Drogul e o substanta sau un amestec de substante naturale sau sintetice, avand actiune psihotropa (asemeni unui sedativ sau stimulent) asupra sistemului nervos central, intensificand unele procese (apar halucinatii auditive sau vizuale) si eliminandu-le pe altele (durerea fizica, moralitatea).
De-a lungul timpului, prin intermediul drogurilor, omul a incercat sa trateze raul, sa fuga de preocupatii, de tristete, sa se rupa de cotidian, sa aiba o perceptie mistica si sa aiba experienta sacrului, experienta creata de el insusi cu ajutorul drogului. Din cele mai vechi timpuri oamenii au selectat plante, produse minerale care sa aiba fie o actiune placuta, euforizanta, fie sa inlature durerea, fie sa-l sustraga pe individ de la realitate, fie erau utilizate in cadrul unor ceremonii sau ritualuri, fie, in sfarsit, utilizate in scopuri terapeutice. Cert este ca toate drogurile au la inceput un efect pozitiv "benefic" ("necesar" in situatia data) pentru individ, placut, de stimulare a placerii, curiozitatii, voluptatii, de indepartare a durerii, insomniei, fricii, foamei, oboselii, epuizarii.
Referitor la notiunea de "drog" la noi in tara, termenul a fost preluat din literatura internationala in special anglo-saxona in care termenul de "drug" semnifica medicament, dar are si conotatia de produs care duce la toxicomanie, sens pe care-l are si in limba romana.
Majoritatea drogurilor sunt de origine vegetala si sunt cunoscute din antichitate : opium (extras din mac - Papaver somniferum), hasis, marijuana (din Canabis indica), mescalina, psilocibina etc. Pornind de la extrase din aceste plante, prin semisinteza sau direct prin sinteza s-a ajuns la produsi noi, mult mai activi, care la inceput au avut un efect benefic in anestezie si dezvoltarea rapida a chirurgiei. Unele droguri deosebit de active au fost de la bun inceput sintetizate in laborator (cum ar fi LSD-ul)
Multe din substantele considerate droguri sunt medicamente care sunt distribuite cu destula rezerva, fiind necesare retete, dar in general sunt destul de accesibile ; dependenta de acestea se intalneste mai ales la intelectuali (farmacofilie).
Consumul regulat de droguri si intoxicatia cronica voluntara cu acestea, determina farmacodependenta (toxicomanie).
Pentru a caracteriza toxicomania, prezentam mai jos cateva referiri la reactiile fata de substantele toxice :
. reactiile adverse sunt efecte nocive, nedorite, care apar dupa administrarea de substante in doze normale in scop terapeutic ; tot aici sunt incluse si reactiile alergice
. intoleranta consta in aceea ca simptomele apar dupa prima administrare a medicamentului
. reactiile toxice sunt acele tulburari care se datoresc efectelor directe ale administrarii unui toxic
. reactiile de rezistenta se caracterizeaza prin scaderea efectelor dupa administrari repetate. Dintre acestea cele mai importante sunt :
- toleranta - caracterizata prin obtinerea de efecte tot mai mici dupa administrari repetate de toxic ; oprirea administrarii toxicului duce la sindromul de abstinenta
- dependenta - urmeaza tolerantei si consta intr-o stare de intoxicatie cronica caracterizata de necesitatea constrangatoare de folosire a toxicului. Exista patru trasaturi ce contureaza dependenta :
dependenta psihica
toleranta
dependenta fizica, necesitatea de a continua folosirea toxicului pentru a evita tulburarile grave uneori care urmeaza intreruperii administrarii (sindromul de abstinenta)
psihotoxicitatea
Majoritatea covarsitoare a toxicelor ce determina dependenta sunt psihotrope, respectiv au o actiune asupra sistemului nervos central (in faza initiala o senzatie foarte placuta)
Drogarea este definita ca o stare de intoxicatie periodica sau cronica, daunatoare individului si societatii, generata de consumarea repetata a unui drog natural sau sintetic si care se caracterizeaza prin :
- o dorinta invincibila sau o necesitate obligatorie de drogare si de procurare a drogului prin orice mijloace.
- o tendinta de a mari dozele
- o dependenta de ordin psihic si uneori fizic fata de efectele drogului cu aparitia sindromului de abstinenta la suprimarea drogului.
Sindromul de abstinenta se manifesta dupa oprirea administrarii drogului la cateva ore si este o expresie a dependentei fizice, prin simptome si semne care pot fi chiar periculoase pentru viata pacientului. Multe dintre ele sunt inverse fata de reactia la drogul respectiv si este mai grav pentru toxicele cu efect intens si de scurta durata cum este heroina. Sindromul de abstinenta poate duce la moarte.
Incercam sa trecem in revista pe scurt principalele grupe de droguri :
A. Euforicele - dupa cum le spune si numele, produc o stare de euforie, beatitudine ; sunt reprezentate in primul rand de opium, derivatii lui si de cocaina.
Opiul si celelalte substante inrudite numite opioide se obtin din capsulele verzi dintr-o varianta de mac. Tot de aici se obtin si mprfina, codeina, tebaina si papaverina. In zonele unde consumul de opium este cunoscut de mult timp, el se fumeaza (de la 10 pipe pe zi pana la 80-100 in cazul unui mare fumator). Datorita faptului ca sub influienta opiului perceptiile sunt exacerbate, inclusiv vederea, locurile in care se fumeaza sunt foarte linistite, fara zgomote si intunecoase. Unele forme prelucrate de opium sunt : elixirum paregoricum, Laudanum, chandoo. Efectele opiului in afara de cele metionate sunt neplacute : voma mai ales la miscare, ameteala, durere de cap ; acestea sunt insa repede depasite si mascate de cele de euforie, activitate cerebrala accelerata, exaltarea imaginatiei, ideatiei ; consumatorul are o stare de liniste, cu vise contemplative. Consumul repetat, cresterea dozelor, duc la degradare psihica (lipsa de vointa, indiferenta) si fizica (slabire in greutate, privire fixa, paliditate, pierderea totala a poftei de mancare).
Cel mai importat constituent al opiului este morfina (principal alcaloid). Dozele terapeutice provoaca la persoanele sanatoase somnolenta, scaderea performantelor cerebrale, indiferenta, diminuarea miscarilor, uscaciunea gurii, senzatie de caldura. Administrata la bolnavi cu dureri intentse morfina are un efect analgezic (inlatura durerea) intens si electiv. Administrarea la toxicomani se face intravenos, intramuscular si se ajunge la aceleasi trairi ca si la opiomani. Dupa scurt timp apare si toxicomania, dar individul e constient de dependenta sa, incearca sa scape, dar de cele mai multe ori nu reuseste.
Un alt preparat renumit al opiului este heroina, care cauzeaza o dependenta foarte rapida. Actiunea ei euforica e mai scurta deca a morfinei.
Cocaina este un alcaloid obtinut din frunzele de Erytroxylon coca, un arbust originar din Peru. Folosita ca si drog, cocaina este prizata pe nas, datorita proprietatii ei de a trece usor de bariera mucoaselor si datorita bogatei vascularizatii la acest nivel ; datorita acestei vascularizatii se produc leziuni ale septului nazal care pot ajunge pana la necroza si perforatie. In prezent, din cocaina s-a produs un derivat, "kack", caruia I se atribuie un efect si mai puternic. Prizarea de cocaina determina o stare de euforie, de bine, cu disparitia senzatiei de foame si oboseala (cultura de coca a fost stimulata de conquistadorii spanioli pentru ca permitea indigenilor sa munceasca pana la epuizare fara hrana) ; se adauga o senzatie de vioiciune, de vigoare, indrazneala, cu senzatia de usurinta in gandire. In acest timp individul prezinta o stare de hiperactivitate si hiperexcitabilitate genitala. In faza de toxicomanie apare delirul, halucinatiile, tulburarile motorii. In final se ajunge la decadere fizica si morala, dupa 5-10 ani de folosire a drogului.
