Deontologia functiei publice

Deontologia functiei publice

Sintagma "deontologie" provine din cuvintele grecesti "deon, deontos" care inseamna ceea ce se cuvine si "logos" care inseamna stiinta. Deontologia se afla la interferenta intre drept si morala si este definita de Verginia Verdinas ca "reprezentand ansamblul normelor care contureaza un anumit tip de comportament profesional".[1]

"Regulile deontologice care guverneaza o anumita activitate sau profesie sunt, de regula, incorporate in coduri, care reprezinta in forma concentrata sedimentarile valorice si normative ale unei societati exprimate printr-un limbaj adecvat".

Astazi, prin deontologie se intelege, in sensul comun, "ansamblul de reguli care precizeaza normele de conduita si obligatiile etice ale unei profesiuni, precum si doctrina despre acestea. Aceste reguli au in vedere conduita celor ce exercita o anumita profesiune, atat in raporturile dintre ei, cat si in raporturile cu clientii lor sau cu publicul." [3]

Deontologia, reprezinta ansamblul normelor care contureaza un anumit tip de comportament profesional sau privat, asigurand  protectia unei anumite profesii de o serie de pericole cum ar fi coruptia, impostura, reaua credinta, mal praxisul, minciuna, plagiatul, furtul intelectual, birocratia santajul, egoismul etc. Numai prin respectarea conduitei deontologice, individul poate atinge performanta in domeniul profesional si poate sa-si castige prestigiu, consideratie si valoare in conformitate cu statutul social pe care il are.

Marius Profiroiu, Anton Parlagi, Eugen Crai considera ca "Persoana care ocupa o functie publica are o serie de obligatii cu caracter moral, fie scrise, fie nescrise, dar care circumscriu etica profesiei de functionar. Toate aceste datorii pe care un functionar le respecta pe durata exercitarii unei functii publice poarta generic denumirea de deontologie" [4].

Deontologia functiei publice are la baza conceptele fundamentale de bine-rau, moral-imoral, corect-incorect, cinstit-necinstit, exact-inexact, drept-nedrept. Ea nu se substituie legislatiei in domeniu, ci furnizeaza elementele morale specifice legate de practicarea corecta a functiilor din domeniu public.

Deontologia functiei publice presupune un ansamblu de reguli, norme si principii ce vizeaza in principal, datoria morala, de atitudini si comportamente motivate moral, aferente persoanelor numite intr-o functie publica prevazuta cu atributii si responsabilitati in temeiul legii, in scopul servirii corecte a interesului general public si al fiecarui cetatean, precum si al mentinerii si sporirii autoritatii, demnitatii si prestigiului profesiei de functionar public.

Codul de conduita al functionarilor publici, defineste deontologia functionarului public ca reprezentand "totalitatea normelor care guverneaza comportamentul profeaional si privat al functionarului public, in virtutea statutului sau de detentor al autoritatii publice." [5] 

In cazul functiei publice, deontologia este reprezentata de realizarea eficientei serviciului public si satisfacerea nevoilor cetateanului. Eficienta nu reprezinta numai rezultatul unei bune organizari si conduceri a unei activitati. Obtinerea unei eficiente maxime depinde si de gradul de constinciozitate fata de indatoririle de serviciu a functionarului public.

Datoria morala fata de indeplinirea profesiei publice este la randul ei impartita in datorie fata de sine si datorie fata de altii. Daca datoria fata de sine are o valoare egala pentru orice profesie, dar pentru functionarul public, datoria fata de altii este esenta datoriei sale morale. Functionarul public este intotdeauna pus sa slujeasca pe altii si nu pe sine, binele general, interesul public, dar si pe al fiecarui cetatean in parte. Respectul fata de cei in slujba carora se gaseste poate fi lezat prin trei vicii: orgoliul, barfa si calomnia .

Practicarea profesiei de functionar public presupune atat un anumit nivel de specializare, cat si o conduita socotita normala in raport cu scopul social al crearii functiilor publice respective, conduita care apare de cele mai multe ori sub forma de regulamente de functionare sau coduri. Codurile etice sau codurile deontologice din domeniul public sistematizeaza reguli si norme ale comunitatii in cazul particular al profesiei de functionar public. Nerespectarea regulilor sau incalcarea indatoririlor deontologice implica atat raspunderea disciplinara si juridica a functionarului public, cat si morala, deontologica. Spre deosebire de raspunderea juridica, raspunderea deontologica se bazeaza pe aspectul moral: pe apararea onoarei, demnitatii si prestigiului profesiei de functionar din domeniul public.

In Romania, "calitatea de functionar public este incompatibila cu orice alta functie publica decat cea in care a fost numit, precum si cu functiile de demnitate publica.

Functionarii publici nu pot detine alte functii si nu pot desfasura alte activitati, remunerate sau neremunerate, dupa cum urmeaza:

a) in cadrul autoritatilor sau institutiilor publice;

b) in cadrul cabinetului demnitarului, cu exceptia cazului in care functionarul public este suspendat din functia publica, in conditiile legii, pe durata numirii sale;

c) in cadrul regiilor autonome, societatilor comerciale ori in alte unitati cu scop lucrativ, din sectorul public sau privat, in cadrul unei asociatii familiale sau ca persoana fizica autorizata;

d) in calitate de membru al unui grup de interes economic