Definitia genealogica:
Limba romana este limba latina vorbita in mod neintrerupt in partea orientala a imperiului Roman, cuprinzand provinciile dunarene romanizate (Dacia, Panonia de sud, Dardania, Moesia Superioara si Inferioara),din momentul patrunderii limbii latine in aceste provincii si pana in zilele noastre.
Aceasta limba a suferit, insa, transformarii neincetate, atat prin evolutia ei normala, cat si prin influenta exercitata de limbile cu care a venit in contact.
Teritoriu de formare:
Limba romana s-a dezvoltat pe o baza teritoriala larga romanizata cuprinzand Dacia nord-dunareana propriu-zisa si teritoriile care n-au intrat sub autoritatea romana, fiind locuite de catre "dacii liberi ".
Latina dunareana, impreuna cu latina vorbita pe coasta Dalmatiei si, pana catre jumatatea a II-a a sec. al III-lea e.n., impreuna cu latina vorbita in Italia, face parte din grupul oriental al limbii latine.
Dalmata era vorbita pe coasta Marii Adriatice si a disparut astazi cu totul.
Cucerirea si romanizarea Daciei:
Cucerirea Daciei a fost pregatita de o serie de masuri cu caracter militar si administrativ care a facut posibila transformarea acesteia in provincie romana.
Procesul de romanizare a avut loc in trei etape: prima fiind cea preliminara, din secolul 2 i. Hr. pana in 106, in care autohtonii geto-daci au avut contacte sporadice cu romanii, adica romanii atacau N Dunarii, iar populatia geto-daca ataca la S de Dunare.
A doua faza este romanizarea propriu-zisa din 106 care s-a facut masiv. Romanizarea are loc nu numai in Dacia , ci si in Moesia care cuprindea si Dobrogea cucerita de romani in anul 28 i.Hr. .Dacii liberi intra si ei procesul de romanizare mai ales prin intermediul comertului. Acestia ocupau centrul si nordul Moldovei, nordul Transilvaniei.
Iar cea de-a treia etapa este dupa 271, dupa retragerea aureliana. Pe teritoriul Daciei a ramas o populatie puternic si ireversibil romanizata iar la sud de Dunare s-au retras doar armata si administratia.
Crestinismul:
Crestinismul patrunde in Dacia sub forma latina in perioada secolelor III-VIII, prin intermediul colonistilor. Pentru crestinism pledeaza descoperirile arheologice, epigrafice, numismatice cum ar fi: monumente funerare inchinate unor martiri de la Niculitel, existenta unor biserici si episcopii, (la Tomis- episcopul Teotim I ), obiecte cu inscriptii crestine(la Tomis, Germisara, Midia si altele), dar si cuvinte care desemneaza elemente crestine: Dumnezeu-domine Deus; inger-angelus; Duminica-Dies Dominica si altele.
Limba latina:
Pe langa procesul de romanizare a populatiei au existat si procese de romanizare lingvistica si culturala.
Romanizarea lingvistica este un proces lent de invatare a limbii latine de catre bastinasi si uitare treptata a limbii autohtone. Romaniza-
rea culturala este procesul de deprindere, adaptare, integrare a popu-
latiei bastinase in cultura si civilizatia romana. Limba romana se formeaza cu ajutorul "limbii vulgare "(populare).Aceasta poate fi definita ca un ansamblu de tendinte ale limbii vorbite, realizate, in timp si spatiu dupa imprejurari ea apare ca o limba omogena.
In limba latina raman aproximativ o suta de cuvinte de origine daca: tap, mos, viezure, parau, jumatate, vatra, strugure si altele. In secolele VII-VIII, limba romana se formase si apare limba romana comuna care se imparte in doua dialecte majore: daco-roman si aroman. Dialectul daco-roman are ca ramura de baza istoromana iar cel aroman meglenoromana.
Procesul de romanizare a inregistrat opozitii fie in zonele civilizate, fie in zonele mai putin civilizate.
Vocabularul limbii romane:
Structura gramaticala a limbii romane este de origine latina. In timp asupra cuvintelor actioneaza legile fonetice:
1.- caderea consoanelor finale(m,n,t,s)
2.- "l " intervocalic trece la "r "
3.- "ll " ramane "l "
4.- "o " se transforma in diftongul "oa "
5.- "b " trece in "v " si apoi cade
6.- "b " initial se pastreaza
Exemple:
filum > filu > firu > fir
solem > sole > sore > soare
gula > gura
callis > calli > cali > cale
caballus > cabalu > cal
Caracterul esential al latinei ca sta la baza romanei si evolutia ulterioara a limbii constituie trasatura caracteristica a limbii romane, singura supravietuitoare a latinei vorbite odinioara in Peninsula Balcanica si in provinciile dunarene ale Imperiul Roman.
Limbile Balcanice:
Analiza genealogica a limbii romane dovedeste latinitatea iar structura ei este latina. Oricat de mult s-a indepartat limba romana de tipul latin si oricat s-ar indeparta in cursul evolutiei sale ulterioare, nimic nu se va schimba prin aceasta in raporturile de filiatie dintre latina si limba romana aceasta fiind pur si simplu transformarea potrivit imprejurarilor a celei dintai. Deci , daca latinitatea limbii este un fapt incontestabil, nu este mai putin adevarat ca limba romana contine elemente care ne indreptatesc sa o consideram pe alt plan o limba balcanica.
Dar cateva dintre particularitatile fonetice sau gramaticale ale limbilor care fac parte din "uniunea lingvistica " balcanica se regasesc si in unele limbii vecine care nu fac parte din "uniune " . "Teoria substratului " nu este suficienta pentru a explica aceste coincidente intre limbile neinrudite genealogic.
Elementele comune ale limbilor balcanice se explica prin traiul comun al popoarelor din Peninsula Balcanica. Crestera oilor practicata de populatiile de limba slava meridionala din Peninsula Balcanica, de populatiile de limba romana si de albanezi, a jucat un rol important prin deplasari pastoresti ale acestor populatii; care s-au petrecut in decursul secolelor, favorizand contactul dintre oameni vorbind limbi diferite si provocand amestecul limbilor.
Vechea nomenclatura romana a tarii a fost inlocuita ,treptat, cu cea slava, cand nu a fost adoptata in forma ei originala si pastrata in limba cuceritorilor.
Raspandirea populatiei de limba romana: prezenta unor popoare romanizate in aceste parti occidentale ale Peninsulei Balcanice este normala. Ea nu exclude persistenta unui element romanizat la nordul Dunarii in regiunile ce fusesera odinioara sub stapanire romana. Existenta unei populatii la nord de Dunare e de altfel dovedita de sapaturile arheologice.
Limba romana se vorbea pe un teritoriu intins nord si sud dunarean, ce cuprindea in partea partea lui meridionala, bazinul Dunarii spre mare, Banatul, Transilvania, Oltenia si Moldova cu alte cuvinte fostele provincii romane.
Inca de la cristalizarea sa, daco-romana a avut un caracter unitar, fiind vorbita pe un teritoriu intins.Comparata cu aromana, daco-romana se afla la un stadiu de evolutie mai inaintat, a capatat o infatisare "europeana " datorita imprejurarilor de natura economica, politica si culturala dar la origine cele doua dialecte au format o limba unitara, dezvoltata din latina orientala.Cunoscatorii realitatii lor balcanice considera limba romana drept o limba usor de deprins si care, intr-o societate rurala putea fi intrebuintata fara greutate drept limba comuna.
Extensiunea limbii romane se explica in parte, prin invatarea ei, in scopuri practice de catre populatiile migratoare asezate in nordul Peninsulei Balcanice.Limba romana vorbita de romani, adica de locuitorii Imperiului Roman s-au bucurat de prestigiul Imeriului Roman si de stralucirea legata de civilizatia romana, opusa civilizatiei popoarelor migratoare.
Trasaturile balcanice ale limbii romane sunt datorate factorilor urmatori:
1.- existenta unui substrat comun in doua sau mai multe limbii balcanice
2.- convietuirea popoarelor balcanice
3.- dezvoltarea unei societati comune
Existenta trasaturilor balcanice ale limbi romane si dezvoltarea Romaniei in zona civilizatiei grecesti implica formarea ei la nordul si sudul Dunarii.Caracterul meridional al unei serii de elemente etnografice care constituie trasaturi caracteristice ale civilizatiei noastre rurale implica, de asemenea, contactul cu civilizatia popoarelor sud-dunarene.
Limbile slave meridionale:
Limba romana este alcatuita dintr-o serie de elemente: autohton, latin si slave.Enumerarea elementelor componente ale unei limbi nu constituie , insa, definitia ei.Chiac in prefata dictionarului sau etimologic al limbi romane a aratat ca din 5765 de cuvinte, 2361 adica 2
5 ar fi slave, fata de 1165 adica, 1
5 cuvinte de origine latina.Hasdeu a combatut concluziile lui Chiac invocand evaluarea de circulatie a cuvintelor si aratand ca exista fraze romanesti cuprinzand numai cuvinte de origine latina, pe cand fraze numai cu elemente slave nu se pot construi.
Latinitatea limbi romane afirmata de Scoala Ardeleana, in lupta ei pentru cucerirea egalitatii de drepturi pentru romanii din Transilvania, e exagerata de scoala latinista care impinge teoria pana la ultimile ei limite.
Caracterul romanic al limbi romane rezulta insa, nu numai din considerarea vocabularului sau.Intr-adevar daca fondul de baza al vocabularului limbii romaneeste alcatuit dincuvinte latine, exista insa un numar mare de cuvinte slave, care fac si ele parte din acest fond de cuvinte.Ex.:drag, iubi, plati, prieten, primi, scump.Elementul slav din limba romanaimpreuna cu elementele balcanice contribuie la crearea caracterului particular al limbii romane, fata de celelalte limbii romanice.
In primele tipuri ale contactului dintre slavi si romani, elementele slave intrate in limba romana au un caracter pronuntat popular.Elementele slave carturaresti patrund mai tarziu un tarile romanesti nord-dunarene, in momentul construirii societatii feudale, influentate in modul ei de organizarea de oranduirea de stat a taratului bulgar.Slavii au invatat romaneste, pentru ca limba romana participa la prestigiul civilizatiei romane, la rolul precumpanitor al populatiei romanice.Romana prezinta, in structura ei, caractera neromanice care se explica prin limbile slave si contactul intre cele doua limbi.
Pentru ca elementele slave sa fi patruns in structura gramaticala a limbii romane si in fondul de bazaal vocabularului ei, aceasta inseamna ca raporturile dintre cele doua limbi au fost de o natura speciala.Influenta slava asupra limbii romane constituie deci un caz de substrat: limba noilor veniti se suprapune peste limba popoarelor existente si ii transmit o serie de trasaturi caracteristice.Sistemul fonetic al limbilor slave se deosebeste de sistemul fonetic al limbilor romanice prin cateva trasaturi caracteristice.Limba romana a capatat cateva trasaturi de origine slava, prin contactul cu limbile slave meridionale.
1.Influenta slava nu e straina de palatalizarea labialelor in limba romana vorbita si de palatalizarea acluzivelor dentare in unele graiuri daco-romanice.
2.In limbile slave vocalele prepalatale comporta o iodizare.Aceasta pronuntare iodizata a vocalei initiale explica difton-
garea lui e- in limba romana vorbita el, pronuntat iel.
3.Limba romana nu poseda spiranta virala surda "h " : ea a fost pronuntata odata cu termeni ca "har ".
Influenta slava asupra limbii romane este cu deosebire vizibila in domeniul vocabularului, in care elementele slave au patruns in numar mare.Ele au inlocuit termenii de alta origine, in special latini, si au implinit numeroase lipsuri, cu deosebire in vocabularele tehnice.
Romana comuna:
Stadiul de limba anterior sciziunii provocate prin deplasarea spre sud a grupului aroman se numeste straroman, roman primitiv sau roman comun.Creare si mentinerea unei limbi comune pe teritoriul intins de formare a limbii romane se explica prin necesitatea in care s-au gasit grupurile sociale din acel teritoriu de a comunica intre ele; existenta limbii comune implica existenta unei populatii care vorbea aceasta limba si a unei civilizatii unitare impuse acestor grupuri umane.Din cercetarea vocabularului de origini diferite a limbii romane rezulta ca aceasta civilizatie era de tip rural: pastoral si agricol.
Unitatea romanei comune presupune existenta de raporturi socialefrecvente intre grupuri; acesta unitate s-a rupt, in momentul plecarii spre sud a stramosilor aromani.Unitatea de civilizatie a romanilor, in epoca de comunitate, oglindita in unitatea limbii, este un fapt de o mare importanta pentru dezvoltarea ulterioara a romanei;limba comuna, formata atunci si-a mentinut omogenitatea intr-o asa masura incat divergentele dialectale din sanul dacoromanei sunt minime, iar deosebirea fata de grupul aroman nu sunt de natura sa impiedice trecerea usoara de la un sistem ligvistic la altul, unuitatea originara grupurilor fiind si astazi aparenta.
Dupa cum, potrivit unei tendinte generale,limba romana s-a diversificat in cursul epocii sale de comunitate , tot astfel, potrivit unei alte tendinte generale, dialectele derivate dintr-o limba comuna iau cu sine din truchiul comun tendinta de a inova in aceeasi directie, si grupurile odata separate dezvolta inovatii la fel.
Din secolul al XIII-lea pana la
inceputul secolului al XVII-lea
Grafia:
Fonetica limbii romane asa cum se oglindeste in textele din secolul al XIII-lea pana in secolul al XVI-lea pune cercetatorilor o serie de probleme.Studiul grafiei textelor se impune ca o prefata necesara studiului foneticii.
Textele din sec. al XVI-lea sunt scrise, i9n majoritatea lor, cu ajutorul alfabetului chirilic, textele religioase semiunciala intrebuintatain manuscrisele slavonesti din sec. al XV-lea si al XVI-lea, iar textele netraduse cu caracter cursiv.Pentru a atinge realitatea fonetica care se ascunde sub aceasta haina imprumutata si rau adaptata limbii romane, grafia chirilica trebuie interpretata.Niciodata grafia nu e bine adaptata la sunetele unei limbii, pentru ca exista tot felul de sunete si de varietati de sunete intonatii care nu pot fi redatecu ajutorul unui alfabet obisnuit, care noteaza sunete-tip si foneme.
Numai lingvistul poate reda intr-o masura oarecare aceste nuante prin intrebuintarea unor alfabete speciale in fiecare sunet e notat printr-un semn.Pe de alta parte, se intampla ca un alfabet care noteaza aproximativ exact sunetele unei limbi, la un moment dat, numai noteaza exact aceste sunete, din cauza evolutiei foinetice
Principiile fonologiei ne lamuresc asupra felului cum se face notarea prin scris a sunetelor vorbite.Sunetul-tip este o medie a diferitelor pronuntari ale unui sunet, de exemplu sunetul-tip e este medie tuturor e-urilor pronuntate in mod real, un e abstract.Fenomenul este unitatea fonologica a limbii care nu poate fi analizata in unitati mai mici si succesive.Este o clasa de sunete.Fenomenul deci nu e un sunet ci o reuniune de particularitati fonetice folosite de vorbitor si care sunt recunoscute de auditor.
Urmarea acestor constatari e ca scrisul noteaza sunete-tip si fenomene, sunetele de care dispunem grupandu-se intr-un numar limitat de tipuri sonore pe care ne-am desprins sa le recunoastem in sunetele vorbite si pe care am invatat sa le notam cu literele alfabetului.Scrisul e deci o aproximatie si semnele care ne stau la dispozitie pentru a nota sunetele unei limbi ne sunt impuse de societate, prin scoli.Ele se aplica unor tipuri fonetice limitate : consoane si vocale.
Tinand seama de aceste consideratii vom putea da o solutie justa problemelor pe care le ridica interpretarea grafiei noastre vechi.
Alfabetul chirilic, asa cum este intrebuintat in secolul al XVI-lea a fost aplicat la notarea sunetelor limbi romane catre sfarsitul secolului al XIII-lea sau inceputul secolului al XIV-lea.In sfarsit mai trebuie tinut seama de faptul ca, in multe cazuri, s-au aplicat cuvintelor romanesti reguli ortografice slave:
1. a noteaza diftongul ia ex.:apoa=apoia ; celua=celuia
2. a,i+l,r sunt notati uneori ca in cuvintele slave l+b(b),r+b(b)
3 grupul ng este notat gg
ex.:laggori=lingouri
4. -------- din interiorul cuvintelor sau la final nu au nici o valoare fonetica
5. in privinta accentuari textelor de multe ori ea nu corespunde cu realitatea fonetica, in sensul ca sunt indicate ca accentuate vocale care nu puteau comporta accentul.
6. Paiericul care in textele slavonesti indica locul unei vocale omise in scris, are acelasi rol in textele romanesti si apare notat dupa consoane.
Alternantele grafice:
Numim alternante grafice grfiile diferite care apar fie in acelasi text, uneori pe aceeasi pagina sau in acelasi rand, fie in texte diferite si care noteaza un singur sunet, de exemplu grafiile lege-lege si den-din.
Cauzele care provoaca alternantele grafice sunt urmatoarele:
1. traditia grafica si evolutia limbii; mentine grafia lege(cu e), evolutia limbii impune grafia lege(cu e)
2. un sunet complex si deci greu de notat
3. coexistenta in graiul aceleiasi persoane a doua sunete, unul produs prin evoluti fonetica si celalalt importat din alta regiune si impus prin conditii de viata sociala
4. aspectul grafic al cuvitelor slave provoaca alternante
Toate textele din secolul al XIII-lea-XIV-lea cunosc alternantele grafice.In textele in care nu sunt copii, alternanta nu se poate explica decat prin criteriile aratate mai sus.
