Revistele : "Contemporanul"(1922-1930) , "75 H.P."(1924) , "Punct"(1925) , "Integral"(1925-1927) , "Unu"(1928-1932) , "Urmuz"(1928) , "Alge"(1930) si altele devin promotoarele unor idei avangardiste in arta. Modernismul romanesc in faza lui acuta , extremista , sau avangardismul cum s-a obisnuit sa-l denumeasca istoria literara , nu este un curent uniform , omogen , ci o mixtura de curente , orientari si tendinte. Dintre acestea , ar putea fi mentionate cateva mai importante : dadaismul , suprarealismul , constructivismul , ermetismul , etc.
La originea lor sta miscarea literara dadaista , ale carei baze fusesera puse la Zürich , in Elvetia , in anul 1916 , de doi scriitori originari din Romania , Tristan Tzara si Marcel Iancu , impreuna cu alti scriitori din tarile apusene. Au manifestat , de la inceput , un spirit de revolta fata de filistinismul burghez , fata de toate valorile consacrate.
Practicile moderniste extreme au inceput sa prinda consistenta la noi odata cu crearea primului grup avangardist , in 1922 , cand s-au organizat manifestarile publice ale revistei "Contimporanul" , condusa de I.Vinea.
Considerand ca eforturile nobile ale omului nu au fost capabile sa impiedice macelul mondial , intemeietorii dadaismului incep sa priveasca cu dispret , anuland totul , literatura , muzica , pictura , precum si orice alta activitate spirituala constructiva. O negatie totala se adopta fata de intreaga arta , o violenta brutala se manifesta fata de toate bunurile spirituale , sperand prin aceasta sa naruie intregul edificiu al societatii pe care o dispretuiesc. Activitatea dadaista este pusa sub lozinca :
Antiliteratura Dada
Antimuzica Dada
Antipictura Dada
Se incerca astfel discreditarea a insasi ideii de arta. In spirit dadaist , o poezie se prezenta ca o compozitie constituita din cuvinte insiruite fara sens , reunite la intamplare , ignorand legaturile gramaticale , uneori chiar din cuvinte pur si simplu inventate. Astfel , se realiza o literatura absurda , bazata exclusiv pe hazard , contravenind logicii si ratiunii. Cu timpul , prin anul 1922 , miscarea dadaista s-a destramat , Tristan Tzara abandonand el insusi vechile lui credinte literare. Literatura dadaista a reliefat o specie noua de "umor negru" , bazat pe absurd.
Curentele avangardiste , modernismul in faza lui extremista , nu au avut o durata prea mare , dupa cum n-au cunoscut nici amploarea din alte parti. Cele aproximativ doua decenii de experienta modernist-avangardista , imbratisand toate tendintele , au fost contracarate , in cele din urma , dupa cum remarca si Ovid Crohmalniceanu , de "simtul masurii , propriu spiritului romanesc" , limitandu-se astfel efectele acestui moment poetic complex. Poezia moderna era partizana innoirilor , poetii se inregimentau in framantarile epocii , erau receptivi si gata de a participa la "rasturnarile" , la limpezirile generate de crizele care au cuprins societatea vremii , chiar daca nu intotdeauna si nu intru totul intelegeau sensurile miscarilor sociale sau nu stiau care este atitudinea realmente operanta in domeniul artei , in general.
Unii scriitori au aderat putin la avangarda , din spirit de bravada ori de "teribilism" juvenil , in timp ce altii au fost mai consecventi. Maniera modernist-avangardista dobandeste , in cazul multora dintre poezii finalitati artistice distincte , autentice , ele depasind simplele "bravade" de nonconformism mai mult sau mai putin declarat , atitudinea frondista.
Dadaismul se manifesta ca un scepticism inversunat , care ducea catre o totala negare a valorilor. Pentru dadaisti , insusi omul nu insemna nimic.
