Acte exceptate de la contenciosul administrativ decurgand din existenta unui recurs paralel

Acte exceptate de la contenciosul administrativ decurgand din existenta unui recurs paralel

Conform art. 5, alin. 2 din lege, "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiintarea carora se prevede, prin lege organica, o alta procedura judiciara."

Aceste categorii de acte nu sunt excluse cu totul de la controlul judecatoresc, ci doar de la cel al instantelor de contencios administrativ, fiind date, prin lege organica, in competenta altor instante. Este de observat ca legiuitorul a  cerut ca recursul paralel sa fie reglementat tot prin lege organica si sa fie vorba de o procedura judiciara iar nu eventual una administrativ-jurisdictionala.

Este in afara de orice indoiala ca expresia "o alta procedura judiciara" din legea actuala nu vizeaza procedurile de a ataca un act administrativ, tot in fata instantelor de contencios administrativ, dar care sunt stabilite prin alte legi decat cea a contenciosului administrativ (de exemplu Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale), chiar daca aceste proceduri contin unele derogari de la regulile statornicite de legea contenciosului administrativ (de pilda, nu mai presupun actiunea prealabila). Se poate spune ca aceste acte normative intregesc cadrul juridic al contenciosului administrativ, stabilind, impreuna cu legea de baza (Legea nr. 554/2004), regimul juridic de drept comun al contenciosului administrativ, pe cand legile care regle­menteaza actiuni in fata instantelor de drept comun contra unor acte administrative, stabilesc regimuri derogatorii de la dreptul comun al contenciosului administrativ.

Din categoria actelor administrative pentru care, prin lege organica, sunt instituite alte proceduri judiciare, exemplificam:

plangerile impotriva hotararilor comisiilor de fond funciar sunt, potrivit Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, republicata, de competenta judecatoriilor, cu recurs la tribunal;

plangerile impotriva solutiilor date de comisiile organizate potrivit Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte, trecute in proprietatea statului, sunt de competenta instantelor de drept comun.