Viteazul Dan, figura centrala a poemului, fost ostean de-al lui Stefan cel Mare, traies-te ,,ca soimul singuratic
In pestera de stanca, pe-un munte paduratic."
Retras in muntii pe care i-a aparat candva cu multa barbatie, solitar si batran, el mediteaza asupra trecerii timpului si a apropiatei morti. Are sentimentul datoriei implinite fata de tara si memoreaza in singuratate faptele de arme de odinioara :
,,Dincolo de morminte el trist acum priveste
O tainica fantasma ce-n zare se-odihneste
Fantasma dragalasa a verdei tinereti
Ce fuge de rasuflul geroasei batraneti ."
Natura, apare personificata : ,, doi vechi stejari
Crescuti dintr-o tulpina pe culmea cea de munte " (simbol al fratiei de arme a celor doi eroi, Dan si Ursan), vorbesc despre navalirea tatarilor pe plaiurile romanesti: ,, E sabie in tara, au navalit tatarii
S-acum in balti de sange isi joaca armasarii ! Ard satele ! sub robie cad fete si copii ".
Aceasta trista si napraznica veste il hotaraste pe Dan sa plece la lupta, singura lui dorinta fiind de a strivi ,,toti lupii, toti serpii de pe plai "-aluzie metaforica la dusmanii tarii . ,,Batranul Dan desprinde un palos vechi din cui
Si palosul luceste voios in mana lui
El zice cu mandrie, naltand privirea-n sus
Pe inima si palos , rugina nu s-au pus ."
Dorinta sa este nestramutata si Dan porneste la drum spre Ursan, prietenul si fostul sau tovaras de arme , ce fusese pus de domnitor de paza in mijlocul campiei . Afland de navalirea tatarilor, acesta nu ezita nici o clipa si se pregateste de lupta .Impreuna se arunca in focul bataliei, sprijinindu-se unul pe celalalt .
