iesit in calea mea ar trebui imblanzita. Acel lac dintre copacii aceia va fi numit Lacul Opal, sau, mai artistic, Lacul Zoaielor. Ceata aceasta e un munte - iar muntele trebuie cucerit. Artistul urca pe o panta fara poteci si, in varf, pe o stanca batuta de vant, pe cine credeti ca intalneste ? Pe cititorul gafaind fericit, si apoi se imbratiseaza spontan si raman legati pentru totdeauna, daca si cartea va dura pentru totdeauna.
Intr-o seara, intr-un colegiu indepartat de provincie, in care s-a intamplat sa ajung alergand intr-un tur prelungit de prelegeri, am propus un chestionar: studentii trebuiau sa aleaga patru definitii din zece care, combinate, ar defini un bun cititor. Am pierdut lista, dar imi amintesc cum suna. Alegeti patru raspunsuri la intrebarea: "cum ar trebui sa fie un cititor, pentru a fi un cititor bun ?":
Cititorul trebuie sa apartina unui club de lectura.
Cititorul trebuie sa se identifice cu eroul sau eroina.
Cititorul trebuie sa se concentreze asupra unghiului socio-economic.
Cititorul trebuie sa prefere o poveste cu actiune si dialog uneia fara.
Cititorul trebuie sa fi vazut cartea ecranizata intr-un film.
Cititorul trebuie sa fie un autor in devenire.
Cititorul trebuie sa aiba imaginatie.
Cititorul trebuie sa aiba memorie.
Cititorul trebuie sa aiba un dictionar.
Cititorul trebuie sa aiba ceva simt artistic.
