Familia Vibrionaceae

Familia Vibrionaceae

Genul: Vibrio

Specii: - Vibrio cholerae grup 0:1 (Vibrio comma)

Cu 2 biovaruri: Cholerae (clasic) si El Tor - cu 3 serovaruri, in functie de determinantii antigenici:

OGAWA (a,b)

INABA (a,c)

HIKOJIMA (a,b,c)

Vibrio cholerae grup non 0:1

Vibrio parahemolyticus

Vibrio vulnificus

Vibrio fluvialis

Specii saprofite: Vibrio sputorum

Selenomonas sputigena

1. Vibrio Cholerae grupa 0:1

1. Habitat

Se gaseste in mediul extern pentru o perioada limitata de timp, datorita factorilor adversi. Se gasesc in ape dulci (tranzitoriu), in ape marine in simbioza cu vertebratele si nevertebratele acestor ecosisteme. Astfel, vibrionii EL TOR toxigeni s-au izolat in unii crabi comestibili. Vibrionii sunt eliminati de catre bolnavi sau purtatori sanatosi.

2. Caractere morfologice

Sunt bacili Gram-negativi, monotriche cu cil situat polar, cu lungime = 2-3 μm cu polimorfism accentuat, existand ca forme filamentoase sau incurbate cu aspect de virgula; sunt necapsulati, nesporulati, mobili.

3. Caractere de cultura

Vibrionul holeric se cultiva pe medii neselective cu 0,5-1 % NaCl si pH=9-9,6. Dupa incubare peste noapte la 37s C, apar colonii cu Ų = 2-5 mm, turtite sau usor convexe, netede, umede, lucioase. Pe mediile solide selective BSA ("Bile Salts Agar") vibrionii cresc sub forma de colonii mici, caracteristice, hipertransparente (ca "picaturile de roua"). Pe mediul agar MacConkey, v. holeric formeaza colonii lactozo-negative, iar pe mediul agar cu 5% sange de berbec, iepure sau cal, biovarul El Tor da colonii beta-hemolitice. Vibrionul holeric cultivat in apa peptonata alcalina tulbura uniform mediul, cu val la suprafata mediului.

4. Caractere metabolice

Poseda un bogat echipament enzimatic. Principalele caractere metabolice sunt: produc H₂S si indol; reduc nitratii la nitriti, fermenteaza fara gaz: glucoza, fructoza, zaharoza, galactoza, maltoza si manita, folosesc citratul ca sursa de carbon, secreta cateva proteaze care intervin in patogenitate: colageneza, lecitinaza, elastinaza, mucinaza.

5. Rezistenta - Sensibilitate la factorii fizici, chimici si biologici

Rezista in ape poluate (statatoare sau lent curgatoare), in lapte si in unele alimente, pe fructe si zarzavaturi. Este sensibil la radiatiile UV; la temperatura de 50s C   (il distruge in cateva minute) la antiseptice uzuale, la chimioterapice (tetraciclina, cloramfenicol, nitrofurantoin) si la fagi litici.

6. Caractere antigenice

Prezinta antigenul somatic "O" cu determinanti antigenici, pe baza carora exista biovaruri si serovaruri si antigen flagelar "H". Aceste antigene se identifica cu ajutorul serurilor specifice prin reactii de aglutinare pe lama (seruri polivalente si monovalente).

7. Caractere de patogenitate

Virulenta manifestata prin enzimele bacteriene (proteaze) eliberate, factorul hemolitic iar toxinogeneza prin antigenul somatic "O" endotoxina si exotoxina (enterotoxina) holerigena, cu urmatorul mecanism de actiune: toxina se ataseaza pe receptorul GM₁ de pe suprafata celulei epiteliale a mucoasei intestinale prin fragmentul B, la nivelul acidului neuraminic, datorita enzimei neuraminidaza produsa de v. holeric. Fragmentul A se cliveaza in A₁ si A₂. Fragmentul A₁ patrunde in celula actioneaza asupra NAD (nicodinamid-adenin-dinucleotid), descompunandu-l in ADP - riboza si nicotinamida. ADP - riboza este transferata pe proteina de legare a GTP (guanozin trifosfat). Aceasta cliveaza adenil-ciclaza, care este urmata de cresterea AMP ciclic. Aceasta determina tulburarea pompei electrolitice sodiu-potasiu de absortie intestinala (eliminarea in exces prin scaun a ionilor de Cl⁻, K⁺, HCO₃ si inhibitia reabsortiei ionului de Na⁺). Ca urmare a deshidratarii secundare se produce azotemia extrarenala.

8. Patogenie. Aspecte clinice

Infectia umana se produce dupa ingestia apei si alimentelor contaminate. Vibrionii holerici ajunsi la nivelul intestinului (jejun-ileon) se ataseaza la mucoasa si prin endo si exotoxina, produc tulburari digestive manifestate prin: scaune numeroase, cu aspect de "apa de orez" (riziforme) de ordinul zecilor/24 ore, pierzandu-se  15-16 l de apa si electroliti in 24 de ore, colici abdominale, voma, febra si crampe musculare. Pierderea lichidelor si electrolitilor prin scaune duce la deshidratare, cu cresterea azotemiei extrarenale cu fenomene toxice endogene, cu tulburari cardio-vasculare (scaderea tensiunii arteriale, soc, colaps), care reflecta afectarea centrilor neuro-vegetativi din trunchiul cerebral.

9. Imunitate

Holera apare cu o simptomatologie agravata la indivizii cu raspuns imun umoral scazut (subnutriti). Dupa infectie se instaleaza o imunitate umorala de maxim 6 luni si o imunitate de tip celular datorata efectului toxinei holerice de a stimula limfocitele. S-a semnalat in infectiile cronice un raspuns imun celular.

10. Tratament

Conduita terapeutica vizeaza un tratament antibacterian cu chimioterapice si rehidratare. Vibrionul holeric este sensibil la antibiotice cu spectru larg (tetraciclina, cloramfenicol si la unele sulfamide).

11. Epidemiologie - Profilaxie

Holera este o boala endemica care poate evolua epidemic in anumite zone geografice (India, Thailanda, Iran, Japonia, tari ale Orientului Apropiat, tari africane). Infectia se produce pe cale digestiva prin consum de apa si alimente contaminate. Rezervorul de vibrioni este reprezentat de bolnavi si purtatori aparent sanatosi (care vin din tari endemice). Profilaxia nespecifica - se realizeaza prin: depistarea, izolarea si tratarea bolnavilor, cu externarea acestora dupa  3 coproculturi negative succesive, aplicarea masurilor de igiena comuna si individuala. Profilaxia specifica se realizeaza cu ajutorul vaccinurilor antiholerice inactivate corpusculare. Ea se realizeaza la anumite categorii de persoane (cele care fac calatorii in zone endemice). Durata eficientei vaccinarii este de maxim 6 luni.

Specii saprofite in cavitatea orala

Vibrio sputorum

Selenomonas sputigena

Bacilii Gram - negativi incurbati amintind de o virgula sau un tirbuson.  Foarte mobili in preparate proaspete (native) datorita unor cili terminali. Se gasesc in cariile dentare, spatii interdentare sau parodontite. In asociatie cu alte bacterii devin virulenti si pot cauza pulpite gangrenoase, abcese dentare, paradontopatii.

2. Genul Helicobacter

Specii  H. pylori

H. heilmanii

1. Habitat

Colonizeaza mucoasa gastrica indeosebi cea antrala datorita factorilor de adaptare la pH-ul acid al secretiei gastrice. Este prezent la mai putin de 20% din persoanele sub 30 de ani, dar prezenta creste la 40-60% la persoanele peste 60 de ani.    H. heilmanii colonizeaza un numar mare de specii animale.

2. Caractere morfologice

H. pylori se prezinta ca bacili sub forma de virgula sau sporulati, Gram negativi si foarte mobili. H. heilmanii este mai lung si cu spirale mult mai stranse.

3. Caractere de cultura

Foarte pretentiosi din punct de vedere metabolic necesita medii specifice complexe, cu evidentierea coloniilor dupa 3-7 zile, colonii mici, transparente. Se cultiva la  37sC in atmosfera de 5% O₂ si 10% CO₂ si atmosfera umeda.

4. Caractere metabolice

Producerea de ureaza in cantitate mare,  hidrolizeaza ureea cu producere de amoniac, poate fi pusa in evidenta prin testul ureaza (test comercial CLO-test).

5. Rezistenta, sensibilitatea la agenti fizici si chimici

Rezista in mediul extern in apa, alimente contaminate. Sensibili la chimioterapice cu spectru larg.

6. Structura antigenica  

Prezinta un antigen H flagelar si o citotoxina care declanseaza in organism un raspuns imun umoral sistemic si local mediat si un raspuns mediat celular.

7. Patogenitate

Helicobacter pylori prezinta factori importanti care fac posibila colonizarea cronica a mucoasei gastrice:

- producerea de ureaza in cantitate mare care hidrolizeaza ureea cu eliberare de amoniac care tamponeaza pH-ul acid;

- produce o proteaza si o citotoxina ce modifica mucusul gastric si reduce capacitatea acidului de a difuza prin mucus;

- prezenta de adezine la nivelul peretelui celular favorizeaza fixarea specifica, exclusiv la nivelul receptorilor celulelor epiteliului gastric. Forma spiralata si prezenta flagelilor unipolari favorizeaza traversarea stratului mucos pentru a ajunge la nivelul celulelor mucoasei gastrice unde pH-ul este aproape de neutralitate.

Bacteria este rezistenta la fagocitoza si la apararea umorala locala unor proprietati ce o fac persistenta la nivelul mucoasei gastrice pentru o perioada lunga  (posibil toata viata).

Infectia gastrica se poate asocia cu ulceratii duodenale.

Riscul aparitiei adenocarcinomului gastric s-a estimat a fi intre 75-85%, in legatura fiind cu standardele de viata. H. heilmanii poate determina o gastrita a carei prevalenta se situeaza sub 1% si care se poate vindeca spontan.

8. Patogenie. Aspecte clinice

Helicobacter pylori patrunde pe cale digestiva, se localizeaza la nivelul mucoasei gastrice, determinand un proces inflamator caracterizat de un infiltrat inflamator (limfocite, plasmocite, PMN) cu aparitia gastritei  (tip B).

Multe persoane cu halena cronica raspund la tratamentul pentru H.pylori, probabil din cauza faptului ca flora orala, cea din sinusuri si din boala parodontala raspund la aceleasi antibiotice, iar halena poate avea drept cauza infectia cu H.pylori. Teste cu carbon¹³ pentru depistarea H.pylori au aratat ca in putine cazuri halena este produsa de probleme gastrointestinale  De asemenea, inflamatiile amigdaliene pot fi cauza halenei. In multe cazuri este vorba de o pseudohalena (sau halena subiectiva), mai frecventa la femei si la persoanele tinere.

9. Imunitate

In infectiile cu Helicobacter pylori s-a pus in evidenta interventia unui raspuns imun complex: raspuns imun umoral (sistemic si local) si raspuns imun celular. Anticorpi umorali pusi in evdienta prin reactii serologice sunt IgM si IgG si IgA locali (la nivelul mucoasei gastrice), acestia mentinandu-se la titruri ridicate in infectiile cronice.

10. Tratament

Infectia cu H. pylori trebuie tratata ca o boala ulceroasa. Administrarea chimioterapicelor in terapia tripla standard cu subsalicitat de bismut, tetraciclina si metronidazol sau in terapia tripla cu scaderea secretiei gastrice: omeprazol,    clindamicina/claritromicina si metronidazol.

11. Epidemiologie. Profilaxie

Infectia cu H. pylori este foarte raspandita: afecteaza 50% din populatia globului. Frecventa acesteia creste o data cu varsta, fiind semnalata la peste 60% din persoanele peste 60 de ani.

Sursa de infectie o reprezinta omul bolnav, calea de transmitere fiind fecal-orala si oral-orala prin contact strans intrafamilial. H. pylori au fost identificati in sursele de apa sau la pisici, insa nu se cunoaste daca acestea ar reprezenta surse importante de infectie.

H. heilmanii colonizeaza un numar mare de animale domestice si de casa, infectia la om fiind considerata o zoonoza. Cea mai rapida metoda de profilaxie pare sa fie vaccinarea la care se adauga cresterea standardelor de viata, masuri de educatie sanitara.