Evaluarea comportarii la coroziune prin metode electrochimice a materialelor utilizate intr-o cne candu

EVALUAREA COMPORTARII LA COROZIUNE PRIN METODE ELECTROCHIMICE A MATERIALELOR UTILIZATE INTR-O CNE CANDU

I. Introducere

Centralele nuclearo-electrice produc electricitate prin fisiunea uraniului si nu prin metoda clasica de ardere a combustibililor fosili. In consecinta, centralele nuclearo-electrice nu polueaza mediul cu oxizi de azot, oxizi de sulf, praf sau alte gaze cu efect de sera, ca monoxidul de carbon (Fig.1). Astazi, peste 400 de NPP-uri opereaza in aproximativ 25 de tari pe intreg globul, asigurand circa 17% din necesarul de electricitate al tarilor de pe glob (Fig 2.). In acest scop, multe natiuni contruiesc in continuare centrale nucleare pentru acoperirea necesarului energetic datorat cresterii permanente a populatiei si dezvoltarii economice.

In decursul exploatarii centralelor nuclearo-electrice s-a constatat ca, si in conditiile normale de functionare ale circuitelor de transfer a caldurii, pot apare efecte nedorite datorate in special coroziunii, eroziunii, hidrurarii si depunerii de diversi produsi de coroziune pe suprafetele de transfer termic.

In general, operatiile de intretinere ale unei centrale nuclearo-electrice (CNE) sunt deosebit de complexe si dificile, datorita naturii specifice a acesteia. Astfel, opririle neplanificate ale instalatiilor nucleare datorate degradarii lor prin coroziune, reprezinta aproximativ 50% din cheltuieli in ultimii 10 ani, acestea functionand in medie cu circa 5% mai putin .

Avand in vedere o serie de cerinte cum ar fi:

cresterea duratei de functionare in conditii de securitate a componentelor structurale;

diminuarea costurilor necesare de readucere a instalatiei in conditii de functionare normala dupa opriri cauzate de inlocuirea unor componente corodate;

reducerea nivelului de radiatii in sistemele CNE;

evitarea diminuarii puterii instalatiei;

diminuarea riscului pierderii increderii publicului in cei care opereaza instalatiile nucleare, este necesar sa se cunoasca si sa se inteleaga fenomenele de degradare a componentelor structurale dintr-o CNE.

Analiza si diagnosticarea proceselor de coroziune care conduc la degradarea componentelor metalice aferente unei centrale nuclearo-electrice precum si identificarea solutiilor pentru diminuarea / prevenirea acestor procese sunt deosebit de importante, deoarece oprirea instalatiilor pentru repararea sau inlocuirea unor componente presupune costuri ridicate, mareste riscul expunerii la radiatii a personalului operator si riscul contaminarii radiochimice.

In prezenta lucrare vor fi prezentate atat unele metode utilizate in cadrul LADICON pentru analiza componentelor corodate din instalatiile nucleare cat si metode de testare utilizate pentru evaluarea coroziunii materialelor structurale in conditii si medii similare cu cele in care au functionat componentele corodate.

II. Principalele activitati ale laboratorului de analiza si diagnoza componente metalice corodate in instalatii nucleare LADICON

Notiunea de coroziune include toate procesele chimice si electrochimice care au drept rezultat degradarea spontana si continua a suprafetelor metalelor si aliajelor.

Majoritatea metalelor se gasesc in natura sub forma de combinatii, cele mai frecvente fiind sub forma de oxizi sau saruri ale acestora. In cazul respectivelor metale, starea metalica este, deci, instabila din punct de vedere termodinamic, in prezenta agentilor chimici si electrochimici, ele avand tendinta de a se combina, refacand, astfel, unii dintre compusii din care au provenit. In seria tensiunilor electrochimice, aceste metale care sunt situate inaintea hidrogenului, au, deci, potentiale mai electronegative.

In tehnologie tocmai aceste metale sunt folosite cu precadere, din care cauza pierderile de metale sunt dintre cele mai mari. Un numar restrans de metale, metale nobile, se gasesc in natura si in stare libera. Ele se situeaza dupa hidrogen in seria tensiunilor electrochimice si sufera mai greu procesul de degradare prin coroziune.

Coroziunea este un proces complex fiind determinat de mai multi factori. In functie de mecanismele care actioneaza, coroziunea poate fi chimica si electrochimica.

Coroziunea chimica are loc in mediu uscat, atunci cand metalele sau aliajele sunt atacate chimic de unele gaze dintre care enumeram: oxigenul, clorul, bioxidul de sulf, bioxidul de carbon, hidrogenul sulfurat, acidul clorhidric fumans, etc. Acest tip de coroziune este prezenta mai cu seama in unele instalatii din industria chimica, fiind favorizata de temperaturile mai ridicate.

De cele mai multe ori, coroziunea chimica capata un aspect electrochimic (coroziune electrochimica), deoarece instalatiile, utilajele, masinile, statiile de transformare, conductele aeriene si subterane de gaze si apa, etc. in contact cu agentii atmosferici (oxigenul sau umezeala din aer), devin, de fapt, sisteme electrochimice, formate dintr-un metal sau aliaj in contact cu un electrolit. Aceste sisteme dau nastere la pile electrice locale.

In mod uzual, pierderile cele mai insemnate de metal se datoreaza coroziunii fierului si aliajelor feroase. Astfel, o bara de fier lasata timp indelungat in contact cu agentii atmosferici, colecteaza in imperfectiunile retelei metalice apa avand un pH slab acid. Aceste imperfectiuni, care vor functiona ca anozi locali ai unor micropile electrice locale, sub influenta moleculelor dipolare ale apei, vor favoriza transformarea fierului in oxid sau oxihidroxid, conform urmatorului proces anodic:

M + nH₂O = M(OH)_n + nH⁺ + ne^-     (2.1) formarea de oxid sau hidroxid si

M + nH₂O = M_n^n- + 2nH⁺ + ne^-  (2.2) producerea de anioni.

Electronii rezultati din acest proces anodic raman pe bara de fier si sunt orientati spre partile marginale ale cavitatilor, incarcand astfel suprafata metalica din aceste zone cu sarcini negative. Aceste suprafete incarcate negativ, vor functiona ca si catozi ai pilelor electrice locale, pe ele avand loc urmatoarele procese:

Ionii de Fe rezultati, vor forma cu ionii OH^- hidroxidul feros, care, in prezenta oxigenului atmosferic, se va transforma in oxid feric hidratat, cu aspect poros, sfaramicios, de culoare rosu inchis, care poarta denumirea de rugina.

In urma reactiei redox care are loc, rezulta, deci, rugina. Desi stratul de rugina izoleaza suprafata metalica de mediul exterior, procesul de coroziune va continua in profunzime.  

Experimentele de coroziune executate in cadrul LADICON in afara reactorului abordeaza coroziunea generalizata si localizata a diferitelor componente si materiale structurale prin diverse metode procedurate, in conformitate cu standardele sau normele actuale si anume:

teste de durata (indelungate) la parametrii care simuleaza conditiile de operare din circuitele CNE (autoclavizari in conditii statice si dinamice);

teste accelerate - care se refera la teste chimice accelerate, la evaluari de viteze de coroziune prin metode electrochimice, etc.

II.1. Activitatea de cercetare

Pentru a urmari efectele chimiei apei asupra coroziunii si generarii de compusi superficiali radioactivi pe materialele structurale utilizate in miezul reactorului si pentru a demonstra influenta transportului activitatii in circuite, la CNE - Cernavoda exista un sistem de 4 autoclave plasat intr-un "by-pass" al circuitului primar. Autoclavele Y1 si Y4 aflate la iesirea din reactor, servesc la determinarea coroziunii probelor expuse in ele la 310^oC, dupa iesirea agentului termic din canalul combustibil, in timp ce in autoclavele Y2 si Y3 asamblate la intrarea in reactor, se evalueaza comportarea la coroziune a probelor la 265^oC, in conditiile circuitului secundar, dupa iesirea agentului termic din Generatorul de Abur.

Folosind dispozitive cu geometrie adecvata, pe langa coroziunea generalizata se mai poate studia coroziunea fisuranta sub sarcina, coroziunea galvanica, coroziunea in crevasa, ca si coroziunea diferitelor zone afectate termic.

II.2. Activitatea de analiza si diagnoza

Avand in vedere ca activitatea de analiza si diagnoza componente metalice corodate provenite din instalatii nucleare este deosebit de importanta pentru mentinerea securitatii nucleare a instalatiilor din CNE, ea trebuie realizata in conformitate si cu legislatia Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare -CNCAN, referitor la urmatoarele metode de analiza si evaluare:

Analiza gravimetrica a cupoanelor expuse la coroziune;

Analiza prin microscopie metalografica a cupoanelor corodate in autoclavele Y1-Y4 plasate in "by-pass"-ul circuitului primar ca si a esantioanelor prelevate din componentele metalice corodate in instalatiile nucleare din CNE;

Evaluarea comportarii la coroziune a materialelor structurale prin metode electrochimice.

Se stie ca majoritatea componentelor metalice si, in special cele executate din otel carbon, se corodeaza in mediul apos aflat la temperaturi si presiuni ridicate, in conditii similare celor existente in circuitele primar si secundar ale CNE CANDU. De aici rezulta importanta executiei testelor de coroziune in acele conditii care sa simuleze cat mai fidel pe cele din circuitele primar si respectiv secundar, in vederea prognozarii directiilor de avansare a coroziunii si a mecanismelor diferitelor procese de coroziune. Modalitatea cea mai sigura si reproductibila de determinare a vitezei de coroziune a unui aliaj consta in expunerea acestuia in mediul in care opereaza in mod normal, la parametrii normali de exploatare, urmata de determinarea coroziunii acestuia in acel mediu specific. In majoritatea cazurilor, aceste experimente dureaza mult timp si implicit sunt foarte costisitoare. De aceea, un procedeu de obtinere mai rapida a datelor referitoare la viteza de coroziune a unui metal (aliaj) expus intr-un mediu specific este fie folosirea unor echipamente in care sa fie simulati cat mai multi parametri de operare, fie utilizarea unor teste chimice accelerate executate in medii mult mai agresive, perioade mai scurte de timp.

III. Investigarea comportarii la coroziune in solutii apoase

utilizand autoclavizari la temperatura si presiune ridicata

Testarea la coroziune prin autoclavizare implica expunerea cupoanelor, prelevate din diferite materiale structurale, in mediu apos sau de vapori, la temperaturi si presiuni ridicate, pentru perioade de timp limitate. Parametrii de lucru si mediul de testare trebuie sa fie similare conditiilor de operare ale componentelor corodate aflate in studiu.

Echipamentele statice folosite in testarea la coroziune sunt urmatoarele:

    autoclave Prolabo - 1litru: temperatura maxima 400^oC (eroare masurare 5^oC) si presiunea maxima 20 MPa (eroare masurare 0,5 MPa);

    autoclave Baskerville - 5litri: temperatura maxima 400^oC (eroare masurare 5^oC) si presiunea maxima 20 MPa (eroare masurare 0,5 MPa)(Fig. 3.);

    autoclava Baskerville de 13litri: temperatura maxima 400^oC (eroare masurare 5^oC) si presiunea maxima 20 MPa (eroare masurare 0,5 MPa);

    instalatie de decontaminare(descalare) in regim dinamic;

    autoclava electrochimica de 1 litru, care permite efectuarea masuratorilor electrochimice (potentiale de coroziune in circuit deschis, cronoamperometrie, voltametrie) la parametrii specifici circuitelor unei centrale nucleare (temp.max.= 300⁰C, presiune 100atm). (Fig.4.)

Cu ajutorul softului de coroziune incorporat in autoclava electrochimica, pot fi determinate potentialele si curentii de coroziune aferenti probelor expuse in mediile apoase specifice, la temperaturi si presiuni ridicate. Acesti parametri electrochimici masurati vor furniza informatii privitoare la susceptibilitatea la coroziune a materialelor respective din centrala nucleara.

III.1. Metoda de analiza gravimetrica a cupoanelor

Gravimetria este o metoda de analiza cantitativa bazata pe cantarirea masei unui cupon de coroziune inainte si dupa expunerea o perioada de timp bine determinata in medii diferite. Pe baza cantaririlor initiale si a celor inregistrate, de exemplu, dupa diferite perioade de autoclavizare, se determina variatia in greutate DG in mg care se raporteaza la suprafata calculata in dm², pe baza determinarii dimensiunilor cupoanelor efectuate inainte de expunerea la coroziune.

Fig. 5. Curbele pierderilor in greutare functie de perioada de autoclavizare in cazul cupoanelor de otel carbon testate in trei tipuri de solutii

In felul acesta se determina variatia in greutate pe suprafata , DG/S (mg/dm²), care raportata la timpul de expunere exprimat in zile, conduce la viteza de coroziune in mg/dm²zi. Tot pe baza determinarilor gravimetrice, se poate estima si grosimea compusilor superficiali, cu conditia cunoasterii tipului compusului si a densitatii acestuia.

III.2. Metode electrochimice

Controlul coroziunii are o importanta deosebita in prevenirea/ asigurarea sigurantei oamenilor si instalatiilor. Degradarile care conduc la avarii, la deteriorarea vaselor de presiune, a tancurilor care contin materiale toxice sau radioactive, pot avea ca efect final nu numai avarierea instalatiilor, ci si ranirea sau chiar moartea a sute de persoane. Daca securitatea instalatiei si/ sau a oamenilor nu poate fi asigurata prin selectarea judicioasa a unor materiale sau prin folosirea unor metode adecvate de control a coroziunii, atunci proiectul instalatiei respective trebuie abandonat.

Coroziunea este un proces care decurge, deobicei, prin reactii chimice si electrochimice, care au loc la interfata material/ mediu. Coroziunea chimica este o reactie eterogena care are loc la interfata metal/ mediu, metalul fiind unul dintre reactanti.

In majoritatea mediilor apoase aflate la temperaturi si presiuni ridicate, indiferent de pH-ul lor, procesele care au loc sunt de natura electrochimica, ele constand in doua sau mai multe reactii partiale, care implica un transfer de electroni sau sarcini. Pentru ca o reactie electrochimica sa aiba loc, este necesara prezenta unui anod, a unui catod, a electrolitului si inchiderea circuitului electric prin electrolit. De exemplu, in cazul unui proces electrochimic care are loc la interfata metal/ mediu acid, au loc urmatoarele reactii:

M Mⁿ⁺ + ne^- (3.1) reactia de oxidare anodica concomitent cu

2H⁺ + 2e^- 2H H₂  (3.2) reactia de reducere catodica.

Dupa cum se observa din ecuatiile reactiilor de mai sus, coroziunea are loc la anod, unde metalul sau aliajul este oxidat, fapt care cauzeaza dizolvarea totala sau partiala a anodului. Cand in sistemele corodabile metal/ mediu, semireactiile anodice si catodice sunt mutual dependente, se formeaza o celula galvanica spontana. Celula in care electronii sunt dirijati prin intermediul unei surse de energie externa in directie contrara aceleia in care s-ar fi deplasat in cazul unei celule spontane, constituie o celula electrolitica. Intre metal si mediu se stabileste o diferenta de potential care este dependenta de compozitia electrolitului si de taria lui ionica, de temperatura mediului, de natura metalului sau aliajului si de alti factori mai putin importanti.

In conditii standard (1atm, 25^oC), in conditiile existentei echilibrului intre concentratia ionilor metalici din solutie a caror activitate este egala cu 1, densitatea neta de curent care trece prin solutie este egala cu 0. In conditiile in care curentii anodici si catodici sunt egali in valoare absoluta si opusi ca semn, exista relatia:

i_an = i_cat = i_o (3.3) in care: i_o este densitatea curentului de schimb.

Potentialul electrodului este masurat in raport cu un electrod standard de referinta, cum este de exemplu cel de calomel standard (SCE), Cu/ CuSO₄, Ag/ AgCl, etc.

Din considerente termodinamice, potentialul unei reactii electrochimice este o masura a energiei libere Gibbs:   DG = -nFE    (3.4) unde: n este numarul de electroni participanti la reactie, F este constanta lui Faraday (96500C/ mol) si E este potentialul electrodului. Potentialul celulei electrochimice va depinde de concentratia reactantilor si a produsilor rezultati din reactiile partiale respective si de pH-ul solutiei. Potentialul poate fi corelat cu energia libera Gibbs folosind ecuatia lui Nernst: DE = DE^o +   (3.5)

in care: DE^o este potentialul electrodului standard, (ox) este activitatea unei specii oxidate, (red) este activitatea speciilor reduse, iar x si r sunt coeficientii stoechiometrici implicati in reactiile din semicelula respectiva.

Coroziunea va avea loc atunci cand directia spontana a reactiei este oxidarea metalului, adica atunci cand DG < 0. Aplicarea principiilor termodinamicii la fenomenele de coroziune a fost particularizata prin folosirea diagramelor Pourbaix potential-pH. Asemenea diagrame au fost construite pe baza calculelor facute utilizand ecuatia lui Nernst si datele de solubilitate referitoare la diferiti compusi. Ca exemplu, pe diagrama potential-pH aferenta sistemului Fe-H₂O (Fig.6 [12]) sunt evidentiate zonele de potential functie de pH, in care fierul fie este imun, fie este probabil sa se pasiveze, ca si regiunile in care coroziunea poate avea loc.

Fig.6 [12] Diagrama simplificata potential-pH aferenta sistemului Fe-H₂O

Sistemul electrochimic Princeton Model 2273(Fig.7 si 8) utilizat in cadrul LADICON pentru executarea masurilor electrochimice, cuprinde: un potentiostat / galvanostat, celula electrochimica propriu-zisa (Fig. 8.) si un computer Windows XP(pentru prelucrarea datelor)(Fig.7.).

In celula electrochimica se introduce solutia de testare, in care se imerseaza cei trei electrozi: electrodul de lucru - proba de testat, electrozii auxiliari - din grafit si electrodul de referinta (calomel) (SCE)(Fig.8). Pentru realizarea masuratorilor electrochimice la temperaturi mai mari decat temperatura camerei, solutia din celula electrochimica poate fi incalzita cu ajutorul unui incalzitor electric.

Tipurile de masuratori electrochimice efectuate se incadreaza in urmatoarele categorii:

a) variatia potentialului de coroziune in circuit deschis (E_cor) functie de timp, determinata pe diverse sisteme (ex: otel carbon/ solutii [13])(Fig.9);

b) efectuarea de masuratori potentiodinamice utilizand metoda polarizarii lineare(PD) pe probe neacoperite, filmate sau decrustate, teste executate in diverse solutii [inerte chimic, continand diverse concentratii de contaminanti (de exemplu Cl^-), de decrustare neinhibate sau continand diverse concentratii din diferiti inhibitori, etc] in scopul determinarii vitezelor de coroziune prin cele doua metode - pante Tafel si a rezistentei de polarizare (R_p) - si a suprapunerii grafice a picurilor din domeniul catodic[14].

Masuratoarea potentiodinamica(PD)(Fig.10) necesitand inregistrarea variatiei intensitatii curentului din celula pe parcursul baleierii potentialului, este caracterizata prin urmatorii parametri:

• domeniul de potential baleiat: [( (+1000)]mV vs.(SCE);
• diverse viteze de baleiaj ; in mod uzual se foloseste viteza de 0,2 mV/sec in cazul probelor filmate si respectiv 1mV/sec in cazul probelor neacoperite;
• temperatura solutiei, care poate fi temperatura camerei sau alte temperaturi de interes, maxima fiind temperatura de 5)⁰C.

Metoda potentiodinamica poate servi si la aprecierea eficientei unui inhibitor, in care caz se va lua in calcul fie variatia vitezelor de coroziune, fie variatia rezistentelor de polarizare(R_p) a unei probe testate in solutie in absenta si respectiv in prezenta inhibitorului, conform relatiei (3.4):

(3.4) in care:

PR_w-rezistenta de polarizare masurata in prezenta inhibitorului dupa timpul t;

PR_wo-rezistenta de polarizare(R_p) masurata in absenta inhibitorului dupa acelasi timp.

c) masuratori executate prin metoda galvanostatica (sub un curent constant), cand se determina variatia potentialului in timp;

d) masuratori executate prin metoda potentiostatica (sub un potential constant), cand se determina variatia intensitatii curentului in timp;

e) masuratori executate prin metoda polarizarii ciclice (PC) pe probe expuse in solutii contaminate, in scopul determinarii susceptibilitatii materialului respectiv la pitting [14]. Pentru aflarea parametrilor specifici coroziunii pitting si anume: potentialul de initiere al pittingului in cazul probelor neacoperite (E_i) si respectiv cel de rupere al filmului (E_bd ) in cazul celor acoperite cu diversi compusi ca si a potentialului de repasivare a piturilor (E_rp) sau respectiv a potentialului de protectie(E_prot), este folosita metoda polarizarii ciclice(Fig. 11).

Figure 11. Curba tipica de polarizare ciclica

O metoda moderna de evaluare a performantelor filmelor superficiale depuse pe suprafatele metalelor, care are avantajul de a nu accelera reactiile electrochimice de la interfata metal/solutie este metoda spectroscopiei impedantei electrochimice (EIS), metoda larg folosita in cercetarile de coroziune, intrucat ea prezinta urmatoarele avantaje:

foloseste semnale foarte mici de tensiune/ curent, care nu perturba proprietatile electrozilor;

pot fi studiate procesele de coroziune si masurate vitezele de coroziune in lichide cu conductivitate foarte coborata, in care metodele traditionale nu pot fi folosite;

facand o singura masuratoare, pot fi obtinute cel putin doua caracteristici electrice ale filmelor superficiale: capacitatea stratului dublu electric si rezistenta de polarizare.

III. 3.Metoda de analiza metalografica

Analiza metalografica consta in examinarea macroscopica si microscopica a materialelor metalice (Fig. 12).

Analiza microscopica, este o metoda de lucru indispensabila in studiul microstructurii materialelor, care permite efectuarea urmatoarelor analize: determinarea microscopica a incluziunilor nemetalice in metale si aliaje, studiul modificarii grauntilor cristalini, determinarea morfologiei cristalitelor si a distributiei lor dupa marime, etc.

Microscopul OLYMPUS GX 71 (Fig.12.) este un instrument optic de vizualizare, la mariri cuprinse intre x12,5 - x2000, care permite evidentierea morfologiei straturilor de oxizi si a depunerilor de produsi de coroziune prezente pe suprafetele probelor. Pentru achizitie, prelucrare si arhivare imagine, microscopul este dotat cu un PC si un soft de lucru (program: analySIS). Se pot face examinari in camp luminos (BF=bright field), camp intunecat (DF=dark field) si lumina polarizata (LP) si DIC.

Aceasta analiza poate evalua microstructura (structura fina) unui material metalic, poate furniza informatii referitoare la fazele care alcatuiesc materialul metalic, grauntii cristalini, distributia fazelor si grauntilor, natura acestora, marimea cristalelor, morfologia hidrurilor, aspectul si grosimea filmelor superficiale, etc (Fig.13). De asemenea, ea poate evidentia morfologia suprafetelor corodate, aspectul in sectiune al filmelor superficiale si poate determina grosimea, uniformitatea si continuitatea filmelor superficiale.

IV. Concluzii:

   Activitatea in cadrul LADICON este impartita in doua directii: cercetari privind chimia apei si coroziunea in circuitele primar si secundar al unei CNE CANDU si analiza si diagnoza comportarii la coroziune a componentelor metalice corodate din instalatii nucleare.

   In experimentele de coroziune este studiata coroziunea generalizata si respectiv localizata prin teste de durata (autoclavizari statice si dinamice ) si teste accelerate. Evaluarea comportarii la coroziune a probelor testate se face folosind metoda gravimetrica si tehnici de analiza a suprafetelor.

   Metoda spectroscopiei de impedanta electrochimica (EIS) se utilizeaza in studiul proceselor de coroziune si in analiza proprietatilor de aderenta si porozitate, in special, a filmelor superficiale rezultate in urma coroziunii probelor.

   Metoda gravimetrica permite determinarea vitezelor de coroziune, a cantitatilor de produsi de coroziune eliberati si respectiv a vitezelor de eliberare a acestora sau a metalului prin coroziune, ca si cantitatile de produsi de coroziune total formati, aderenti si eliberati in mediul coroziv.

   Analiza metalografica este o metoda de cercetare fizica care consta in examinarea macroscopica si microscopica a materialelor.

  Pentru investigarea si evaluarea comportarii la coroziune a materialelor structurale, in vederea solutionarii cauzelor de degradare coroziva, pot fi folosite si metode electrochimice, ca: polarizarea potentiodinamica, polarizarea ciclica si variatia potentialului de coroziune in timp, spectroscopia impedantei electrochimice, etc.

Bibliografie:

I. Pirvan s.a, "Studiul cerintelor din reglementari si descrierea metodelor de analiza si caracterizare la coroziune generalizata si localizata a componentelor metalice corodate" R.I. 7721/ 2006

M.Fulger " Manualul Calitatii MC LADICON, Ed5, act 0 /2009

Li-TH-06 - Instructiuni de lucru la autoclava Baskerville de 5l;

Li-TH-08 - Instructiuni de operare pentru autoclavele Prolabo de 1l.

LI-TH-203 - Operarea autoclavei electrochimice,

ASTM E 3/2007: Standard Methods of Preparation of Metallographic Specimens

ASTM E 7/2003: Standard Definitions of Terms Relating to Metallographic

Scully J.R., "Corrosion Tests and Standards: Application and Interpretation" Ed.R.Baboian (1995);

"Handbook on Corrosion Testing and Evaluation" Ed.Ailor W.H. (1971);

Scully J.R., "Corrosion Tests and Standards: Application and Interpretation" Ed.R.Baboian (1995);

"Handbook on Corrosion Testing and Evaluation" Ed.Ailor W.H. (1971).

Pourbaix M., "Atlas of Electrochemical Equilibria in Aqueous Solutions", 1951.

Procedura SCN LI-TH-190 "Determinarea comportarii la coroziune a materialelor structurale prin metoda polarizarii lineare" Ed.3 Act.0 (2008).

Procedura SCN LI-TH-191 "Determinarea comportarii la coroziune a materialelor structurale prin metoda polarizarii ciclice" Ed.3 Act.0 (2008).