Contenciosul administrativ; aspecte etimologice si abordari conceptuale

Contenciosul administrativ; aspecte etimologice si abordari conceptuale

Etimologic, termenul de  contencios provine din latinescul "contentiosus", care inseamna certaret, adjectiv al substantivului "contentio", care, la randul lui are semnificatia " conflict", "disputa", "confruntare", si a fost preluat si introdus in sistemul institutional juridic prin filiera franceza ("contentieux" = contencios).Astfel, rezulta ca sub aspect strict lingvistic, termenul "contencios" semnifica o confruntare, iar in sens juridic semnifica o actiune contradictorie intre doua parti aflate intr-un litigiu si situate pe pozitii convergente

In aceste conditii notiunea de contencios a devenit  o notiune traditionala a dreptului, fiind utilizata pentru a defini, in principal, activitatea de solutionare, de catre autoritatile competente, a unui conflict juridic, in special in domeniui care vizeaza apararea unui drept pretins.Atunci cand dreptul incalct este consecinta unei conduite (actiune sau inactiune) din partea unei autoritati administrative sau a unei entitati care actioneaza "cu girul"unei astfel de autoritati, litigiul care se naste se solutioneaza printr-o actiune in contencios administrativ. Din aceasta perspectiva, contencios administrativ semnifica activitatile jurisdictionale impotriva actelor si operatiunilor administrative . Un recurs impotriva unui act administrativ, deci o cale de atac, dobandeste caracter jurisdictional (contencios) ori de cate ori autoritatea care-l solutioneza are calitatea de judecator. In felul acesta s-a ajuns - atat in doctrina, cat si in legislatie sa se utilizeze in mod curent termenii: contencios administrativ; actiuni de contencios administrativ; instanta (organ) de contencios administrativ, hotarari de contencios administrativ, legea contenciosului administrativ, etc.

Rezulta, din cele expuse, ca, in raport de competenta, pot exista atat organe de contencios judiciar, in general, care solutioneaza , in principiu, litigiile izvorate in circuitul civil ca urmare a unor acte sau fapte juridice dintre entitati diverse , cat si organe de contencios administrativ, a caror competenta este aceea de a solutiona conflictele de natura juridica izvorate in exercitarea activitatii administrative, in care cel putin una din parti (de regula, paratul) este organ al administratiei publice sau infaptuieste un serviciu public.

In dreptul administrativ, termenul de contencios administrativ este utilizat si pentru a delimita caile de atac jurisdictionale impotriva actelor si operatiunilor administrative de recursurile administrative obisnuite.Un recurs, deci o cale de atac , dobindeste caracter jurisdictional (contencios) ori de cate ori autoritatea care il solutioneaza are calitatea de judecator.[1]

Constituirea instantelor de contencios administrativ a devenit la un moment dat necesara  deoarece s-a constatat ca, in practica, autoritatea publica emitenta a actului administrativ sau cea ierarhic superioara nu inlaturau, pe calea recursului administrativ gratios ori a recursului ierarhic, actele prin care se aducea atingere drepturilor sau intereselor legitime ale celor vatamati.

Notiunea de contencios administrativ are mai multe acceptiuni, astfel:

a) Intr-o prima acceptiune, prin contencios administrativ se intelege activitatea de solutionare a litigiilor, in care, cel putin una din parti este un organ sau un reprezent al al administratiei publice.Acesta este sensul functional al contenciosului administrativ.

b) Intr-o alta acceptiune, prin contencios administrativ se intelege categoria de organe abilitate sa  solutioneze litigiile izvorite din activitatea de administratie publica. Aceasta este semnificatia organizatorica a contenciosului administrativ.

c) O alta acceptiune a contenciosului administrativ este aceea de institutie juridica ce include ansamblul normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale ce apar in activitatea de solutionare a litigiilor nascute in activitatea de administratie publica, institutie juridica ce se regaseste in cadrul dreptului administrativ ca ramura de drept .

Asadar, din analiza acceptiunilor expuse, rezulta ca sfera si continutul contenciosului administrativ ii confera acestuia un sens formal, organic si unul material.

Sensul formal (organic) se refera la organele de jurisdictie care sunt competente sa solutioneze respectivele litigii, iar sensul material priveste natura si obiectul litigiilor juridice care se circumscriu activitatii judiciare si regimul juridic aplicabil (dreptului comun sau dreptului administrativ).

Sensul formal, organic, definea contenciosul administrativ prin raportare la autoritatile competente sa solutioneze litigiile dintre administratie si administrati, in special in doctrina franceza a secolului al XIX-lea[2]. Astfel, conform definitiei lui Ducrocq, contenciosul administrativ apare ca fiind constituit din totalitatea litigiilor de competenta tribunalelor sau a justitiei administrative.

Sensul material al contenciosului administrativ are in vedere, pe de o parte, obiectul si natura litigiilor, iar pe de alta parte, calitatea subiectelor intre care are loc litigiul si regulile juridice aplicabile in speta pentru solutionarea acestuia.Din aceasta perspectiva, doctrina franceza defineste contenciosul administrativ ca fiind "ansamblul de reguli aplicabile solutionarii jurisdictionale a litigiilor ridicate de activitatea administrativa, care pot fi aduse in fata unui judecator administrativ"sau ca "ansamblul problemelor legate de existenta unui litigiu survenit cu ocazia unei activitati administrative, in sensul larg al termenului"[4]