Putine idei au generat atatea sperante si atatea temeri ca aceea de a crea viata in laborator. Alchimistii de acum cateva secole credeau ca este suficient sa se amestece, in cantitati adecvate, o serie de substante si in eprubeta s-ar forma un mic omulet care ar creste treptat pentru a deŽveni un om adevarat. Nimeni nu vorbea insa despre subŽstantele necesare. In secolul al XVI-lea, Paracelsius a suŽgerat o metoda eficace, dupa parerea lui - incalzirea "samantei" umane si hranirea ei cu sange de aceeasi oriŽgine "Daca veti proceda asa, spunea el, in 80 de zile se va forma un copil veritabil si viu, dotat cu toate membrele unui copil nascut de o femeie, dar mult mai mic. Il vom numi homuncul."
Visul alchimistilor era destul de "modest". Ei voiau doar sa vada un copil crescand in laborator.
Geneticienii contemporani merg pe alte drumuri. Ei isi propun sa creeze organisme din rearanjarea acelorasi materiale pe care le-a folosit si natura sau - de ce nu? Žsa experimenteze alte materii prime. Inainte de a imita natura, va trebui sa inteleaga drumul de la prima moleŽcula organica la celula. Fara indoiala, o asemenea tema depaseste posibilitatile actuale ale stiintei. "Viata a inceŽtat insa sa mai fie un mister, spunea candva J.B. Vernal, si devine practic o ghicitoare, o criptograma care poate fi deodata un model de lucru pe care, mai devreme sau mai tarziu, il vom putea imita."
Dar ce stim despre inceputurile "vietii" ?
La inceput toata lumea antica a crezut in abiogeneza, teorie conform careia "viata" isi are originea in materia amorfa. De-abia in secolele al XVIII-lea si al XIX-lea parerile au inceput sa se schimbe. In 1860, Pasteur a imŽpus definitiv concluzia ca generatia spontanee este imŽposibila: A fost ultima lovitura data abiogenezei. DeceŽniile care au urmat au confirmat marele adevar formuŽlat de Pasteur. S-a descoperit apoi unitatea de organiŽzare a materiei. vii este extrem de complexa. Devenea mereu mai putin probabila ipoteza ca viata a provenit din materie nebiologica. In acelasi timp, multi biologi erau convinsi ca fenomenele chimice si fizice pot explica orgaŽnizarea unor molecule mai mici in macromolecule. Ca atare - concluzie fireasca! - "viata`" s-a nascut de mai multe ori. Cand si cum? Raspunsul era mult mai neŽclar decat am fi tentati sa credem la prima. vedere: Pana foarte curand era un-consens ca elementele constitutive ale primelor organisme nu se puteau forma decat pe PaŽmant. Presupunerea ni se pare, acum, exclusivista. De ce n-am. admite, si avem la indemana suficiente argumente ca materia prima putea fi adusa din Cosmos sau si din Cosmos? Mai demult, la inceputul secolului acesta, ipoŽteza a apartinut lui S. Arnhenius (1903). In forma ei initiala, sugera ca , "viata" a fost adusa din spatiul cosmic de catre meteoriti.
Sa vedem informatiile actuale. ' Dorothy Oehler si J. W. Schopf, de la Universitatea din Calfiornia, au anaŽlizat fosilele chimice si fosilele structurale si au ajuns 1a concluzia ca in urma eu 2,8 miliarde de ani Pamantul era domeniul algelor. Deci primele celule sunt doar cu 500 de milioane de ani mai vechi. Argumentul concludent, dupa parerea lor, dar discutabil dupa a celor mai multi bioŽlogi, este totusi deosebit de valoros. Iata-l! Ei au studiat raportul dintre Carbonul 12 fata de Carbonul 13, in roŽcile precambriene din Africa de Sud. Daca in mostrele analizate creste continutul in C 12, atunci fenomenul este expresia unei activitati biologice. In cercetarea lor, a apaŽrut un fapt aparte: intr-o lunga succesiune de probe, raŽportul C12-C13 era permanent crescut. A avut loc apoi o oprire brusca. Dedesubtul stratului nu mai aparea nici o dovada de "viata". Vechimea primului strat mort Ž3,3 miliarde de ani.
Concluzia a fost primita, asa cum spuneam, cu rezerve. Un comentator al revistei "Science" sublinia faptul ca daŽtele sunt prea putine si explicatiile lor potentiale dar atat de departe, incat ar fi mat prudent sa nu se traga nici o concluzie.
Remarcam mai inainte ca elementele constitutive ale primei celule puteau: fi aduse din Univers. Dovada - una dintre cele mai spectaculoase - a fost data de meteoriti. Intr-unul dintre ei, meteoritul Alle.nde, cazut in Mexic, s-a gasit formaldehida. In altul, celebrul Murchinson, prabusit in Australia, s-au identificat aminoacizi de origine extraterestra. Era prima proba ca, cel putin, o parte dinŽtre elementele necesare "vietii" puteau fi produse in spatiu.
Apoi, A. Vinogradov si G. Vdovychin, in 1992 au anunŽtat prezenta - intr-un meteorit. cazut in Ucraina, in 1889 - a unui polinucleotid asemanator ADN-ului: El are o dubla structura dar, spre deosebire de ADN, spirala este simetrica.
Un argument la fel de puternic il constituie prezenta moleculelor organice-in Univers. Din 1937 pana acum s-au descoperit 34 de molecule organice - apa, amoniac, formaldehida, hidrogen, acetaldehida. Oricum, ar fi greu sa spunem acum daca primele organisme s-au format pe baza unor constituenti. exclusiv terestri sau daca molecuŽlele organice au alta origine. Teoretic vorbind, pansperŽmia pare mai putin probabila. K. Sagan afirma ca sporii prezenti pe suprafata meteoritilor n-au rezistat uriasei cantitati de radiatii pe care trebuia s-o intalneasca in spatiu, in lunga lor calatorie interplanetara. Sporii ar supravietui numai daca ar fi ingropati in adancurile unui meŽteorit. O asemenea eventualitate este aproape neglijabila, dar nu eu totul exclusa. Era suficient insa sa se intample o singura data.
Mai exista inca o ipoteza, fantastica la prima vedere, dar la fel de probabila ca primele doua; mentionate mai: inainte.
Ea apartine lui F. Crick Si. L: Orgel, doi dintre pionierii biologiei moleculare: Cu cativa ani in urma, ei descriau un scenariu care ar urma sa se desfasoare peste cateva deŽcenii : "Anul 2000. Locul : o platforma de lansare undeva, in emisfera nordica. O multime entuziasta a venit sa salute o mica racheta nucleara, gata sa plece intr-o calatorie care va dura un milion de ani. Incarcatura, 1 000 kg de microŽorganisme care vor popula o mica si nelocuita planeta, ospitaliera, bineinteles, din galaxia noastra. Scopul proiecŽtului este sa stabileasca viata, pe alta planeta, in asa fel incat in 4 X 108 ani sa evolueze o comunitate asemanatoare celei de pe Pamant" (Mitton si R. Lewin, 1973). Daca noi vom reusi sa realizam un asemenea experiment, de ce sa nu-l fi facut, cu cateva miliarde de ani in urma alte civiliŽzatii mult mai dezvoltate decat cea a noastra, care isi puneau aceleasi intrebari asupra genezei vietii"? Si poate "viata" a inceput pe mai multe planete ale galaxiei noastre, ca rezultat al curiozitatii unor indepartati experiŽmentatori. Este fenomenul pe care F. Crick si L. Orgel l-au numit sugestiv panspermie dirijata".
Oricat ar parea de improbabila si fantastica ipoteza, ea este sprijinita de cateva fapte biologice. Primul il constituie de mult obiectul unei interminabile dispute. De ce este codul genetic universal? De ce, cu alte cuvinte, nu s-au dezvoltat mai multe sisteme de transfer a informatiei genetice? Nici unul dintre raspunsurile actuale nu este cu totul satisfacator nici, presupunerea ca odata format codul a fost "inghetat", nici ideea ca actualul cod este cea mai buna varianta. Este sigur insa ca el nu se mai poate modifica prin mutatie. Nu cumva, atunci, universalitatea lui ar fi doar rezultatul "insamantarii" Pamantului cu orgaŽnisme primitive, forme care aveau acelasi cod ca si fiintele de astazi?
Al doilea argument pare si mai intemeiat. Multe enŽzime au drept cofactor molibdenul, un metal rar pe PaŽmant - 0,02 %. Ar fi fost mult mai firesc ca si constitutia chimica a planetei sa se reflecte in structura biologica a orŽganismelor care o populeaza, ca in locul molibdenului sa fi aparut fie crom, fie nichel, metale inrudite Si mult mai abundente. Nedumeririle ar dispare daca am reusi sa deŽmonstram ca structura organismelor terestre se coreleaza mai bine cu cea a altor planete - cu cea a planetelor boŽgate in molibden - decat cu cea a Pamantului.
Presupunand ca a fost asa, mai ramane inca o problema. Cat de veche este galaxia noastra? Este oare suficient de batrana pentru a fi adapostit doua civilizatii consecutiv dezvoltate? Da: varsta galaxiei este de 13 X 109. In urmaŽtoarele doua miliarde de ani s-au format stelele cu plaŽnetele care le inconjoara. Apoi, de la aparitia primei celule pe Pamant pana acum au trecut doar 4 miliarde de ani. A ramas suficient de mult timp ca in alta parte sa se fi dezvoltat o civilizatie mult mai evoluata decat a noastra.
Expedierea "vietii" de pe o planeta pe alta nu este asa de dificila cum ar parea. S-a calculat ca "viata" poate fi conservata, daca este mentinuta la temperaturi apropiate de 0°C absolut, cel putin un milion de ani; adica timpul necesar calatoriei (viteza optima ar fi de aproximativ 100 000 km/ora).
