Solurile

Pe versantii inclinati au o raspandire redusa, in timp ce pe culmi sunt bine dezvoltate. Raspandirea rendzinelor calcarice este legata de aparitia rocilor calcaroase, mai laes a celor mezozoice. Acestea ocupa suprafete insemnate in Muntii Locvei (zona Resita - Moldova Noua), Muntii Almajului (zona Svinita - Svinecea Mare) si Podisul Mehedinti (panza de Severin).
Faeoziomurile erubazice se dezvolta pe roci metamorfice ultrabazice (gabbrouri si serpentinite) si reprezinta cernisoluri cu caracter litomorf, intalnite doar in regiunea Defileului Dunarii. Au o raspandire mai larga pe versanti, asociindu-se cu litosoluri sau cu luvisoluri in functie de inclinare. Conditiile climatice sunt caracterizate de temperaturi medii anuale de 8-11 oC si precipitatii medii de 700-1000 mm/an, ceea ce favorizeaza un proces activ de alterare a mineralelor din roca. Raspandirea in arealul Parcului este legata de arealul de aparitie a rocilor ultrabazice, in special serpentinite. Se gasesc sub forma unei fasii inguste pe directia V - E, la latitudinea Eibenthalului si pe directia N - S la nord de Tisovita ( Florea N., Stoica E., Popescu C., Vasilescu P. - 1971).
Clasa luvisoluri
Preluvosolurile apar pe produsele de alterare lutoase, lutoargiloase sau argiloase ale unor roci cristaline relativ bogate in baze sau ale unor calcare sau marne. Se intalnesc pe versanti cu inclinare de la puternic pana la domol, sub paduri de gorun sau fag sau sub pajisti secundare, la care se preteaza cel mai bine, predominand bioacumularea. Conditiile climatice se caracterizeaza prin temperaturi medii anuale de 8-9 oC si precipitatii de 600-800 mm/an, favorizand alterarea materialului parental si formarea de argila. Se gasesc de obicei in asociatie cu eutricambosoluri si luvosoluri.
Luvosolurile apar pe produsele de alterare ale unor roci sarace sau moderat bogate in baze (granite, gnaise sau sisturi cristaline) si pe depozite sedimentare miocene. Ocupa forme de relief variate, predominand insa versanti slab inclinati, sub paduri de gorun si fag si terase, sub pajisti secundare. Conditiile climatice sunt asemanatoare preluvosolurilor. Luvosolurile sunt relativ larg raspandite in arealul Parcului; in Muntii Almajului se intalnesc pe versantii si culmile de pana la 550-600 m, sub paduri de fag si gorun, trecand catre districambosoluri. De asemenea, apar sub forma unei benzi continue pe rama nordica a depresiunii Sichevita pana la Berzasca, pe depozite coluviale si proluviale groase. In Muntii Locvei se gasesc pana la altitudini de 450-500 m, pe roci cristaline, intre valea Radimnei la vest si contactul cu zona calcaroasa la est si pe roci acide (sub vegetatie acidofila) la Liuborajdea, Moldova Noua etc. Pe roci granitice apar pe suprafetele plane (poduri ale teraselor) sau slab inclinate, cu expozitii variate, in zonele Scorus - Carbunaria - Ieselnita, Dealul Moturgi - Ogradena, Dealul Creasta Cocosului - Dubova, Dealul Streneac - Liuborajdea. Pe conglomerate si gresii liasice se intalnesc in zona Cioaca Borii - Svinita.
Clasa cambisoluri
Eutricambosolurile se formeaza pe diferite tipuri de roci, in conditiile unui relief fragmentat, pe culmi si versanti, platouri calcaroase etc. Se intalnesc pe o gama foarte variata de roci, cum ar fi: depozite aluviale, loessoide argile, produse de alterare ale diferitelor roci cristaline, eruptive sau sedimentare bogate in baze. Conditiile climatice sunt caracterizate de temperaturi medii ridicate (9-10oC in Muntii Locvei si 8-10 oC in Muntii Almajului) si precipitatii medii intre 600 si 800 mm/an; aceste conditii favorizeaza procesele de alterare a substratului, cu formare de argila. Ca raspandire, ocupa forme de relief variate (lunca, versanti, conuri proluviale, terase), urcand pana la 250 - 300 m altitudine. In lunca Dunarii ocupa sectoarele mai inalte si depozitele proluviale ale vailor Ieselnita, Berzasca, Liubcova si Sichevita, unde se asociaza cu aluviosoluri si gleiosoluri, precum si terasele inferioare ale Dunarii la Moldova Veche, Sichevita, Liubcova. In Depresiunea Sichevita apar pe suprafete insemnate, iar in Muntii Locvei, in zona calcaroasa au un caracter rendzinic, ocupand o suprafata de aproape 17000 ha si asociindu-se cu rendzine, entrocambosoluri rodice si luvosoluri. Pe depozitele loessoide au o dezvoltare extinsa pe podul si fruntea teraselor la Liubcova, Gornea, Pojejena, Belobresca si ^
usca. In Muntii Almajului, in zona Bigar, apar in asociatie cu rendzine si luvisoluri, in zonele Sirinia si Sichevita (pe marnocalcare si calcare), pe gabbrourile de la Iuti, la sud de Baia - Noua, pe versanti puternic inclinati.
Entrocambosolurile rodice (terra rossa) reprezinta un subtip al eutricambosolurilor. Au o raspandire redusa (circa 300 ha), datorita conditiilor speciale de formare: pe depozitele de alterare ale calcarelor masive tithonice si neocomiene, aflate la mica adancime. Sunt caracterizate de un colorit rosu aprins, asociindu-se cu rendzine putin dezvoltate, aflate pe stancarie, pante accentuate, varfuri sau soluri brune eumezobazice pe versanti lini si in unele doline. Conditiile climatice sunt asemanatoare celor descrise pentru rendzinele calcarice, fiind mai uscat si mai cald datorita incalzirii puternice a calcarelor. Arealul de raspandire a solurilor rosii este cuprins intre 300 si 725 m (300 - 310 m in Cazane si 500 - 725 m in Muntii Locvei), pe platouri inguste, maguri cu pante domoale si versanti slab inclinati.
Districambosolurile predomina in partea superioara a regiunii montane a Parcului Natural Portile de Fier pe roci acide (granite, gnaise si gresii silicioase), ce sufera continuu procese de denudatie. Relieful este puternic fragmentat, aceste soluri intalnindu-se pe culmi, dar si pe versantii cu diferite inclinari. Conditiile climatice de fermare a acestor soluri sunt caracterizate de valori medii ale temperaturii de 8-9 oC in Muntii Locvei si 7-8 oC in Muntii Almajului si de valori medii ale precipitatiilor de 700 - 900 mm/an.Distributia acestor soluri in cadrul Parcului este determinata de patru factori: rocile acide, formele de relief putin stabile (culmi inguste, versanti, maguri), clima relativ umeda si nu foarte rece si un drenaj bun al solului ce asigura dezvoltarea unor procese pedogenetice specifice. Se gasesc la altitudini de 400 - 900 m, dar in zonele cu inversiuni termice (valea Ieselnitei), pot cobori pana 380 m, iar pe rocile acide, cu vegetatie acidofila incep a se forma de la 500 - 550 m. Apar asociate cu luvosoluri sau preluvosoluri in bazinele raurilor Mraconia, Berzasca, Sirinia, Radimna, Rachita, Orevita.
Clasa spodisoluri
Prepodzolurile si podzolurile au o raspandire relativ redusa in regiunea Portilor de Fier, fiind conditionate de un substrat acid alcatuit din gresii sau conglomerate silicioase, granite, gnaise. Desi aceaste tipuri de sol caracterizeaza etajul montan superior, prezenta lor in zona Defileului Dunarii este favorizata de aparitia unor conditii locale propice formarii lor. Astfel, spodisolurile coboara la altitudini relativ scazute, de 650 - 750 m in Muntii Almajului si 500 - 525 m in Muntii Locvei, cele mai joase altitudini din Romania. Apar pe versanti si culmi nu foarte inclinate, cu expozitie nordica sau la partea inferioara a versantilor in vai inguste. Conditiile climatice ale arealelor cu spodisoluri sunt asemanatoare cele ale solurilor asociate, districambosolurile. Temperaturile medii anuale sunt de 7-9 oC, iar precipitatiile, in jur de 1000 mm/an; de asemenea, tot timpul anului exista exces de umiditate, asigurand o buna transformare a materiei organice in sol. Arealul cel mai insemnat de aparitie a acestora in cadrul Parcului Natural este reprezentat de o fasie dispusa pe directia N-S, la est de localitatea Bigar (la altitudini de circa 650 m).