Aceste cuvinte au constituit pentru ea un juramant cat se poate de real, lucru de care ministrii si consilierii s-au convins imediat ce au cunoscut caracterul noii stapane. Fiind convinsa ca soarta i-a prilejuit urcarea pe tron, in timpul celor patruzeci si cinci de ani de domnie isi indeplineste sarcina cu multa maiestuozitate si siguranta in sine.
Cele mai importante probleme de rezolvat, care au aparut chiar la inceputul domniei sale, au fost innoirea finantarii statului si mentinerea pacii. Regina nu a ezitat sa ridice impozitele celor bogati, in acest fel reusind sa isi plateasca datoriile externe pe care le-a mostenit de la inaintasii sai. Franta, Spania si papalitatea constituiau un pericol capabil sa distruga Anglia, dar Elisabeta stia cum sa-i tina la distanta pe dusmani, astfel a reusit sa pastreze pacea care a durat timp de treizeci de ani.
In timpul domniei Elisabetei I, Biserica anglicana devine Biserica oficiala. Regina a stabilit o Biserica ce reprezenta un compromis intre credinta protestanta si cea catolica.
In anul 1587, Maria, regina scotienilor a fost executata de Elisabeta I, pentru ca a complotat impotriva ei. Elisabeta il accepta insa ca mostenitor pe fiul Mariei, Jacob VI Protestantul, al Scotiei.
In timpul Elisabetei, navigatia a cunoscut o inflorire, de aceea, regina s-a aflat in curand fata in fata cu cea mai mare putere maritima a Europei, Spania. In 1588, Filip II a trimis impotriva Angliei o flota puternica, "Invincibila Armada".