- demonstratie -
Ioan Slavici a creat in perioada numita in literatura romana "epoca marilor clasici". Se naste in anul 1848 in satul Siria din judetul Arad , Banat. Este considerat "parintele prozei ardelene" de la care se revendica Rebreanu, Agarbiceanu si Pavel Dan. Este un prozator realist ce prezinta cu obiectivitate oamenii si realitatea inconjuratoare. In opera sa gasim : basme (Zana Zorilor), romane (Mara), nuvele (Budulea Taichii, Gura satului, Moara cu noroc).
Temele predominante in opera lui Slavici sunt viata satului ardelean si dramele din lumea satului si din orasele de provincie.
Nuvela "Popa Tanda" a fost scrisa in anul 1873 si a aparut in anul 1875 in revista "Convorbiri literare" a societatii "Junimea".
Nuvela este o specie a genului epic in proza, cu un singur fir narativ si cu un conflict care implica un numar redus de personaje. Dimensiunile nuvelei se situeaza intre schita si roman.
Nuvbela este o naratiune in care sse relateaza o intamplare inedita, surprinzatoare. Scriitorul intervine relative putin, prin consideratii personale, iar descrierile sunt minime. In nuvela, participarea afectiva a naratorului este redusa; totodata, se acorda, de obicei o importanta mai mare caracterizarii complexe a personajelor decat actiunii propriu-zise.
Titlul acestei opera literare este alcatuit dintr-un substantive comun, numele unei profesii si un substantiv propriu ce reprezinta porecla data de sateni parintelui Trandafir. Substantivul "Tanda" este un derivat de la verbul "a tandali" care inseamna "a pierde vremea".
Ca in orice opera epica actiunea se desfasoara pe momentele subiectului. Intamplarile din nuvela "Popa Tanda" sunt relatate cronologic.
In expozitiune ne este prezentat parintele Trandafir unul din cei doi fii a dascalului Pintilie si profeseaza in satul natal Butucani. In urma unui conflict cu sateni si cu protopopul este mutat in satul Saraceni un sat sarac din cauza lenei taranilor.
Intriga consta in hotararea parintelui de a sta si de a-I determina pe oameni sa munceasca.
In desfasurarea actiunii parintele incepe cu predica si cu sfatul dar acestea sunt ineficiente. Vazand acestea preotul apeleaza la batjocura si la ocara. Enervati satenii cer schimbarea preotului dar episcopul nu le da dreptate.
In aceasta nuvela punctual culminant are loc pe plan psihologic in biserica cand parintele Trandafir cere ajutorul divinitatii si pe planul naratiunii atunci cand preotul hotaraste ca este momentul sa treaca la fapte.
Intai isi repara casa, isi ingradeste curtea, cultiva cateva straturi cu legume si zarzavaturi. Cumpara un teren la marginea satului pe care il cultiva cu porumb. In actiunile sale actioneaza si vecinii Cozonac si Marcu Florii. Preotul se apuca apoi sa impleteasca lese pe care le vinde la targ obtinand profit.
In deznodamant ne este prezentat un sat prosper gratie harniciei oamenilor si pe parintele Trandafir se bucura de realizarile vietii sale impreuna cu familia sa.
Pe langa momentele subiectului actiunea are loc in a doua jumatate a secolului XIX in momentul patrunderii relatiilor capitaliste in lumea patriarhala a satului. Toata actiunea se petrece pe parcursul mai multor zeci de ani personajul principal fiind reprezentat in evolutia din tinerete pana la batranete.
Naratiunea se impleteste cu descrierea si dialogul. Relatarea faptelor este obiectiva rareori naratorul aratandu-si simpatia fata de personaje.
Desi relatarea se face la persoana a III-a naratorul pare a exprima uneori punctual de vedere al personajului principal prin intermediul unor constructii exclamative. Naratorul apartine lumii pe care o zugraveste deoarece cunoaste in detaliu locurile, oamenii si obiceiurile lor.
Oralitatea stilului este calitatea stilului beletristic de a parea povestit, spus, vorbit.
Sursele oralitatii sunt constructiile interogative si exclamative care sugereaza starile sufletesti si trairile interioare ale personajului. Proverbele, zicatorile, arhaismele, regionalismele si expresiile populare confera autenticitate gratie careia putem desprinde informatii referitoare la : originea personajelor, spatiul si timpul intamplarii. Constructile in vocativ si interjectiile au rolul de a marca afectiv discursul narativ. O calitate esentiala a acestor nuvele este oralitatea stilului aceasta este creatia a numeroase proverbe, zicatori, constructii exclamative si interogative, arhaisme, regionalisme.
Marcile oralitatii pot fi intalnite atat la nivelul discursului naratorului cat si la cel al personajului.
Fiind o specie a genului epic nuvela are personaje care participa la actiune.In opera literara "Popa Tanda" exista un personaj principal (parintele Trandafir) personaje secundare (satenii, sotia, Cozonac) si personaje episodice (copii, episcopul, protopopul). Parintele Trandafir este un personaj principal, pozitiv, individual, dinamic, portretul sau conturandu-se pe parcursul naratiunii atat direct cat si indirect.
Aceasta nuvela structurata pe trei capitole continand doua conflicte unul interior si unul exterior care genereaza o desfasurare gradata a naratiunii. Conflictul exterior are loc intre preot si enoriasifiind cauzat de viziuni diferite asupra propriului destin acestui conflict ii corespunde punctul culminant in planul narativ. Conflictul interior se da intre dorinta parintelui dde a schimba si neputinta de a pune in practica intentiile sale ii corespunde punctului culminant in plan psihologic.
