Administratia publica si mediul sau

ADMINISTRATIA PUBLICA SI MEDIUL SAU

Administratia publica este un univers aflat in interactiune,  fiind influentat de mediul social, politic, juridic in care actioneaza. Cerintele, obiectivele fundamentale ale administratiei sunt determinate de cerintele soecietatii. Cerintele sociale sunt analizate de puterea politica, cerinte, pe care le poate transpune in norme obligatorii pentru administratie.

Activitatea administratiei publice este una de organizare, de punere in aplicare a legii.

Exista o stransa legatura intre administratia publica si normativitatea juridica. Administratia reprezinta un univers, caruia ii sunt aplicate diverse categorii de norme. In principal, demersurile administratiei publice sunt reglementate de normele juridice ale dreptului public, ale dreptului administrativ, dar nu numai.

In sfera administratiei pot fi aplicate si normele dreptului comun. Principalele norme juridice apartin dreptului public, dreptului administrativ. Normele de drept administrativ sunt norme de drept public facand parte din diviziunea dreptului public. In aceasta diviziune se includ: dreptul constitutional, dreptul financiar, dreptul international, dreptul procedural, dreptul administrativ. In diviziunea dreptului privat se includ: dreptul civil, dreptul comercial, dreptul familiei, dreptul muncii etc.

Aceasta divizare a dreptului, tine seama de doua criterii fundamentale: criteriul obiectului reglementarii si criteriul metodei de reglemetare.

Normele din diviziunea dreptului public reglementeza relatiile sociale, care privesc organizarea reglemetarilor in stat, sistemul de autoritati publice si raporturile dintre acestea, constituirea, utilizarea fondurilor publice, organizarea executarii si executarea incompleta a legii, relatiile internationale, procedura desfasurata in solutionarea litigiilor.

Normele dreptului privat reglemeteaza relatiile care se nasc intre particulari pe linie de munca, familie, relatii civile.

Din punctul de vedere al metodei de reglementare, dreptul public reglementeaza decizia unilaterala, actul de putere, in timp ce in dreptul privat se utilizeaza, ca instrument de reglementare, conventia partilor bazata pe egalitatea vointelor juridice ale lor.

Dreptul administrativ reprezinta acea ramura a dreptului public, care cuprinde normele juridice ce reglementeaza principalele raporturi din sfera administratiei publice.

Norma juridica este definita ca o regula de conduita generala, impersonala, predictata de catre stat si adusa la indeplinire, de regula, in mod voluntar si, la nevoie, prin forta coercitiva a statului.

Normativitatea juridica reprezinta o componenta a normativitatii sociale, ceea ce diferentiaza normele dreptului de cele religioase, etc.

Normele dreptului au un caracter abstract. Izvoarele formale ale dreptului alcatuiesc un sistem si, distingem printre aceste izvoare : constitutia, legea (ca produs al parlamentului). Legea este un izvor formal al dreptului, prin intermediul caruia sunt aduse la cunostinta publica norme de drept.

Produsele guvernului sunt urmatoarele:

hotararea guvernului (act secundum legem) = act care pune in aplicare legea;

ordonantele = cuprind norme de forta juridica a legii numai ca, ele nu reprezinta rodul exercitarii unei competente de baza a guvernului, ci a unei competente exceptionale. Guvernul va putea emite ordonante atunci cand parlametul il abiliteaza , printr-o lege speciala. Acest lucru, se intampla in vacantele parlamentare, dar nimic nu impiedica o delegare a legii si in perioada de activitate a parlamentului. Exista, o categorie speciala a acestor ordonante, emisa in circumstante de  exceptie - ordonante de urgenta ale guvernului, care nu presupun interventia din partea parlamentului;

ordine, decizii, norme metodologice ale ministerelor

Raportul juridic administrativ reprezinta o corelatie sociala reglementata de norma de drept. Raportului juridic ii pot fi asociate anumite premise si elemente. Premisele oricarui raport juridic sunt urmatoarele:

norma de drept

subiectele

faptul juridic

Norma juridica este o regula de conduita, cu caracter personal - general, adusa la indeplinire voluntar sau prin forta coercitiva a statului. Normele administratiei sunt norme imperative.

Subiectele raportului juridic. Intre subiectele raportului juridic extista o distinctie intre subiectul activ si subiectul pasiv (detinatorul obligatiilor). Intr-un raport juridic, subiectul activ este intotdeauna un purtator, un detinator de autoritate publica (guvernul, autoritatea locala). In dreptul administrativ, subiectul activ se numeste si persoana administrativa fiind inzestrata cu putere de comanda administrativa si cu drepturi patrimoniale.

Sistemul persoanei administrative poate cunoaste urmatoarea clasificare:

persoane administrative generale (statul, colectivitatile teritoriale organizate juridic);

persoane administrative speciale (institutii publice, regii autonome);

persoane administrative inzestrate cu patrimoniu (statul, institutia publica);

persoane administrative fara patrimoniu (prefectul);

persoane administrative colegiale (guvernul, consiliul judetean, orasenesc)

persoane administrative unipersonale (prefectul, presedintele republicii).

Faptul juridic. Existenta normei juridice si a subiectilor raportului juridic nu este suficienta pentru nasterea unui raport juridic. Scanteia acestuia este reprezentata de faptul juridic, ca manifestare de vointa sau imprejurare generatoare a raportului juridic.

O forma juridica este actul juridic, o manifestare omeneasca facuta in scopul de a produce consecinte juridice (autorizatia de construire), izvor al unui raport juridic de drept administrativ.

Exista, si manifestari omenesti facute fara scop de a produce consecinte juridice, dar de care legea, leaga producerea a unor astfel de consecinte.

Exista, si imprejurari care pot avea consecinte juridice, dar sunt independente de vointa omului (un incendiu produs de trasnet).

Elementele rapotului juridic sunt: subiectele, continutul si obiectul raportului juridic.

Continutul raportului juridic se refera la drepturile si obligatiile pe care le au subiectele raportului juridic (exemplu : raporturi juridice de impunere fiscala).

Obiectul raportului juridic se refera la catiunile si inactiunile pe care le folosesc partile in realizarea continutului raportului juridic.

Clasificarea raportului juridic

A.    Raporturi juridice care se nasc in interiorul administratiei

B.    Raporturi juridice care se nasc intre o entitate apartinand sistemului administratiei (ca subiect activ) si un particular (subiect aflat in afara sistemului administratiei)

1. Raporturi juridice care se nasc in interiorul administratiei

In aceasta categorie se disting urmatoarele tipuri de raporturi:

a) raportul juridic de subordonare ierarhica, in care se distinge putere de constructie si cea de control si reformare, pe care subiectul supraordonat poate sa le exercite asupra suiectului subordonat. Puterea de control si reformare implica posibilitatea subiectului activ de a verifica legalitatea  si oportunitatea demersurilor subiectului subordonat, de a suspenda, eventual de a anula, de a-i cere sa reformeze un act.

b) raportul juridic de colaborare si participare la realizarea unor sarcini comune. In acest tip de raport juridic, entitatile participante, apartinand sistemului administratiei publice, se afla pe pozitii de egalitate cooperand in realizarea unei sarcini publice.

c) raportul juridic de simbioza administrativa, se naste intre o persoana administrativa fara patrimoniu si o persoana de drept comun lipsita de competenta proprie. Tipic pentru acest raport este relatia care se naste intre prefect si prefectura. Prefectul reprezinta o persoana administrativa, titular de competenta, care pentru a-si putea indeplini prerogativele intra in raport de simbioza cu o persoana civila, de drept comun, lipsita de competenta - prefectura. Intr-o astfel de simbioza, prefectul se va manifesta in functie de natura raportului juridic, in care intra ca persoana administrativa intr-un raport de drept public sau ca organ al persoanei civile, intr-un raport de drept comun.

2. Raporturi juridice care se nasc intre o entitate din sistemul administratiei si particulari

In aceasta categorie se disting urmatoarele tipuri de raporturi:

a) raporturi de conformare administrativa, care presupune obligatia unui particular de a respecta normele emise de administratie, reguli carora particularii trebuie sa se subordoneze;

b) raporturi juridice de participare la realizarea sarcinilor publice - uneori, particularii pot, cu autorizare prealabila si sub supravegherea autoritatii, sa capete drepturi publice (exemple: cel al scolilor private);

c) raporturi de prestare a raporturilor publice, se naste intre o persoana administrativa si un beneficiar al serviciilor organizate de administratie.