Cunoasterea alimentatiei si a starii de nutritie in colectivitati

CUNOASTEREA ALIMENTATIEI SI A STARII DE NUTRITIE IN COLECTIVITATI

Cunoasterea alimentatiei si a starii de nutritie a colectivitatilor a devenit un aspect extrem de important in lumea contemporana, pe masura ce s-a evidentiat faptul ca greselile alimentare se rasfrang rapid asupra starii de sanatate a oamenilor. In acelasi timp, daca in trecut se faceau astfel de evaluari indeosebi pentru a se pune in lumina insuficienta calorica sau in ceea ce priveste anumiti nutritenti, astazi se urmareste adesea existenta consumului alimentar excesiv, in conditiile in care supraponderalitatea si obezitatea au ajuns probleme de sanatate publica in multe tari ale globului.

Cunoasterea alimentatiei se poate face prin mai multe metode, in functie de scopul investigatiei si de indivizii-tinta. Metodele trebuie sa fie simplu de aplicat, sa aiba costuri reduse si sa determine obtinerea de rezultate reproductibile. La baza stau anchetele alimentare care pot fi clasificate dupa cum urmeaza¹

pentru estimari la nivel national: bilantul alimentar national;

pentru estimari la nivel colectiv: ancheta alimentara statistica, analiza de laborator a portiilor de mancare;

pentru estimari la nivel familial: metoda listei de alimente, metoda inventarului si cercetarea venitului familial;

pentru estimari la nivel individual: evaluarea dietei pe 24 de ore ("24 hours recall"), istoricul dietetic, chestionarele de frecventa alimentara si metoda prin cantarire.

In principiu, indiferent de metoda aplicata, se urmareste evaluarea consumului mediu zilnic al unui individ pe grupe de alimente si pe grupe de  nutrienti. De fapt, in prima faza a anchetei se evalueaza consumul pe grupe alimentare, consum care este ulterior transformat in nutrienti cu ajutorul tabelelor de compozitie a alimentelor. Gradul de precizie al anchetelor alimentare este extrem de diferit, dar datele obtinute sunt de regula orientative si un investigator cu experienta stie sa le utilizeze corespunzator (cu exceptia anchetelor care folosesc examinarea chimica directa a portiilor, restul pot implica o doza variabila de subiectivitate).

Starea de nutritie a indivizilor trebuie apreciata in contextul efectuarii unor anchete alimentare, deoarece, cu exceptia unor teste speciale, datele obtinute nu au o valoare individuala deosebita. Pentru evaluarea starii de nutritie, folosim 4 categorii de determinari:

• Somatometria: consta in masurarea in conditii standard a unor parametri somatici si calcularea unor indicatori, care coreleaza de regula doua valori somatice si le raporteaza la niste valori standard. Astazi se folosesc indeosebi indexul masei corporale, pliul cutanat, circumferinta abdominala maxima, etc. Din pacate, datele obtinute la somatometrie ne aduc in atentie modificari datorate unor greseli alimentare care dateaza de mult timp. Nu surprind modificari precoce, care sa fie mai usor de remediat
• Examenul clinic: urmareste evidentierea unor modificari clinice care au la baza nutritia necorespunzatoare. Din pacate, si aceste modificari apar tardiv cand fenomenele carentiale sunt foarte clar instalate, deci destul de greu de remediat. De remarcat ca nu avem semne patognomonice pentru diferite carente, de aceea datele gasite trebuie interpretate in corelatie cu alte evaluari. In plus, carentele apar de regula corelate, nu in mod individual (ex: complexul vitaminic B), iar in lumea contemporana aspectul uzual este de precarenta, ceea ce ingreuneaza munca examinatorului. Acesta nu va mai gasi decat exceptional modificari clasice.
• Examenele paraclinice: se refera la examene uzuale dar care, interpretate in contextul altor investigatii, ne pot orienta asupra statusului nutritional al individului. Cele mai utile sunt: hemoleucograma, proteinemia cu raport albumine/globuline, determinarea nivelului circulant al unor elemente minerale, lipidograma. Vitaminemiile si vitaminuriile sunt examene dificil de efectuat in mod curent, de aceea se obisnuieste sa se evalueze starea de nutritie intr-o anume vitamina prin intermediul unor substante de metabolism intermediar (de ex: pentru niacina, se masoara nicotinamida in urina, aceasta fiind principalul metabolit al vitaminei).

• Teste speciale: acestea se aplica doar in contextul unor evaluari complexe, care urmaresc un numar limitat de nutrienti, deoarece sunt dificil de efectuat, sunt invazive si costisitoare (radiografii, adaptometrie, hipervitaminemie provocata).

Bibliografie:

1.Ionut C: Igiena alimentatiei si nutritiei -notiuni practice, Ed.Medicala Universitara "Iuliu Hateganu", Cluj-Napoca,  195