Profesorul Victor Pop,a fost insa si un extraordinar observator al vietii ramelor,a acestor animale ascunse,si era pe cale sa termine o monografie a Lumbricidelor,opera care a fost finisata de colaboratorul sau cel mai apropiat,fiul sau,Victor V.Pop.
Ramele au un rol insemnat in structura solului.Galeriile care le sapa in pamant permit aerisirea acestuia si respiratia radacinilor,a microfaunei alcatuite din alti viermi si insecte,a reactiilor de oxidare a microorganismelor din sol,iar prin carbonatul de calciu pe care il elimina prin fecale,la asigurarea structurii micrigranulare a solului si la neutralizarea variatiilor de pH.
Darwin sublinieaza in 1881rolul ramelor in structura solului si intr-o lucrare intitulata "Rolul ramelor in formarea pamantului animal",dezvolta acest subiect aratand ca pamantul care se elimina prin anusul ramelor ,este un nou pamant de cea mai buna calitate.De atunci,multi alti autori au studiat inmixtiunea ramelor din sol.
In general ramele nu le prea vedem,caci fug de lumina si ies la suprafata mai ales noaptea pe roua,sau dupa ploi,atunci cand galeria lor este inundata de ape.Chiar taranul le intalneste numai dupa brazda plugului,unde sunt cautate de ciorile care urmeaza de aproape aratura.Prezenta lor in sol este determinata in primul rand de umezeala,astfel ca numaril lor poate varia de la an la an cu antitatea medie anuala de precipitatii
Ramele se gaseac aproape in toate solurile din regiunile temperate si tropicele.Lipsesc in regiunile nordice,unde frigul si inghetul solului le impiedica activitatea.Aceasta se desfasoara optim intre +7grade si 15 grade C.
Pentru a intelege viata lor si importanta pe care o au,trebuie sa le cunoastem putin alcatuirea corpului.Ramele au un corp cilindric,alcatuit din inele,al caror numar variaza dupa specii.Inspre partea jumatatii anterioare este o zona neteda neinelata,numita clitellum,care secreta un mucus special si joaca un rol insemnat in acuplare si fecundare.Fiecare inel isi are o serie de organe proprii:Nefridia,ganglionii nervosi ventrali,portiunea din vasele de sange dorsala si ventrala,iar in primele 3-7 inele vase dorso-ventrale,cu rol de pompa cardiaca. In lungul tuturor inelelor strabate tubul digestiv,care incepe cu o gura si se continua cu un faringe,esofag,pipota,intestin si anus,fara diferentieri prea evidente intre aceste regiuni.In lungul intestinului exista o indoitura longitudinala,numita tiflosolis,care ii mareste suprafata de absorbtie si in cutele careia se gasesc glande digestive.
Un vas de sange dorsal,prin care sangele circula spre inainte si unul ventral,unite intre ele prin vase dorso-ventrale,strabat de asemenea toate inelele corpului.Sangele lor contine hemoglobina,un pigment cu mare afinitate fata de oxigen si prezenta lui denota de la inceput ca ramele traiesc in medii in care tensiunea oxigenului poate fi scazuta.In inelele 3-4 se gaseste o aglomerare de tesut nervos care alcatuieste ganglionul celebral,care se leaga prin 2 conective periesofagiene,de ganglionii lantului ventral,ce dau in fiecare inel nervi segmentari(senzitivi si motori).Din ganglionul central pornesc nervi spre prostomium,portiunea mobila de deasupra gurii,care este ganglionul principal de explorare a mediului la rame.In unele inele de la mijlocul corpului se gasesc organele exuale,alcatuite din ovare si testicule.
In timpul fecundarii,2 indivizi se alatura si prin clitellum isi schimba intre ei spermatozoizii.Ovului fecundat iese in dreptul clitellum-ului,care prin secretia sa ii formeaza un invelis mucos care este apoi saltat de pe un inel pe altul pana la capatul anterior al corpului,unde apare coconul,din care apoi se dezvolta un embrion,apoi un pui,care de obicei are in mic toate numerele de inele caracteristice speciei.Ramele actioneaza asupra solului in 2 modalitatii:1-ele atrag in gaurile lor frunze verzi sau partial putrezite de la suprafata,lucru ce are lor mai ales noaptea,cand partea anterioara a corpului,iese la aer si cu ajutorul prostomium-ului exploreaza terenul din jur,prinzand cu gura si antrenand in galerie diferite frunze,pe care apoi la ascund in anumite regiuni,alcatuind un fel de depozite in care frunzele putrezesc pentru ca apoi sa fie inghitite.
