Zgarie-norii se sprijina pe stalpi de beton si cadre de otel, aripile avioanelor sunt intarite cu traverse ;tot asa, tinuta corpului uman este oferita de un cadru intern: scheletul.
Scheletul uman este format din 206 oase separate , unite intre ele prin diferite articulatii .Marimea , respectiv forma diferitelor oase este determinata de functia anatomica. Cel mai mare os este femurul avand 50 de centimetri , iar cel mai mic este scarita (2,6 mm) , una dintre oscioarele auditive.
Oasele pot fi impartite in 4 mari grupe .Oasele lungi sau cilindrice dupa cum le arata si denumirea ,sunt alungite, usor curbate , au rolul de a amortiza socurile .Din aceasta categorie fac parte oasele gambei, bratului, degetelor .Oasele scurte ,(sau cubice) sunt colturoase ,groase. Asa sunt de exemplu oasele carpiene si tarsiene .Oasele neregulate ,conform denumirii , au forme si dimensiuni variate. Formeaza unele parti ale fetei si spatelui .In final , oasele late -coastele , craniul , spata , -reprezinta scuturi ale organismelor vitale.
MUSCHI SI OASE
Peste 500 de muschi -asa-numiti muschi scheletici-se ataseaza de oasele noastre. Muschii se insera pe oase prin intermediul prelungirilor numite ligamente. In timpul miscarii muschii corespunzatori se contracta , deplasand osul care apartine de acestia. Muschii si oasele formeaza impreuna cele mai mari sisteme organice ale organismului nostru ;sistemul osos si muscular.
Scheletul este flexibil datorita articulatiilor care unesc oasele. Unele articulatii sunt insa fixe, oasele fiind sudate intre ele la nivelul marginilor, astfel incat par a fi un singur os. Asa de exemplu, osul pereche al bazinului (osul coxal ) este format de fapt din 3 oase :portiunea superioara este iliumul ,partea inferioara ,anterioara este pubisul , iar cea posterioara este ischiumul .La noii nascuti si la copii , aceste oase se pot deplasa putin unul fata de celalalt , dar pana la maturitate se osifica complet.
O alta categorie importanta a legaturilor interosoase este articulatia mobila, dar masura miscarii este variabila .Cea mai mare articulatie a organismului nostru , articulatia genunchiului de exemplu functioneaza ca o balama :permite miscarea inspre inapoi a gambei ,dar nu permite miscari laterale si orientate inainte .La fel functioneaza si articulatiile degetelor.
Articulatia coxo-femurala , dintre osul bazinului si femur , este insa o articulatie numita sferica , sau libera: suprafata sferica a capului articular al femurului se potriveste in cavitatea articulara a bazinului. Aceasta structura confera o mobilitate deosebita a articulatiei, permitand miscari ample inainte , inapoi si lateral .La fel este si articulatia umarului (intre humerus si spata).
ARTICULATIILE COLOANEI VERTEBRALE
Coloana vertebrala umana este formata din 26 de oase separate :vertebre ;acestea sunt unite prin articulatii. Vertebrele se deplaseaza putin fata de vertebrele invecinate, dar aceste deplasari mici ,adunate la un loc determina o flexibilitate deosebita a coloanei vertebrale .Daca nu ar fi asa , nu ne-am putea apleca in fata , in spate sau lateral.
La intalnirea capului si a coloanei vertebrale gasim alt tip de articulatie. Datorita celor doua proeminente (condili) ale osului occipital care se potriveste in cavitatile articulare ale primei vertebre, ne putem apleca capul inainte si inapoi .Prima vertebra cervicala se numeste atlas (dupa titanul din mitologia greaca , care tine pe umeri intrega lume)Atlasul ,de forma unui inel, se potriveste cu a doua vertebra cervicala, axis .Articulatia dintre cele doua vertebre se numeste articulatie pivotanta ,care permite rotirea capului la stanga si la dreapta .La el functioneaza si articulatia cotului care permite rotirea antebratului.
Cele mai simple articulatii ale scheletului sunt probabil cele in care o suprafata articulara aluneca peste cealalta. O asemenea articulatie este intre rotula si extremitatea distala a femurului , sau intre oasele carpiene.
Oasele care se articuleaza in sa , se pot deplasa in directii diferite , dar nici unul nu se poate deplasa fata de celalalt. O asemenea articulatie este intre osul metacarpian al degetului mare si oasele carpiene. Datorita acestei caracteristici ale articulatiei in sa ne putem intoarce degetul mare spre palma. Fara aceasta capacitate, ne-ar fi foarte greu sa apucam obiectele.
LUBRIFIEREA ARTICULATIILOR
In articulatii , capetele osoase care se intalnesc, se deplaseaza unul fata de celalalt , iar uneori chiar se ating si se freaca intre ele .Pentru a nu se uza, capetele osoase sunt acoperite de un strat neted , lucios , numit cartilaj .Pe langa aceasta , articulatia este inconjurata de un sac , care produce lichidul articular (lichid sinovial) vascos. Acest lichid sinovial siropos, are rolul e a lubrifia articulatia , la fel ca vaselina , sau uleiul in masinarii. Cartilajul si lichidul articular previn tocirea si uzura capetelor osoase in urma frecarii intre ele .In articulatiile dintre vertebre , care (cu exceptia articulatiei dintre atlas si axis ) permit doar miscari limitate , se gasesc niste discuri intervertebrale cartilaginoase. Daca unul dintre discuri este dislocat si apasa un nerv se produce una din afectiunile dureroase ,numite hernia de disc.
Fiecare articulatie mobila este tinuta de ligamente elastice , care se prind pe capetele osoase care formeaza articulatia. Aceste ligamente protejeaza articulatia de deplasarile oaselor care depasesc limita obisnuita si care ar forta prea mult articulatia, respectiv luxatii.
