"Glosa"
. este o poezie de idei, o creatie filosofica, rodul unei munci inelungate
. este o poezie cu forma fixa, greu accesibila
. fiecare strofa se va incheia cu un vers ca o concluzie
Poezia se constitue intr-un cod etic al omului de geniu, care, datorita autocunoasterii si experientei filosofice, trebuie sa se izoleze (filosofia shopenhaueriana) departe de tumultul efemer al vietii oamenilor de rand.
S1:
- strofa tema a poeziei cuprinde cugetari si aforisme
- versurile se grupeaza doua cate doua in patru distihuri
- primele versuri "Vreme trece, vreme vine,
Ce e rau si ce e bine"sunt o meditatie pe tema timpului,opunand timpul universal celui omenesc. De la onologie se trece la morala, omul de geniu trebuind sa deosebeasca "binele" de "rau".
- totul e pus sub semnul zadarniciei "Ce e val, ca valul trece"
- "Nu spera si nu ai teama" geniul trebiuie sa renunte la sentimentele omenesti ale "sperantei " si "temerii" si sa se distanteze fata de lumea inconjuratoare ,asemenea "Luceafarului": "De te-ndeamna, de te cheama
Tu ramai la toate rece", "rece" avand sensul de nepasator, indiferent
- "cuvintele "vreme" si "toate" sugereaza partea statornica a existentei, partea pe care geniul trebuie sa o aprofundeze.
S2:
- incepe cu o imagine a cunoasterii empirice, prin simturi: "Multe trec pe dinainte,
In auz ne suna multe ".Verbul "trec" sugereaza efemeritatea a tot ce ne inconjoara.
- empirismul este ilustrat de cuvintele "suna" si "asculte" ("Si ar sta sa le asculte ? "). Interogatia retorica este refuzul unei astfel de cercetari empirice a intregului, care se incearca prin repetarea pronumelui "multe".
- Lumea ce ne inconjoara fiind efemera, trecatoare, iar cercetarea ei nesigura, geniul trebuie sa se izoleze si astfel sa tinda spre autocunoastere "Tu aseazate deoparte,
Regasindu-te pe tine, ".
S3:
-"Recea cumpan-a gandirii" metafora saraca, ampla, sugereaza ratiunea, care refuza iluzia fericirii "masca fericirii " si subliniaza desertaciunea ei.
- "Ce din moartea ei se naste
Si o clipa tine poate ;" temporalitatea este redusa la "clipa", accentuand si mai mult faptul ca fericirea este trecatoare.
-"Toate-s vechi si noua toate"; statornicul se manifesta in efemer luand mereu alte masti.
S4:
-"Privitor ca la teatru
Tu in lume sa te-nchipui" Eminescu introduce motivul lumii ca teatru, larg raspandita in filosofia antica hindusa. Fiind un "teatru" lumea si viata nu trebuie sa ne amageasca
- "Tu in petreci in tine" omul de geniu se distanteaza de actorii subiectivi si se obiectiveaza printr-o dubla interiorizare."petrecerea" din sufletul geniului contrasteaza cu plansul si cearta omului comun, judecat dintr-o perspectiva shopenhaueriana pesimista.
- privind acest "teatru", omul superior va putea sa disocieze "binele" de "rau", ca un adevarat critic al actorilor.
S5:
- " Viitorul si trecutul
Sunt a filei doua fete,
In prezent le-avem pe toate," sugereaza faptul ca trecutul, prezentul si viitorul sunt doar o conventie. De fapt, noi traim intr-un prezent etern, care inglobeaza totul (idee preluata de Shopenhauer de la Sfantul Augustin ).
- prezentul este singura forma concreta a existentei.
S6:
- "Caci acelorasi mijloace
Se supun cate exista" esenta lumii este aceeasi, desi manifestarile ei sunt altele si aceasta esenta trebuie sa ajunga s-o cunoasca omul de geniu.
S7, S8, S9:
- Eminescu apeleaza la mijloacele satirei, antiteza shopenhaueriana dintre geniu si oamenii de rand devenind si mai clara.
- "misei" si "natarai" sunt cei ce nu au idealuri, ci doar scopuri imediat; omul de geniu nu trebuie "sa li se prinda lor tovaras".
- ultimul vers "Ce e val, ca valul trece" impune in strofa urmatoare existenta unor imagini acvatice "cantec de sirena", "lucii mreje", "varteje" sugerand faptul ca lumea este la fel de schimbatoare ca si marea.
- versurile "Tu pe-alaturi te strecoara,
Nu baga nici chiar de seama
", "De te-ating, sa feri in laturi
De hulesc, sa taci din gura
", "Ca sa nu-ndragesti nimica,
Tu ramai la toate rece."refuzul total de a se reintegra in lumea inconjuratoare.
S10:
- reia versurile din prima strofa, insa in ordine inversa, constituind axiome. - "Glosa" seamana cu o demonstratie matematica.
