Pe langa romane Camil Petrescu a scris si drame printre care amintim "Jocul ielelor", "Danton", "Balcescu", "Caragiale in vremea lui", "Suflete tari".
Pana la forma definitiva opera a cunoscut variante, cea din 1930 pentru ca forma definitiva sa fie publicata in 1957. Piesa are ca moto jocul ideilor, care este jocul ielelor.
Legat de geneza operei scriitorul amintea de un fapt divers, otravirea unei familii care venise la Bucuresti cu mari planuri de imbogatire, care nu se realizeaza. Acest fapt divers apare in piesa cu o semnificatie sporita fiind vorba de sinuciderea familiei unui mare pianist ajunsa pe drumuri.
Subiectul este exprimat intr-o marturisire a autorului care era student la filozofie in 1916 si s-a intors de la o bataie cu flori la Sosea. Atunci el a fost dezgustat de diferenta intre cei bogati si mutilati de razboi care stateau pe margine si privea. Camil Petrescu spune "in ziua aceea s-a desprins in mine insusi autorul dramatic si intr-o saptamana lucrand insetat zi si noapte am scris prima versiune din Jocul Ielelor care trebuia sa fie drama imperativului violent si categoric al dreptatii sociale.
In ce priveste semnificatia poeziei ea prezinta tragedia intelectualului cinstit , burghez, care s-a rupt de clasa sa si care cauta in miscarea muncitoreasca, socialista o solutie pentru propriile sale probleme, pentru propriile sale contradictii interioare.
Actiunea este declansata de campania de presa sustinuta de Gelu Ruscanu, directorul ziarului socialist, dreptatea sociala impotriva ministrului de justitie Serban Saru Sinesti, hot si criminal. Campania este dusa de Gelu Ruscanu in numele ideii de justitie absoluta, despre care el afirma "numai ea poate inchega constiintele intr-o lupta atat de grea ca a noastra.
Conflictul principal izbucneste in momentul in care Gelu Ruscanu vrea sa publice scrisoarea, referitoare la crima lui Sinesti. Publicarii scrisorii i se opune militantii socialisti care voiau sa obtina eliberarea lui Petre Boruga. De fapt avem o ciocnire intre doua idei: ideea de dreptate absoluta, sustinuta de Gelu Ruscanu si care spunea ca dreptatea este de-asupra noastra. Este una pentru toata lumea si pentru toate timpurile. Cea de a doua idee este sustinuta de Praida care este adeptul dreptatii de clasa impuse de cauza clasei muncitoare. Din aceste idei vedem ca Gelu Ruscanu judeca oamenii in functie de ideea sa despre o justitie universala deasupra mentalitatii realitatilor, pe cand Parida apreciaza utilitatea unui fapt in functie de folosul pe care il aduce clasei.
Cel care traieste drama constiintelor este Gelu Ruscanu. El este director al unei gazete socialiste si duce campania impotriva ministrului cu scopul de a-l determina sa renunte la portofoliu fiindca este un asasin. Gelu avu in posesie un document de natura intima in care se relateaza cum Sinesti a omorat-o pe batrana si bogata sa matusa. Campania se desfasoara in etape bine dozate, cititorii asteptand dezvaluirea senzationalului. Drame lui Ruscanu este determinta de conflictul dintre conceptia sa despre dreptate si de conditiile concrete de viata, care nu corespund imaginii teoretice. Ruscanu este o fire singuratica, orgolioasa, vesnic nemultumit de ceea ce ii ofera oamenii din jur. Si-a facut un ideal din imaginea tatalui sau, Grigore Ruscanu. Tatal nu este prezent in piesa, ci numai imaginea conturata de alte personaje care nu este in concordanta cu cea a fiului sau. De la alte personaje aflam ca Grigore Ruscanu era lipsit de vointa, pleda rar, desi era recunoscut. Gelu Rebrenu face parte din familia intelectualilor lui Camil Petrescu, care au vazut idei. El recunoaste: "eu am vazut ideile". Drama celor care au vazut ideile este explicata de ?Pluciulescu?: " cine a vazut ideile devine neom". Ideile lui Ruscanu despre dreptatea absoluta si despre absolutul in iubire se prabuseste: "o iubire care nu este eterna nu este nimic". Eroul se va sinucide nu pentru ca i s-a impus incetarea campaniei impotriva lui Sinesti ci pentru ca a descoperit identitatea tragica intre el si tatal sau. Inaintea mortii este framantat de o singura problema, si anume: ce a gandit tatal sau inaintea de a muri.
