Metodica cercetarii omorului

METODICA CERCETARII OMORULUI

Cercetarea infractiunilor contra vietii, integritatii corporale, sanatatii, libertatii, avutului si celorlalte atribute fundamentale ale persoanei constituite si garantate de insasi Constitutia Romaniei ridica o serie intreaga de probleme organelor judiciare insarcinate cu anchetarea faptelor, reclamand un complex de masuri si activitati necesare identificarii faptuitorilor si dovedirii imprejurarilor, in vederea stabilirii adevarului si tragerii la raspundere penala a vinovatilor.

Fara a intra in detalii, facem precizarea ca potrivit art.209 C.pr.pen., competenta de efectuare a anchetei in cazul omorului revine procurorului, dar in raport cu specificul cauzei, la aceasta isi aduc substantial aportul si cadre M.A.I. - politisti, jandarmi etc., medici legisti, alti specialisti.

Principalele probleme pe care trebuie sa le clarifice ancheta in cazul omorului (valabile de altfel si in cazul altor fapte de violenta cu distinctiile de rigoare). Ca si activitatile de intreprins pentru administrarea probelor sunt cel putin teoretic (din punctul de vedere al Metodicii criminalistice) general valabile atat pana la, cat si dupa identificarea criminalului (criminalilor) motiv pentru care se trateaza in mod unitar (nediferentiat in raport cu stadiul descoperirii autorilor), subliniind ca la fel ca in orice ancheta de altfel, nu este suficienta doar prinderea faptasului ci si dovedirea sa, altfel munca fiind in zadar. Degeaba avem date si informatii si chiar convingerea ca X ar fi criminalul (sau violatorul, sau hotul, sau talharul etc.), daca faptele sale nu sunt temeinic probate (de catre organele judiciare) va beneficia de prezumtia de nevinovatie si nu va putea fi tras la raspundere penala.

PROBLEME PE CARE TREBUIE SA LE CLARIFICE ANCHETA

a) Natura si cauza mortii

Cercetarea trebuie sa clarifice daca in cauza este vorba de omor (crima), accident, sinucidere sau moarte naturala (patologica).

Daca moartea este urmarea actiunii directe sau indirecte a vreunei persoane ori independent de vointa cuiva.

b) Locul si timpul comiterii faptelor

Locul comiterii omorului prezinta interes deosebit pentru cercetare, atat sub aspectul urmelor si mijloacelor materiale de proba existente in campul infractional, cat si al delimitarii acestuia, in raport de zona unde au fost exercitate agresiunile si cea in care a survenit decesul, traseele parcurse de faptuitor si victima, locurile de ascundere.

Timpul (durata) comiterii faptelor intereseaza cercetarea pentru clarificarea imprejurarilor activitatii infractionale, inclusiv modul de folosire a timpului in perioada critica.

c) Modul de operare. Metodele de comitere si ascundere a faptelor

Lamurirea acestor imprejurari conduce la stabilirea cercului de suspecti (cand autorii sunt inca neidentificati), conturarea activitatii infractionale, modalitatile probatorii si corecta incadrare juridica a faptelor.

Sub acest aspect, intereseaza daca omorul a fost savarsit:

- cu premeditare sau "la comanda";

- profitand de neputinta victimei de a se apara;

- prin cruzimi (chinuind victima);

- "in serie" (asupra a doua sau mai multe persoane);

- pentru savarsirea (ascunderea) unei talharii sau piraterii (deci organizat),

- vizand functia publica a persoanei ucise (asupra unui functionar public in legatura cu indeplinirea sarcinilor profesionale ale acestuia).

Ca modalitati concrete de suprimare a vietii victimei practica cunoaste o multitudine de moduri de operare, dintre care exemplificam: impuscarea, injunghierea, lovirea, otravirea, asfixierea, arderea, aruncarea de la inaltime si alte asemenea, folosind arme si instrumente adecvate.

Nu in ultimul rand, legat de modul de operare, intereseaza masurile luate de faptuitor (faptuitori) pentru ascunderea faptelor sau deturnarea anchetei (ascunderea cadavrului, dezmembrarea cadavrului, disimularea in accident sau sinucidere, distrugerea urmelor, influentarea unor persoane etc.).

d) Identitatea victimei si calitatea ei fata de autor

Pe langa datele de identificare, stare civila, personalitate si comportament ale victimei, pentru buna efectuare a anchetei si corecta incadrare juridica, trebuie sa rezulte:

- daca victima era sot sau ruda apropiata a faptuitorului;

- daca victima era minor care nu implinise 15 ani;

- daca victima era in neputinta de a se apara;

- numarul persoanelor ucise;

- daca victima era o femeie gravida;

- daca victima indeplinea o functie publica si omorul a fost comis in legatura cu acesta.

e) Faptuitorii, calitatea si contributia fiecaruia la comiterea faptelor

Este chestiunea esentiala pana la identificarea lor, intreaga ancheta derulandu-se in jurul acestei probleme. Dupa identificarea autorilor si celorlalte persoane implicate, prin metodele specifice muncii de ancheta (informatii, investigatii etc.) si activitati de ancheta (perchezitii, ascultari etc.) importanta devine probatiunea.

Referitor la faptuitori, intereseaza in concret:

- numarul lor, modul de organizare si participatia fiecaruia, identitatea si personalitatea lor;

- gradul de rudenie si alte relatii cu victimele;

- antecedentele penale si comportamentale, daca a mai comis vreun omor;

- starea psihica la momentul comiterii faptei.

f) Alte imprejurari concrete legate de comiterea faptelor ca de exemplu:

- intentia, mobilul si scopul urmarit;

- urmarile faptelor - pe plan moral si material;

- posibilitatile de probare si documentare (persoane care mai cunosc despre fapte, corpuri delicte, inscrisuri utile, aprobari necesare etc.);

- masuri urgente care se impun pentru inlaturarea unor pericole iminente, prevenirea amplificarii starilor conflictuale, ajutorarea familiilor in suferinta etc.;

- existenta concursului de infractiuni si posibilitatile de extindere a cercetarilor cu privire la alte fapte si faptuitori.

g) Cauzele, conditiile si imprejurarile care au determinat, favorizat sau inlesnit comiterea faptelor

Determinarea acestora, dupa o minutioasa si complexa analiza conduce la identificarea si aplicarea masurilor de prevenire si combatere corespunzatoare, avand in vedere valoarea inestimabila la care se atenteaza (viata omului) si consecintele ireparabile ale faptelor)

ACTIVITATI CE TREBUIE INTREPRINSE PENTRU ADMINISTRAREA PROBELOR

a) Cercetarea la fata locului

Este o activitate de maxima importanta si urgenta, de care depinde in mare masura mersul intregii anchete. Locul cercetarii este cel al descoperirii cadavrului, al producerii agresiunii, traseele urmate de victime si faptuitori si toate zonele unde pot fi gasite urme si mijloace materiale de proba.

Echipa de cercetare la fata locului condusa de procuror, va avea in competenta politisti, medici legisti si alti specialisti, jandarmii fiind si ei chemati la asigurarea bunei desfasurari a activitatii (vezi cazurile BALOTESTI '95 sau MIHAILESTI 2004).

Primele masuri care trebuie luate obligatoriu de cei ajunsi primii la fata locului in cazul unei morti suspecte - si jandarmii sunt adesea acestia, cu ocazia patrularilor sau masurilor de ordine ce le executa, ar fi urmatoarele - si insistam sa fie cat mai bine cunoscute si aplicate:

- salvarea, pe cat posibil, a victimei (victimelor) daca acest lucru se mai poate. Acordarea primului ajutor medical (daca este posibil) si/sau masuri de transport a victimei la cea mai apropiata unitate sanitara.

Inutil a mai sublinia ca salvarea vietilor omenesti este prioritara si nu vine in concurs cu nici un alt interes, deci chiar si cu riscul distrugerii sau pierderii unor probe.

- conservarea, protejarea, asigurarea urmelor si mijloacelor materiale de proba, indepartarea curiosilor si interzicerea accesului oricarei persoane - indiferent de calitate sau functie - daca nu are legatura cu cercetarea;

- raportarea evenimentului, incunostiintarea celor competenti a efectua cercetarea si asigurarea pazei locului pana la sosirea echipei competente, careia evident i se vor comunica primele constatari si masuri;

- in afara celor mentionate, in raport cu specificul cazului mai pot fi luate si alte masuri urgente precum inlaturarea pericolelor iminente, identificarea victimei, a martorilor oculari, a faptuitorului, retinerea acesteia, decongestionarea traficului etc.

Dupa ajungerea echipei se trece la efectuarea activitatilor propriu-zise de c.f.e., respectiv cautarea, relevarea, fixarea, examinarea, ridicarea si ambalarea tuturor urmelor si mijloacelor materiale de proba, in functie de particularitatile acestora procedandu-se dupa regulile criminalistice specifice. Se au in vedere urmele biologice (sange, par, saliva), traseologice (de instrumente, de incaltaminte, de autovehicule), urme de sol, resturi de tigara, ambalaje de tot felul, inscrisuri si multe alte asemenea. Examinarea urmelor se face sub aspectul naturii, formei, culorii, dimensiunilor, pozitiei, amplasarii lor, spre corecta elaborare a versiunilor referitoare la imprejurarile faptelor savarsite.

O operatiune de maxima importanta in cadrul cercetarii la fata locului este examinarea cadavrului de catre medicul legist impreuna cu specialistul criminalist, avandu-se in vedere leziunile si semnele de violenta existente, semnele particulare, vestimentatia si obiectele purtate, toate acestea cu minutiozitate, dupa un tipic consacrat.

Rezultatele cercetarii la fata locului se materializeaza intr-un proces-verbal care se incheie chiar la locul cercetarii, la care se anexeaza schita locului faptei si plansa fotografica cu fotografiile executate (de orientare, schita, a cadavrului, a obiectelor principale si de detaliu).

b) Dispunerea constatarii medico-legale a mortii (autopsiei)

Dupa incheierea cercetarii la fata locului se ia masura transportarii cadavrului la I.M.L. (S.M.L. judetean) unde i se va efectua autopsia, ocazie cu care se va raspunde la urmatoarele obiective :

- felul mortii;

- leziunea (leziunile) existente, amplasarea si efectele lor;

- caracterul vital sau post-mortem al leziunilor constatate;

- numarul leziunilor si succesiunea acestora;

- cauza mortii; mecanismul de producere al leziunilor;

- legatura de cauzalitate intre traumatism si deces;

- posibilitatea autoproducerii leziunilor;

- alcoolemia, substantele toxice prezente in organism.

c) Identificarea victimei si a martorilor oculari

Victimele se identifica dupa actele de identitate si datele obtinute in cadrul investigatiilor. Persoanele aflate in viata se asculta de indata, in detaliu, cu privire la toate imprejurarile concrete ale cauzei.

d) Identificarea, urmarirea, prinderea si ascultarea faptuitorului (faptuitorilor)

Pe baza investigatiilor si cercetarilor intreprinse faptuitorii identificati si adusi in fata organelor judiciare sunt ascultati dupa regulile tactice criminalistice cunoscute.

e) Efectuarea de perchezitii si ridicari de obiecte si inscrisuri

In raport cu datele si informatiile existente in cauza pot fi efectuate (cu respectarea dispozitiilor legale si regulilor tactice criminalistice) perchezitii domiciliare, la locul de munca, in unitati publice, la invinuiti, banuiti, persoanele implicate pentru descoperirea bunurilor, valorilor, inscrisurilor, urmelor si oricaror mijloace de proba utile solutionarii cauzei.

f) Dispunerea si efectuarea de constatari tehnico-stiintifice si expertize criminalistice si medico-legale

In functie de natura si felul urmelor si obiectelor ridicate cu ocazia cercetarii la fata locului, perchezitiilor si altor activitati in cursul anchetei pot fi dispuse si efectuate constatari tehnico-stiintifice si expertize criminalistice:

- traseologice - avand drept obiective examinarea urmelor create de om, animale, obiecte, instrumente, moduri, anvelope etc.;

- dactiloscopice - expertizarea amprentelor papilare;

- balistice - expertizarea urmelor impuscaturii si armelor de foc;

- grafice (grafoscopice) - identificarea scriptorului, dupa inscrisuri, note, bilete etc.;

- biocriminalistice si genetice - examinarea si expertizarea urmelor de sange, par, saliva, ADN;

- fizico-chimice pentru analizarea substantelor din punct de vedere al caracteristicilor fizico-chimice;

- antropologice - examinarea oaselor;

- a vocii si vorbirii - identificarea vorbitorului;

- testarea poligraf - detectarea comportamentului simulat (expertiza criminalistica a stressului).

Conform art.117 C.pr.pen. este obligatorie si expertiza psihiatrica in cazul omorului deosebit de grav.

In afara acestora mia pot fi dispuse si alte genuri de constatari tehnico-stiintifice si expertize (tehnice - de cele mai diverse feluri, mai rar dar nu exclus si contabile, vezi "cazul Erbasu", informatice, genistice etc.).

g) Prezentarea pentru recunoastere de persoane, bunuri si cadavre

Se impune atat pentru identificarea autorului din cercul de suspecti sau a unor obiecte gasite la fata locului, cat si a cadavrelor inclusiv parti (fragmente) din acestea. Referitor la prezentarea pentru recunoastere a cadavrelor subliniem cateva reguli criminalistice obligatoriu de respectat:

- prezentarea se face individual si nu in grup (ca la persoane vii);

- cadavrul se prezinta de regula imbracat, dupa ce in prealabil a fost toaletat, restaurat si adus la o infatisare cat mai apropiata in timpul vietii;

- se prezinta din fata si din profil;

- atentie deosebita la socul psihic pe care-l poate produce prezentarea cadavrului unei rude sau persoane apropiate.

h) Reconstituirea

Se efectueaza pentru verificarea unor versiuni referitoare la imprejurari concrete ale cauzei: posibilitati de observare, memorare a faptelor de catre martori, verificarea modului de operare sau unor deprinderi ale faptuitorului (faptuitorilor), precizarea locului faptei, fiind interzisa reproducerea agresiunii sau darea pe mana criminalului a unor arme sau obiecte periculoase (la nevoie, pot fi inlocuite cu altele inofensive).

In functie de particularitatile cazului mai pot fi efectuate si alte activitati de ancheta in vederea documentarii temeinice a cauzei, atat pana la identificarea autorilor, cat si ulterior, pentru solutionarea dosarului in spiritul adevarului si justitiei (organizarea anchetei, inclusiv masuri de identificare si prindere a faptuitorilor, confruntari, alte constatari tehnico-stiintifice sau expertize, masuri asiguratorii, extinderea anchetei etc.) .

Inainte de a incheia aceasta sectiune, facem precizarea ca, in mare, cel putin teoretic, problemele de lamurit si activitatile de intreprins pentru administrarea probelor in cazul omorului sunt valabile, cu diferentele date de specificul cauzei si in cercetarea altor fapte de violenta, precum loviri cauzatoare de moarte, vatamare corporala, viol, avort, pruncucidere etc.