EFECTUAREA EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE SI A EXPERTIZELOR CRIMINALISTICE IN CAZUL INFRACTIUNILOR DE OMOR

In marea majoritate a cazurilor, dupa cercetarea la fata locului, organul de urmarire penala  va dispune diverse expertize judiciare, in principal expertiza medico-legala si criminalistica, atat pentru examinarea cadavrului, cat si pentru examinarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba.

Expertiza medico-legala a omorului

Dupa cercetarea la fata locului, efectuarea constatarii sau expertizei medico-legale constituie un alt moment important al elucidarii unor probleme privind moartea violenta la care din motive obiective nu s-a putut raspunde din primul moment.

De altfel, in aceste conditii, potrivit prevederilor legii procesual penale, constatarea medico-legala trebuie dispusa de organele de urmarire penala1, dupa cum expertiza medico-legala devine obligatorie pentru a stabili cauzele mortii daca nu s-a intocmit un raport medico-legal.

In conformitate cu legea procesuala penala1, in caz de moarte violenta, de moarte a carei cauza nu se cunoaste, ori este suspecta, sau cand este necesara o examinare corporala asupra invinuitului sau persoanei vatamate pentru a se constata pe corpul acestora existenta urmelor infractiunii, organul de urmarire penala dispune efectuarea unei constatari medico-legale si cere organului medico-legal caruia ii revine competenta potrivit legii sa efectueze aceasta constatare.

Examinarea initiala a cadavrului la fata locului nu permite de obicei obtinerea tuturor datelor pe baza carora se pot desprinde concluziile definitive asupra tuturor aspectelor legate de omor. De aceea, organul judiciar dispune autopsierea cadavrului si efectuarea expertizei medico-legale.

Expertiza medico-legala pe cadavru trebuie sa rezolve diagnosticul diferential intre procesele morbide si cele tanatologice, sa descrie leziunile de violenta dupa nome proprii precise conturate, ea reprezentand un alt moment important al elucidarii unor probleme privind moartea violenta la care, din motive obiective nu s-a putut raspunde din primul moment.

Expertiza medico-legala presupune:

1. Studierea cadavrului (extern si intern). In cadrul examenului extern se incepe cu descrierea leziunilor traumatice incepand cu capul si terminand cu membrele inferioare. Localizarea se face pe zone topografice, folosindu-se repere anatomice, fiecare leziune fiind descrisa in amanuntime ca forma, dimensiune, aspect si culoare. Se descriu zonele pe care sunt dispuse petele de sange si forma  acestor pete, culoarea crustelor, fenomenul de pergamentare, precum si mobilitatea patologica a unor segmente osoase.

Descrierea leziunilor traumatice externe trebuie astfel facuta incat sa permita in final aprecieri cu privire la agentul vulnerant, mecanismul de producere, la vechime si gravitate. Este absolut necesar ca studiul cadavrului intern sa se faca cu minutiozitate, deoarece trebuie observata corespondenta si consecintele leziunilor externe descrise, asupra tesuturilor profunde si a organelor interne, avand permanent prezenta necesitatea stabilirii mecanismelor tanatogeneratoare.

2. Examinarea urmelor biologice (secretii si excretii) a sangelui, a firelor de par, a resturilor de tesuturi moi si a celor de natura asteologica, in vederea stabilirii unei multitudini de fapte si imprejurari legate de comiterea infractiunii de omor si a identificarii faptuitorului.

Este recomandabil ca necropsia sa se efectueze de insusi medicul anatomopatolog care a participat la cercetarea la fata locului.

Problemele la a caror rezolvare expertiza medico-legala are un aport substantial sunt in esenta urmatoarele:1

a.- stabilirea cauzei si naturii mortii precum si a datei la care a survenit aceasta;

b.- diferentierea leziunilor vitale, de cele post mortale si explicarea mecanismelor de producere a lor;

c.- determinarea agentului vulnerant, a directiei, intensitatii si succesiunii loviturilor;

d.- depistarea eventualelor urme de substante toxice sau a stupefiantelor;

e.- stabilirea sexului, varstei, grupei sanguine, a taliei (in cazul cadavrelor dezmembrate), precum si a unor particularitati ce pot inlesni identificarea victimei.

Chiar daca uneori, ridicarea urmelor de pe cadavru se face la fata locului, apreciem ca aceasta operatie se efectueaza mult mai bine in conditiile salii de autopsie. Drept pentru care, transportarea cadavrului la morga se face cu deosebita atentie, luandu-se masuri de prevenire a distrugerii urmelor si indeosebi a microurmelor, masuri printre care se numara si introducerea corpului, a mainilor sau a picioarelor in saci de plastic.

Examinarea necroptica, ridicarea urmelor de pe cadavru, a mastii mortuale si eventual amprentarea sa, daca nu s-a facut la locul faptei, se realizeaza de medicul legist impreuna cu procurorul criminalist care, in calitate de conducator al echipei de cercetare, are o viziune de ansamblu asupra cazului cercetat, stie ce probleme trebuie clarificate si prin urmare ce sa solicite in plus de la expertiza medico-legala.

Expertiza medico-legala are menirea sa contribuie la clarificarea faptului daca moartea este violenta sau patologica, inclusiv daca este vorba de omucideri, sinucideri ori accident.

De o importanta deosebita este determinarea legaturii de cauzalitate dintre actele de agresiune si decesul victimei, mai ales in imprejurarea in care acestea pot fi asociate cu afectiuni preexistente ale victimei.

Dupa clasificarea "diagnosticului juridic" al decesului (moarte violenta sau moarte patologica) din moment ce datele obtinute converg spre o moarte violenta, care poate fi consecinta unei omucideri, a unei sinucideri sau a unui accident, va fi necesara clarificarea tuturor imprejurarilor apte sa serveasca la incadrarea juridica corecta a faptei.

Stabilirea acestor imprejurari se face, in mod firesc, prin coroborarea tuturor datelor obtinute pe baza de expertiza medico-legala, a expertizelor criminalistice, precum si a actelor de urmarire penala efectuate in cauza.

Dupa cum am mai spus o atentie deosebita trebuie acordata delimitarii legaturii de cauzalitate dintre agresiune si decesul victimei, mai intai pe teren medico-legal, a cauzelor mortii, de conditiile de ordin predispozant sau de ordin favorizant, operatie ce a avut uneori un caracter arbitrar.

In vederea delimitarii exacte a legaturii de cauzalitate este necesar sa fie luati in calcul patru categorii de factori: victima, instrumentul sau substanta vulneranta, circumstantele in care a fost savarsita fapta, precum si autorul faptei (tinandu-se seama de modul in care acesta a conceput si pregatit actul, i-a prevazut si acceptat urmarile, precum si de scopul urmarit).1

Dificultatile in stabilirea cauzei mortii apar frecvent datorita caracterului contradictoriu al leziunilor constatate, a starii avansate de putrefactie a cadavrului, ca si a unor deficiente in efectuarea necropsiilor.

Una din problemele cu mare valoare probatorie este aprecierea mecanismului de producere a leziunilor traumatice. Lamurirea acestui aspect are o mare importanta pentru o incadrare juridica cores­punzatoare a faptei. In aceasta privinta avem in vedere doua categorii de criterii: morfologice si topografice. Cu ajutorul criteriilor morfologice stabilim instrumentul vulnerant care contribuie direct la stabilirea instrumentului vulnerant care contribuie direct la stabilirea vinovatiei. In identificarea agentului vulnerant au importanta forma echimozelor sau marginile plagilor.

Criteriul topografic are si importanta in practica expertizei. Astfel, sediul leziunilor poate fi indicatoriu pentru mecanismul activ sau pasiv de producere a leziunilor (lovire cu sau de corp dure), precum si pentru pozitia victimei fata de agresor.

Nu mai putin insemnat este aportul expertizei medicale la:

diferentierea omuciderii de sinucidere, situatie des intalnita in practica judiciara datorita incercarilor unor infractori de a-si masca fapta prin "regizarea" unei sinucideri.1 Nu este mai putin adevarat ca apar si imprejurari in care sinuciderea unei persoane la prima vedere, lasa impresia unei omucideri;

diferentierea omuciderii de moarte prin accident care devine dificila datorita caracterului contradictoriu al leziunilor. La aceasta se adauga incercarile autorului de a-si disimula fapta printr-un accident, de genul caderii de la inaltime, inecului, spanzurarii s.a. De exemplu, simularea spanzurarii, dupa ce s-a provocat moartea victimei in alt mod (lovire, strangulare, otravire) se constata prin raportarea petelor cadaverice la pozitia victimei, prin studierea santului produs de franghie, a pozitiei fata de nodul latului etc. in cazul inecului, se va constata daca moartea a survenit inainte de ajungerea corpului in apa, fiind produs prin alte modalitati (lovire, taiere, impuscare, otravire). Stabilirea disimularii omorului prin cadere sau precipitare, indeosebi in ipoteza caderilor de la inaltime, este destul de dificila. O simpla imbrancire de pe un pod sau o schela, aruncarea pe fereastra unui bloc nu lasa urme evidente decat in cazul in care mai inainte a avut loc o lupta intre victima si agresor. In cazul disimularii mortii printr-un accident de cale ferata sau rutier, medicul legist va trebui sa diferentieze leziunile vitale de cele postvitale. La fel, in situatia mascarii omorului prin provocarea unui incendiu.

Cand se impune lamurirea unor aspecte suplimentare dupa ingroparea victimei, organul judiciar dispune deshumarea si efectuarea de catre medicul legist a expertizei, la care vor fi prezenti martori asistenti si procurorul.

Deci, in raportul medico-legal gasim explicatii referitoare la:

felul mortii;

cauza medicala a mortii - aratandu-se lantul tanatogenerator, pornindu-se de la leziunea cauzatoare de moarte, efectele asupra organismului si in final cauza imediata a mortii;

mecanismul de producere a leziunilor traumatice, apreciere cu privire la natura agentului vulnerant si a leziunilor cauzatoare de traumatism si efectele sale: leziune si moarte.

Expertiza criminalistica a omorului

In majoritatea cazurilor in care ancheta penala are ca obiect omuciderea, pe langa constatarea si expertiza medico-legala1 se dispune frecvent efectuarea de expertize criminalistice sau de constatari tehnico-stiintifice de celelalte expertize judiciare servesc la stabilirea adevarului.

O pondere insemnata in cercetarea infractiunilor de omor o are si expertiza criminalistica. Expertiza criminalistica reprezinta un mijloc eficace, stiintific fundamental de determinare a unor fapte ce vor intra in rationamentul organului judiciar, fara sa fie insa unicul element pe care se intemeiaza solutia judiciara (dictum expertorum nunquam transit in tem judicatum).

Deci, expertiza criminalistica, ca mijloc de proba in procesul penal si civil, nu reprezinta un scop in sine. Finalizarea ei se materializeaza in solutia organelor de urmarire penala de judecata. Expertiza criminalistica vizeaza indeosebi examinarea urmelor si a mijloacelor materiale de proba, avand ca scop stabilirea modului si a imprejurarilor si a altor obiecte folosite la savarsirea infractiunii, identificarea autorului acesteia.

Printre problemele centrale la a caror rezolvare concura direct examinarea criminalistica a mijloacelor materiale de proba (corpuri delicte, microurme etc.), se numara:

identificarea autorului, a celorlalti participanti la savarsirea omorului;

identificarea instrumentelor si substantelor vulnerante a altor obiecte folosite in comiterea infractiunii;

stabilirea modului si a imprejurarilor in care s-a desfasurat agresiunea;

identificarea victimei.

Dintre numeroasele expertize criminalistice efectuate in omucideri ne vom opri numai asupra celor frecvent intalnite.

1.- EXPERTIZELE CRIMINALISTICE

a.- Expertiza traseologica are ca obiect identificarea persoanei si a obiectelor creatoare de urme.

b.- Expertiza dactiloscopica, serveste in primul rand la identificarea autorului omorului dupa urmele digitale lasate la locul faptei, inclusiv pe corpul victimei. Aceasta efectuandu-se printr-un examen comparativ, intre urmele descoperite si impresiunile digitale ale persoanei suspecte sau impresiunile din cartoteca dactiloscopica. Totodata, se poate proceda la analiza fizico-chimica a substantelor continute in urma. De pilda, in ipoteza unei urme digitale formate prin depunerea unui strat de sange, se va putea stabili daca aceasta apartine aceleiasi grupe sanguine cu cea a cadavrului sau daca vechimea urmei corespunde cu timpul scurs de la moartea victimei.

Identificarea victimei, efectuandu-se prin amprentarea cadavrului dupa care sa se faca verificarea in cartoteca dactiloscopica sau daca este posibil, prin compararea cu amprentele ce pot fi descoperite la locuinta ori la locul de munca pe diverse obiecte ale victimei.1

Identificarea unor cadavre necunoscute mai este posibila prin compararea dermatologlifelor sale, cu cele ale presupuselor rude (parinti sau fii).

c.- Expertiza urmelor de picioare (urme plantare si de incaltaminte)2 permite identificarea creatorului urmei pe baza detaliilor prezentate fie pe crestele papilare ale plantei piciorului descult, fie ale ciorapului sau incaltamintei, dupa cum urma a fost formata de piciorul gol sau incaltat. Se realizeaza tot prin examenul comparativ cu impresiunile luate persoanelor suspecte. Daca examenul comparativ nu este posibil, datorita insuficientei detaliilor caracteristice sau lipsei modelelor de comparatie, se pot totusi obtine date referitoare la modul de formare a urmei, sexul. Varsta si talia aproximativa a persoanei, daca aceasta a mers normal, a alergat, a incercat sa nu faca zgomot mergand "in varful picioarelor" etc.

Urmele de picioare vor indica drumul de acces in locul de patrundere, deplasarile la locul faptei, drumul pe unde a plecat infractorul.

d.- Expertiza urmelor de dinti si de buze, permite identificarea persoanei prin compararea modelelor obtinute experimental, iar in lipsa acestora serveste la stabilirea sexului si varstei aproximative, a tipului antropologic, a mecanismului de formare s.a. Prin expertiza urmelor de buze, este posibila stabilirea grupei sanguine sau a naturii substantei aflate pe buze in momentul atingerii obiectului.

In ipoteza urmelor de dinti, care se prezinta sub forma muscaturilor descoperite pe corpul victimei sau agresorului, trebuiesc examinate imediat, deoarece se deformeaza rapid prin procese patologice ce au loc la nivelul tegumentului.

e.- Expertiza urmelor lasate de instrumentele vulnerante are drept scop stabilirea obiectului folosit de infractor in suprimarea vietii victimei. In functie de calitatea caracteristicilor reflectate in urma, in oasele plate, este posibila stabilirea apartenentei de gen si chiar identificarea instrumentului vulnerant.

f.- Expertiza balistica are ca obiect identificarea armei cu care s-a tras si stabilirea conditiilor in care s-a tras (directia, distanta, starea de functionare a armei etc.), dupa urmele de pe tubul de cartus ridicat de la locul faptei ori dupa glontul extras din victima.

g.- Expertiza biocriminalistica1 consta in analiza urmelor de secretii si excretii, a firelor de par, a resturilor de tesuturi moi, etc. si furnizeaza indicii valorosi privind victima, agresorul si imprejurarilor in care a savarsit omorul. Astfel expertiza urmelor de sange permite stabilirea unor elemente de ordin calitativ, cum sunt de exemplu grupa sanguina, tipul de hemoglobina, regiunea anatomica din care provine, sexul persoanei. In functie de vechimea urmei, a impuritatilor depistate in ea, a formei petei (care indica distanta de la care a cazut si pozitia corpului), este posibila stabilirea de date referitoare la timpul si imprejurarile in care a fost savarsit omorul.

Pentru reusita expertizei urmelor de sperma si a firelor de par, reamintim necesitatea respectarii regulilor de ridicare si expediere urgenta la laborator a acestora, in conditii care sa nu permita alterarea lor, cum ar fi ambalarea unor obiecte ude (purtatoare de urme biologice) in saci de plastic. Aceasta expertiza ofera date de ordin calitativ, precum si indicii privind unele dintre circumstantele comiterii infractiunii.

h.- Expertiza grafica, se impune cand la locul faptei sau la locuinta victimei sunt descoperite inscrisuri din al caror continut se pot desprinde date referitoare la fapta, inclusiv cu privire la persoana autorului, exemplul tipic fiind cel al scrisorilor de amenintare.

i.- Expertizele destinate identificarii cadavrului dupa urmele de natura osteologica, care determina sexul, talia persoanei dupa schelet, ca si vechimea oaselor sau vrasta aproximativa a persoanei. De asemenea se poate reconstitui fizionomia dupa craniu ori identifica persoana prin metoda supraprotectiei. Identificarea mai este posibila si dupa dantura.

j.- Expertiza fizico-chimica are ca obiect stabilirea caracteristicilor si naturii diverselor materiale si substante, avand ca scop principal identificarea sau stabilirea apartenentei lor generice.

k.- Expertiza corpului delicte descoperite la locul faptei sau la invinuit poate asigura identificarea acestuia, dupa cum examinarea urmelor de materie (produse petroliere, materiale textile, resturi de obiecte etc.) contribuie la elucidarea diverselor aspecte ce tin de fapta si faptuitor.

In cazul omuciderilor, adesea organul judiciar dispune efectuarea unei expertize judiciare complexe, de catre expertul criminalist si medicul legist pentru examinarea aceluiasi aspect cum ar fi de pilda stabilirea distantei de tragere dupa urmele de pe vesmintele victimei si leziunile de pe corpul acesteia.