Actele si raspunderea consiliului local

Actele si raspunderea consiliului local

1. Actele consiliului local

Exista traditia, in epoca moderna, ca actele autoritatilor administrative nominalizate de Constitutie sa aiba o denumire specifica, desi unele repetari apar inevitabile. Astfel, denumite de ordonanta si jurnal s-au impus pentru a evoca actele Consiliului de Ministri, termenul de decret (si varianta Decret-lege), in genere, este folosit pentru a evoca actele sefului de stat, termenul de instructiune, ca regula, evoca actele administratiei ministeriale, iar prin expresii ca hotarare, dispozitie, decizie etc, se evoca autoritatile locale, fie ale administratiei de stat, fie ale comunitatii locale.

Legislatia romana post-revolutionara, in general, a respectat aceasta 'cutuma' a tehnicii cu redactare, retinand, in ceea ce priveste administratia locala, denumirea de hotarare pentru actul consiliului local sau al consiliului judetean, pe cea de dispozitie pentru actul primarului sau al presedintelui consiliului judetean.

Hotararile consiliului local se adopta cu votul majoritatii membrilor prezenti, in afara cazurilor in care legea sau regulamentul consiliului cere o alta majoritate.

Hotararile privind patrimoniul se adopta cu votul a doua treimi din numarul total al consilierilor locali in functie.

Hotararile privind bugetul local, precum si cele prin care se stabilesc impozite si taxe locale, se adopta cu votul majoritatii consilierilor in functie. Daca bugetul local nu poate fi adoptat dupa doua sedinte consecutive, care vor avea loc la un interval de cel mult 7 zile, activitatea se va desfasura pe baza bugetului anului precedent pana la adoptarea noului buget local, dar nu mai tarziu de 45 de zile de la data publicarii a Legii bugetului de stat in Monitorul Oficial.

Consiliul local poate stabili ca unele hotarari sa fie luate prin vot secret, iar hotararile cu caracter individual cu privire la persoane, vor fi luate intotdeauna prin vot secret, cu exceptia situatiilor prevazute de lege.

Hotararile consiliului local se semneaza de catre presedintele sedintei respectiv, se contrasemneaza, pentru legalitate, de secretar si se comunica primarului si prefectului de indata, dar nu mai tarziu de 10 zile. Hotararile normative devin obligatii de la data aducerii lor la cunostinta publica, iar cele individuale, de la data comunicarii¹.

Legea stabileste anumite incompatibilitatii aratand ca anumiti consilieri, in anumite situatii, trebuie sa se abtina de la deliberare si votare. Astfel, nu poate lua parte la deliberarea si adoptarea hotararilor consilierul care, fie personal, fie prin sotie, sot, afini sau rudele sale pana la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial in problema supusa dezbaterii consiliului.

Hotararea consiliului local este prin excelenta act administrativ, ea putand avea caracter normativ sau individual, cum se si mentioneaza expres in art. 49 din Legea administratiei publice locale, cu toate consecintele ce decurg de aici, inclusiv in contenciosul administrativ, dar se pune problema de a sti daca consiliul local nu emite sau incheie si alte categorii de acte juridice. Legea anterioara a administratiei publice locale, calificand unitatile administrativ-teritoriale ca persoane juridice, facea distinctie intre personalitatea lor juridica de drept privat si cea de drept public. 'Va persoane juridice au in proprietate bunuri din domeniul privat, iar ca persoane juridice de drept public sunt proprietare ale bunurilor domeniului public de interes local, potrivit Legii nr. 215/2001, republicata.

Rezulta din aceste dispozitii calitatea consiliului local si de organ al persoanei juridice de drept privat, incheind actele specifice circuitului civil, respectiv calitatea sa de organ al persoanei juridice de drept public, in virtutea careia emitea nu numai acte unilaterale, dar putea incheia si contracte administrative.

Cum trebuie sa privim aceasta problema, prin prisma Legii administratiei publice locale in vigoare, care retine, pentru unitatile administrativ-teritoriale, doar calitatea de persoana de drept public:

'Comunele, orasele, municipiile si judetele sunt persoane juridice de drept public. Acestea au patrimoniu propriu si capacitate juridica deplina' [art.21 din Legea nr. 215/2001, republicata].

Pe de alta parte, art. 21 precizeaza ca primarul reprezinta comuna sau orasul in relatiile cu alte autoritati publice, cu persoanele fizice sau juridice, romane sau straine, precum si injustitie¹.

Datele, in opinia noastra, nu s-au schimbat in ceea ce priveste consiliul local, de vreme ce primarului ii sunt retinute numai sarcini de reprezentare, dimpotriva, noua reglementare ne ofera argumente in plus pentru a sustine ca o 'hotarare' a consiliului local poate sa aiba si semnificatia exprimarii acordului de vointa al persoanei juridice (unitatea administrativ-teritoriala) pentru incheierea unui contract, cu osebire a unui contract administrativ, cu toate consecintele care decurg de aici.

Alta este problema calitatii procesuale pasive in litigiile civile sau in litigiile de contencios administrativ. De fiecare data cand actiunea vizeaza hotarari ale consiliului local, existand si capete de cerere de ordin patrimonial, in litigiu, alaturi de consiliul local trebuie sa fie chemat si primarul, care exercita functia de ordonator principal de credite, potrivit art. 63 pct.4 din Legea nr. 215/2001. republicata in anul 2007.

Legea sa precizeaza dreptul primarului de a incheia contracte, care sa fie supuse ulterior aprobarii consiliului local, ceea ce inseamna ca manifestarea de vointa a persoanei juridice (unitatea administrativ-teritoriala) se realizeaza prin primar, ca organ al acestei persoane, contractul fiind incheiat sub conditie. Se intelege ca refuzul consiliului local de a adopta o hotarare, ca si hotararea data cu incalcarea dispozitiilor imperative ale legii, pot fi atacate in fata instantelor de contencios administrativ.

2. Raspunderea consilierilor

Potrivit art. 51 alin.(l) din Legea administratiei publice locale, in exercitarea functiei, consilierii sunt in serviciul colectivitatii locale, fiind ocrotiti de lege, dar acest lucru nu inseamna ca ei si, apoi, consiliul in ansamblul sunt iresponsabili. intr-un fel sau altul, toate reglementarile actuale din tarile occidentale cuprind dispozitii prin care consacra o forma de raspundere politica, disciplinara, penala sau materiala. De pilda, in Italia, este reglementata si solutia motiunii de cenzura pentru primar si presedintele consiliului provinciei².

Legea nr. 69/1991, ui redactarea initiala, nu vorbea expres despre raspunderea consilierilor, dar reglementa o forma de raspundere politica concretizata in sanctiunea demiterii consilierului, care intervenea pentru 'savarsirea' 6e acte 'contrare Constitutiei si legilor' ori atunci cand prin conduita sa consilierul 'compromitea cu rea-credinta interesele comunei sau ale orasului'. Hotararile de demitere se adoptau de Guvern, ia propunerea motivata a prefectului, si putea fi atacata in fata instantei de contencios administrativ.

Legea nr. 215/2001, republicata in anul 2007, mentine solutia de fond intr-o noua formulare:

'Consilierii raspund solidar pentru activitatea consiliului local din care fac parte sau, dupa caz, in nume propriu, pentru activitatea desfasurata in exercitarea mandatului, precum si pentru hotararea pe care le-au votat.

In procesul-verbal al sedintei consiliului local va fi consemnat, in mod obligatoriu, rezultatul votului.

La cererea consilierilor, votul lor va fi consemnat nominal in procesul-verbal al sedintei'

Prin urmare, in principiu consilierul care a votat raspunde pentru hotararea adoptata, intelegandu-se ca este vorba, in primul rand, de o raspundere in conditiile legii contenciosului administrativ, o raspundere administrativ-patrimoniala. Textul, insa, vorbind generic de raspundere, nu exclude nici ideea raspunderii civile ori a raspunderii penale, cum nu este exclusa nici ideea 'raspunderii politice', ca forma a raspunderii in Dreptul administrativ, in sensul aplicarii unei sanctiuni administrativ-disciplinare pentru nesocotirea obligatiilor ce tin de 'serviciul colectivitatii locale '

De altfel, in art. 40 alin.(2) din lege se mentioneaza in mod expres ca prezenta consilierilor la sedinte este obligatorie, iar daca un consilier absenteaza de doua ori consecutiv, fara motive temeinice, poate fi sanctionat, in conditiile regulamentului de organizare si functionare a consiliului. Pe de alta parte, insa prin reglementarea din 2001, s-a introdus si sanctiunea declararii vacante a locurilor consilierilor care au lipsit nemotivat de la sedintele de constituire, mentinand, adevarat intr-o forma perfectionata sub aspectul garantiilor de legalitate, sanctiunea suspendarii din functie a consilierului, solutii retinute, cu unele completari pe fondul unei evidente perfectionari redactionale, de catre Legea nr. 215/2001, republicata in anul 2007.

Legea privind Statutul alesilor locali, dupa ce, intr-un capitol, se ocupa de 'protectia legala a alesilor locali', in altul, de 'drepturile alesilor locali', se opreste si la 'raspunderea alesilor locali'. Primul articol din acest ultim capitol vine, adevarat, nu pana la capat, sa 'dezvolte' textul de principiu: 'Alesii locali raspund, dupa caz de fapt si se pronunta cu privire la dizolvarea consiliului local. Hotararea instantei este definitiva si se comunica prefectului.

Consiliul local poate fi dizolvat prin referendum local, organizat in conditiile legii. Referendumul se organizeaza ca urmare a cererii adresate in acest sens prefectului de cel putin 25% din numarul cetatenilor cu drept de vot inscrisi pe listele electorale ale unitatii administrativ-teritoriale.

Cheltuielile pentru organizarea referendumului se suporta din bugetul local.

Referendumul local este organizat, in conditiile legii, de catre o comisie numita prin ordin al prefectului, compusa dintr-un reprezentant al prefectului, cate un reprezentant al primarului, al consiliului local si al consiliului judetean si un judecator de la judecatoria in a carei jurisdictie se afla unitatea administrativ-teritoriala in cauza. Secretarul comisiei este asigurat de institutia prefectului.

Referendumul este valabil, daca s-au prezentat la urne cel putin jumatate plus unu din numarul total al locuitorilor cu drept de vot. Activitatea consiliului local inceteaza inainte de termen, daca s-au pronuntat in acest sens cel putin jumatate plus unu din numarul total al voturilor valabil exprimate.

Stabilirea datei pentru organizarea alegerii noului consiliu local se face de Guvern, la propunerea prefectului. Alegerile se organizeaza in termen de maximum 90 de zile de la ramanerea definitiva si irevocabila a hotararii judecatoresti prin care s-a constatat dizolvarea consiliului local sau, dupa caz, de la validarea rezultatului referendumului.

Pana la constituirea noului consiliu local, primarul sau, in absenta acestuia, secretarul unitatii administrativ-teritoriale va rezolva problemele curente ale comunei, orasului sau municipiului, potrivit competentelor si atributiilor ce ii revin, potrivit legii.

Consiliile locale pot organiza, din proprie initiativa sau din initiativa primarului, dupa caz, comisii mixte formate din consilierii locali, functionari publici si alti specialisti, pe perioada determinata. Componenta comisiilor mixte, obiectivele si perioada de desfasurare a activitatii acestora se stabilesc prin hotarari ale consiliilor locale. Sedintele comisiilor mixte sunt publice.