Definitia, clasificarea, constructia si functionarea armelor de foc

Definitia, clasificarea, constructia si functionarea armelor de foc

Definitia. Notiunea de arma de foc a fost definita de-a lungul timpului din mai multe puncte de vedere: legal, etimologic, militar si criminalistic.Deoarece din punct de vedere legal am tratat aceasta problema in sectiunea 2.1., incep prin a evidentia sensul etimologic al cuvantului "arma".

Dupa dictionarul explicativ al limbii romane, cuvantul "arma" vine de la latinescul "arma" si semnifica un obiect, o unealta, un aparat sau dispozitiv care serveste in lupta impotriva inamicului, la vanat, in unele probe sportive.

Din punct de vedere militar, prin "armament de foc" se intelege armamentul care foloseste pentru aruncarea glontului din teava energia gazelor rezultate din arderea pulberii si este destinat nimicirii fortei vii dispusa in teren deschis sau inapoia unei adapostiri usoare, cat si a tehnicii de lupta a adversarului.

In criminalistica se accepta, de regula definitia legala, cu mici diferente. Astfel, arma de foc este considerata ca fiind "un mecanism, un instrument care serveste la atac sau la aparare si foloseste pulbere exploziva. Prin arderea pulberii explozive se creaza, datorita gazelor, o presiune care arunca glontul sau alicele din teava armei"

Clasificarea. In literatura de specialitate cat si din punct de vedere al criminalsticii exista mai multe pareri privind criteriile de calsificare a armelor de foc.

Pentru criminalistica prezinta importanta (de regula) armamentul usor

portabil (portativ) cu care se savarseste unele infractiuni, dar nu excludem nici utilizarea armamentului greu de infanterie (mitraliere, aruncatoare, etc.) deoarece practica a dovedit ca au existat numerose cazuri in care au fost folosite arme dina aceasta categorie.

In urma studierii literaturii de specialitate sunt de parere ca armele de foc se clasifica dupa anumite criterii mai importante:

Dupa destinatie armele de foc se impart in:

w arme de lupta (militare);

w arme de vanatoare;

w arme sportive;

w arme de aparare apropiata (revolvere, pistoale);

w arme cu destinatie speciala (pistoale de semnalizare, de start, cu gaze lacrimogene, etc.).

w arme deghizate: pistol stilou; pistol baston; etc.

Pistol semiautomatic RUGER, calibru 9mm, model P89.

Pistol Browning, calibru 9mm.

Pistol mitraliera H&K MP5.

Pusca mitraliera, model M16.

Revolver RG INDUSTRIES, calibru 38 Special, model 31.

Revolver GERSTENBERGER,  calibru 32 mm. Long caliber .

Revolver Magnum, SMITH & WESSON, calibru 357 model 13-4.

Pistoale TIR

Le protecteur - arma ascunsa

Pistol Beretta, calibru 7.65mm.

Dupa constructia canalului tevii, armele pot fi:

w arme cu teava lisa, ce au peretii interiori ai tevii netezi (arme de vanatoare, arme de tir, pistoale racheta)

w arme ce teava ghintuita, care au pe canalul tevii plinuri si goluri dispuse longitudinal.

w arme cu tevi combinate.

Dupa modul de functionare armele de foc pot fi:

w cu repetitie (se incarca manual pentru fiecare tragere);

w semiautomate (incarcarea si aruncarea tubului se fac automat dar este necesara apasarea tragaciului pentru fiecare tragere);

w automate (reincarcarea se face automat, la o singura apasare pe tragaci executandu-se foc in serii, cu o cadenta de tragere de cateva zeci sau sute de cartuse pe minut).

Dupa lungimea tevii se intalnesc:

w arme cu teava scurta (revolvere, pistoale);

w arme cu teava mijlocie (pistoale mitraliera);

w arme cu teava lunga (pusti, carabine mitraliere).

Dupa calibru armele de foc sunt:

w de calibru mic (pana la 6,35 mm.);

w de calibru mijlociu (intre 6,35 mm. si 9 mm.);

w de calibru mare (peste 9 mm.).

Calibrul armelor de vanatoare cu alice este egal cu numarul de alice avand diametrul egal cu cel al tevii armei, ce pot fi confectionate dintr-un material avand greutatea de pfunf (aprox. 0,5 kg.).

Dupa modul de fabricatie, armele de foc sunt:

w de fabricatie industriala;

w de fabricatie artizanala sau improvizate.

w modificate prin retezarea tevii sau a patului

Arma artizanala

Arma artizanala

Dupa munitia folosita, armele de foc se impart in:

w arme cu munitie cu glont;

w arme cu munitie cu alice;

w arme mixte (arme de vanatoare cu glont si alice).

Pusti de vanatoare

Clasificarea armelor de foc este necesara criminalistului pentru stabilirea datelor tehnice ale unei arme de foc, pentru identificarea armei folosita de infractor.

Constructia si functionarea armelor de foc.

Pentru identificarea armelor de foc dupa urmele lasate, trebuie sa posedam cunostinte temeinice despre constructia si modul de functionare al acestora.

Orice arma de foc portativa, indiferent de forma si destinatia ei, se compune din urmatoarele parti:

w teava;

w corpul armei (la unele lipseste);

w mecanismul de dare a focului (sau de percutie);

w magazia (incarcatorul);

w aparatele de ochire;

w patul (crosa armei);

w accesorii.

Pentru cercetarea criminalistica a armelor de foc si a urmelor lasate de acestea, intereseaza in mod deosebit teava, mecanismelor de percutie, inchidere si extractie a tubului tras, deoarece acestea formeaza urme pe elementele cartusului ce se folosesc in procesul de identificare.

Teava - este o piesa de baza a unei arme de foc confectionata dintr-un tub de otel strabatut de un canal, avand la extremitati gura tevii si culata. In interior, intre culata si gura tevii, exista urmatoarele parti:

w camera cartusului sau camera de detonare;

w conul de fortare care asigura patrunderea glontului in ultima parte a tevii;

w partea ghintuita care are rolul de a imprima glontului o miscare de rotatie necesara stabilitatii pe traiectorie. La armele automate, in partea ghintuita exista un orificiu pentru recuperarea gazelor in vederea reincarcarii armei.

Tevile armelor de foc prezinta o serie de caracteristici de constructie, ce fac sa se deosebeasca una de cealalta, contribuind la identificarea (de grup sau individuala) armei.

Unele dintre cele mai importante elemente ale unei tevi sunt ghinturile. Acestea sunt canale elicoidale practicate in peretele interior al tevii. Pragurile dintre golurile ghinturilor se numesc campurile ghinturilor sau plinuri. Destinatia dintre doua plinuri diametral opuse reprezinta calibrul canalului tevii. Fata inferioara a ghintului se numeste fundul ghintului sau plinuri. Distanta dintre doua plinuri diametral opuse reprezinta calibrul canalului tevii. Fata inferioara a ghintului se numeste fundul ghintului, iar peretii laterali - limitele sau flancurile ghintului. Flancul care suporta frecarea cea mai puternica a proiectilului, imprimand acestuia miscarea de rotatie in jurul axului sau, se numeste flanc de atac, iar flancul opus acestuia care suporta un soc mai mic, se numeste flanc liber.

Numarul de ghinturi difera de la o categorie de arme la alte, la armele portative (de marime redusa) fiind de 6,4, sau, mai rar, 3 sau 5.In majoritatea cazurilor sensul de rotatie al ghinturilor este spre dreapta si mai rar spre stanga. Pasul sau lungimea cursei ghinturilor este distanta pe care ghintul face o rotatie completa (spirala).Pentru caracterizarea generala a tevii si pentru formarea urmelor pe gloantele trase, sunt foarte importante dimensiunile transversale ale canalului tevii si ale partilor sale.

Prezinta importanta urmatoarelor dimensiuni principale ale profilului canalului tevii:

w calibrul armei (distanta dintre doua plinuri diametral opuse);

w diametrul canalului tevii intre doua funduri de ghint diametral opuse;

w adancimea ghinturilor;

w latimea ghinturilor (distanta dintre flancul de atac si flancul liber);

w latimea plinurilor.

La majoritatea armelor de vanatoare, teava lisa poate avea forma cilindrica, conica sau soc. Teava de soc are forma cilindrica pana aproape de gura tevii (aprox. 50mm.), apoi urmeaza o forma conica pana la 15 mm. de gura tevii si din nou cilindrica, dar cu un diametru mai mic, fapt ce are ca efect concentrarea snopului de alice si plinuri opuse, facandu-se apoi media.

Armele de foc cel mai frecvent intalnite, au urmatoarele calibre:

w pentru revolvere: 7,62 mm.; 9mm.; 11,18mm.; 11,43 mm.

w pentru pistoale: 4,5 mm.; 6,35 mm.; 7 mm.; 7,62 mm.; 7,65 mm.; 9 mm.; 11,5 mm.;

w pentru armele cu teava lunga: 7,92 mm.; 8 mm.;

O serie de urme lasate pe canalul tevii pe cartus se datoreaza particularitatilor de constructie sau apar ca urmare a modificarilor survenite pe parcursul intrebuintarii armelor de foc. Astfel, in timpul confectionarii, pot ramane unele defecte, ca urmare a strunjirii sau dornuirii tevii, la prelucrarea camerei cartusului, a retezaturii dinaintea tevii, la finisarea si crearea canalului tevii, a ghinturilor, etc.

Deci, chiar o arma noua, prezinta o serie de caracteristici proprii, strict individuale, ce ajuta la identificarea ei.

Modificarile intervenite in timpul folosirii armei de foc sunt: arderea si metalizarea canalului tevii, corodarea canalului din cauza umiditatii atmosferice sau schimbarilor rapide de temperatura, uzura in urma folosirii indelungate. Canalul tevii armei poate fi modificat si in urma actiunilor constiente ale posesorului acesteia cum ar fi: incercari de reparatie, folosirea de cartuse de calibre necorespunzatoare (mai mari sau mai mici), deteriorari accidentale incercarii de a modifica suprafata canalului pentru a ingreuna identificarea.

Ca urmare a diferitelor modificari ale armelor de foc, in canalul tevii au loc transformari sau schimbari ale aspectului urmatoarelor elemente:

w calibrul armei se micsoreaza in cazul metalizarii sau se mareste ca urmare a uzurii pronuntate;

w pot sa apara sau sa dispara unele forme ale microreliefului;

w pot sa apara umflaturi ale canalului tevii, ce fac sa apara pe glont urmele plinurilor duble;

w defecte ale orificiului de iesire - acestea pot deforma gloantele trase;

w rotunjirea marginii ghinturilor ca urmare a uzurii, fapt ce face ca urmele acestora sa nu mai apara pe glont.

Mecanismul de inchidere si de dare a focului (de percutie) difera de la arma la arma, in functie de tipul si modelul acesteia. Aceste mecanisme prezinta o importanta deosebita deoarece, prin modul de actionare asupra cartusului, formeaza pe acesta diferite urme necesare identificarii.

In urma inchiderii cartusului in camera de detonare, peretele frontal al inchizatorului, presand asupra fundului cartusului, in timpul exploziei, suporta socul de recul al acestuia, imprimandu-se forma lighenasului.

In urma percutiei, principala urma care apare pe capsa cartusului este forma percutorului actionat de catre arcul sau sau de catre cocos. Prin urma percutorului pe capsa se pot stabili pozitia si forma varfului acestuia.

Mecanismul de scoatere si aruncare (extractie) a tuburilor trase este format dintr-o gheara extractoare si un prag aruncator. Aceaste componente, in urma functionarii, imprima o serie de urme specifice particularitatilor de constructie, pe tubul tras.

Pentru explicarea modului de functionare a armelor de foc si, in subsidiar, pentru intelegerea modului de formare a urmelor de cartus, exemplific prin descrierea functionarii armelor automate.

In timpul tragerii automate, ca urmare a presiunii gazelor provenite din arderea pulberii, are loc azvarlirea glontului din canalul tevii; in acelasi timp, o parte din gaze imping pistonul si portinchizatorul inapoi, deschizandu-se astfel canalul tevii; inchizatorul extrage tubul cu gheara extractoare, din camera cartusului si-l arunca afara, iar inchizatorul comprima arcul recuperator si armeaza cocosul. Sub actiunea recuperatorului, portinchizatorul cu inchizatorul revin in pozitia initiala, impingand cartusul urmator din incarcator (banda) in camera cartusului si se inchide canalul tevii; portinchizatorul actioneaza asupra - autodeclansatorului si se produce percutia.

Daca piedica de siguranta este la pozitia "foc lovitura cu lovitura" tragerea continua atata timp cat se apasa pe tragaci si sunt cartuse in incarcator (magazie).