Executarea izolatiilor fonice

EXECUTAREA IZOLATIILOR FONICE

O data cu dezvoltarea mecanizarii, a tehnicii, piata capata un impuls din ce in ce mai rapid si in acelasi timp se produc zgomote din ce in ce mai multe si mai puternice. Pentru a mari capacitatea de munca si de odihna a omului, este necesar sa se atenueze cat mai mult posibil aceste zgomote obositoare incercand chiar, ca in unele situatii sa se reduca complet. In acest scop se intrebuinteaza unele materiale care ajuta fie la reducerea sunetelor chiar la sursa, fie ca le atenuiaza sau le izoleaza fata de rest.

Sunetul se propaga atat prin aer, cat si prin corpurile solide si lichide, prin vibratii. Pentru impiedicarea propagarii sunetului, trebuie sa se aseze in calea lui materiale elastice care primesc vibratiile, dar nu le transmit mai departe ci le amortizeaza absorbindu-le. Acest lucru se obtine fie cu materiale elastice (cauciuc, materiale plastice etc), fie cu materiale poroase care absorb sunetele si nu le mai transmit nici prin masa lor nici nu le mai reflecta.

Incaperile se izoleaza contra sunetelor, tratandu-se atat peretii, cat si pardoselile si plafoanele cu materiale care sa nu transmita in interior zgomotele.Energia sonora aeriana (sunetul care se transmite aerian) care intalneste in directia sa de propagare o membrana despartitoare ce delimiteaza doua medii(un perete sau un planseu) se fractioneaza astfel : o parte care este reflectata, o parte care este absorbita la suprafata si in interiorul materialului din care este alcatuit elementului despartitor si, in sfirsit, o alta parte care este transmite de cealalta parte a elementului despartitor vibratia acestuia. .

Energia sonora de impact (sunetul ce ia nastere prin lovire) este transmisa in interiorul elementului despartitor prin conductie solida si apoi radiata la suprafata opusa a acestuia in aerul inconjurator sub forma de energie sonora aeriana.

Elementele despartitoare verticale (peretii actionate mai ales de zgomotele aeriene, iar orizontale (plansee) de vibratiile sau socurile mecanice.

1 Izolarea fonica a peretilor exteriori sau interiori

Un perete ca sa aibe calitati fonoizolatoare trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- sa fie complet etans, adica sa nu aiba goluri patrunse dintr-o parte in alta, prin care sunetul sa treaca direct;

- sa aiba o grosime suficienta pentru a capata o masa care sa atenueze sunetele la trecerea prin element ;

- sa fie executat eventual cu materiale porose pentru a absorbi o mare parte din sunet.

In general datorita climatului nostru (variatii mari de temperatura), peretii exteriori trebuie sa fie mai intai buni izolatori termici.

Aceasta calitate se obtine fie prin ingrosarea zidurilor atunci cand ele sunt portante, fie prin captusirea cu materiale izolatoare cand sunt membrane subtiri. Prin aceste masuri de izolare termica se rezolva de cele mai multe ori si izolarea fonica a peretilor.

Pentru peretii interiori se folosesc mai multe solutii, fiecare dintre ele raspunzand unor anumite scopuri. De obicei, zidurile interioare obisnuite se construiesc din zidarie de o jumatate de caramida grosime, ziduri care, tencuite pe ambele fete, constituie o izolare fonica suficienta pentru ca sunetele ce se produc normal intr-o incapere sa nu se auda in cea vecina in mod suparator. Zidurile mai subtiri de o jumatate de caramida, in general nu izoleaza fonic suficient.

Atunci cind este nevoie de o izolare fonica mai buna, se iau masuri speciale.

Din punct de vedere al izolarii fonice, peretii se pot clasifica in doua categorii distincte: pereti simpli, alcatuiti dintr-o singura membrana si pereti multipli, formati din doua sau mai multe membrane,cu straturi de aer intre ele, care vibreaza independent intre ele.

Din cercetarea variatiei atenuarii sunetului rezulta ca, la un perete simplu, subtire si usor greutate mica sau medie (50-300 Kgf/m²) atenuarea sunetului poate fi ameliorata prin micsorarea rigiditatii la incovoiere si a grosimii sale, iar atenuarea sunetului unui perete greu (mai mare 350 Kgf/m²) poate fi ameliorata prin marirea rigiditatii la incovoiere si prin ingrosarea sa.

In privinta peretilor dubli, cu strat de aer intermediar, atenuarea lor fonica depinde de greutatea si rigiditatea la incovoiere a membranelor componente, de grosimea stratului intermediar de aer,de absorbtia fonica a materialelor ce limiteaza pe o parte si pe alta spatiul de aer, de legatura membranelor intre ele cu planseele si cu peretii inconjuratori. Totusi, daca cel putin o diafragma prezinta rigiditate la incovoiere, sunt admise

legaturi intre diafragme.

Peretii dubli constituie solutii mai eficace de izolare fonica decat peretii simpli, deoarece permit sporirea valorii atenuarii sunetului fara marirea greutatii constructiei.

Astfel, la peretii dubli, cu o greutate 100Kgf/cm², se poate obtine o capacitate de izolare fonica ridicata prin indeplinirea urmatoarelor conditii:

-membranele sa fie executate din materiale cu rigiditate mica la incovoiere (placi fibrolemnoase, placi ipsos,etc.)

- legaturile intre membrane si elementele adiacente sa lipseasca;

- izolarea peretilor pe tot perimetrul sa fie executata cu materiale elastice (pluta,pasla, etc);

-straturile de aer componente sa fie multiplicate pe cat posibil in functie de grosime necesara a peretelui;

-imbinarile sa fie perfect etanse.
Pentru peretii interiori aceste conditii pot firealizate prin panouri prefabricate de greutatii

2 Izolarea fonica a pardoselilor

Planseele sunt supuse mai ales la zgomote de impact (produse prin lovire). Izolarea zgomotelor de impact la plansee are ca scop reducerea nivelu­lui sonor care se propaga in incaperea dedesubtul planseului, precum si atenuarea transmisiei zgomo­telor prin conductie solida in tot restul construc­tiei. Pentru izolarea fonica a zgomotelor de impact la plansee metoda principala consta in tratarea pardoselii.

In privinta izolarii zgomotului aerian la plansee, cerintele sunt identice ca si pentru peretii despar­titori intre apartamente, adica atenuarea nu trebuie sa coboare sub 48 decibeli ceea ce se obtine prin realizarea greutatii unitare necesare planseului, inclusiv pardoseala.

Pentru atingerea unei greutati minime necesara la plansee, inclusiv pardoseala, in vederea obtinerii unei izolatii fonice satisfacatoare este suficient ca planseu propriu zis sa aiba circa 200Kgf/m².

In cazul planseelor si pardoselilor care contin in structura lor goluri de aer, ansamblul planseu pardoseala functioneaza caun perete dublu si in acest caz izolarea la zgomotele aeriene creste simtitor.

Combaterea transmisiei zgomotelor de impact prin plansee se poate obtine prin montarea unor pardoseli eficace fonic, care sa contina un amortizor de vibratii provenite din soc, denumite pardoseli flotante.

Pardoselile flotante cu strat fonoizolator elastic sunt alcatuite din urmatoarele straturi:

strat de uzura sau de circulatie, care poate fi realizat din parchet lamelar de 10 mm grosime sau parchet lamba si uluc de 17-22 mm grosime lipite cu diversi adezivi (la pardoseli calde) sau mozaic (la pardoseli reci);

- strat suport (dala flotanta), care poat realizata diritr-o dala din beton greu sau usor (beton din granulit, scorie bazaltica sau zgura etc) 3,5 cm grosime, armat cu plasa de rabit;

Fig. 26. Pardoseala flotanta cu strat

fonoizolator elastic:

- parchet; 2 - sapa de beton armat; 3 - carton asfaltat cu marginile supra­puse si lipite cu bitum; 4. - strat izolator fonic; 5 - strat de egalizare din nisip; 6 - planseu din beton armat.

- strat fonoizolator elastic care poate fi realizat din placi semirigide din vata minerala de 3 cm grosime sau pudreta de cauciuc de 1,5 cm grosime si care se protejeaza la partea superioara cu un rand de carton asfaltat cu marginile lipite cu bitum, contra patrunderii umezelii, la turnarea stratului suport de beton al pardoselii;

strat de nivelare sau de egalizare din nisip uscat in grosime de 2 cm, care in cazul unui planseu bine nivelat poate lipsi.

Pardoselile flotante cu strat fonoizolator (fig. 27) sint alcatuite din urmatoarele straturi:

strat de uzura sau de circulatie care poate fi realizat numai din parchet sau mozaic, asa cum s-a aratat anterior, cu diferenta ca mozaicul se toarna pe un suport de beton de 3 cm grosime, armat cu plasa rabit.

Fig. 27. Pardoseala flotanta din placi fibrolemnoase izolatoare

1. parchet; 2 .PPL izolatoare bitumate; 3 .nisip; 4. beton de egalizare; 5 . planseu din beton armat.

-strat fonoizolator rigid, care se poate realiza din placi fibrolemnoase antiseptizate, poroase, in grosime de 1,5-2 cm sau din placi de polistiren expandat in grosime de 1-2 cm.

In cazul pardoselilor reci din mozaic, se prevede peste stratul fonoizolator un strat din carton asfaltat cu marginile lipite cu bitum, care are rolul de protectie fonoizolatiei contra umezelii din stratul suport beton al pardoselii;

-strat de egalizare de 1-2 cm din nisip uscat.

Pardoselile flotante dau rezultate remarcabile ca izolare fonica, conducand la o atenuare cuprinsa intre 15-25 decibeli, ceea ce este foarte mult tinind seama ca normele germane admit in incaperile de locuit valoarea minima de 15 decibe.

Straturile de circulatie din materiale plastice pot aduce atenuari suplimentare de 2-7 decibeli.

Izolarea fonica a planseelor, ca sa fie eficienta trebuie sa fie executata astfel incat sa se evite legaturile rigide cu peretii incaperilor, deoarece transmiterea zgomotelor de impact se face atat direct prin plansee, cat si lateral prin elementele de constructie.

a. Executarea pardoselilor flotante.
Masuri preliminare

Executarea pardoselilor se poate face dupa terminarea lucrarilor de tencuire a si a peretilor si dupa montarea tocurilor la usi.

Inaintea inceperii lucrarilor de pardoseli suprafata planseului se curata de resturile de materiale si moloz. Armaturile sau sarmele care ies din planseu se indoaie sau se taie, strapungerile si rosturile de pe suprafata planseului se astupa cu grija cu mortar de ciment. Strapungerile conductelor de instalatii se etanseaza cu mansoane din materiale elastice, care exclud contactul intre conducte si respectiv stratul suport si pardosoala.

Nivelul pardoselii finisate se fixeaza prin trasarea liniei de vagris pe pereti, dupa care se controleaza nivelul planseului pentru a verifica daca pardoseala poate fi realizata in grosimile prevazute in proiect.

b. Executarea propriu-zisa a pardoselii

Dupa asternerea stratului de nisip pentru nivelare, urmeaza aplicarea stratului fonoizolator. In cazul placilor semirigide, se asterne un strat continuu si uniform de placi cu rosturile tesute.

Dupa nivelare, sipcile se indeparteaza iar loc lor se umple cu pudreta din cauciuc.

Pentru asigurarea spatiului liber intre ziduri si pardoseala izolata fonic cu placi semirigide din vata minerala sau cu pudreta din cauciuc, se aseaza de-a lungul zidurilor, pe intreg perimetrul camerei, placi semirigide din vata minerala de 1,5 cm grosime si de 6 cm inaltime.

Stratul fonoizolator se acopera apoi cu un rand de carton asfaltat cu marginile lipite cu bitum circa 10 cm latime. Cartonul asfaltat se ridica verticala pe o inaltime de 6-10 cm pe pereti, peste fisiile de placi semirigide. Circulatia pe izolarea fonic pina la montarea straturilor rigide, se face pe dulapi, pentru evitarea deteriorarii ei.

Urmeaza intinderea plasei de rabit peste cartonul asfaltat si apoi turnarea si intinderea stratului suport de beton.

Circulatia si depozitarea de obiecte sau scule pe stratul suport sunt interzise pana la obtinerea unei rezistente de minimum 40% din marca betonului sau dupa minimum 3 zile, pe timp calduros de la data executarii stratului.

La montarea parchetului trebuie avut grija ca frizurile sa fie montate departat de perete cu 10-15 mm pe tot perimetrul incaperii, lasand mar­ginile cartonului asfaltat sa treaca in sus pe langa perete. Trebuie intotdeauna controlat ca penele de montaj ale frizurilor care au asigurat distantarea lor de perete sa fie scoase dupa montarea parche­tului, pentru ca zgomotul de impact sa nu se propage prin pene in perete.

In acelasi scop, pervazul se bate in asa fel incat sa nu se faca legatura intre pardoseala si perete. Pentru aceasta se bate pervazul fie in dibluri montate dinainte in perete, astfel ca sa nu atinga parchetul, fie direct in parchet fara sa atinga peretele.

La pardoselile cu. fonoizolatie rigida, placile fibrolemnoase poroase se asaza cat mai alaturat una de alta, astfel ca rosturile sa nu depaseasca un cm, iar eventualele denivelari sa fie completate cu resturi de material, taiate la dimensiuni in asa fel ca suprafata superioara pe care se lipeste parchetul sa fie perfect plana.

3 Tratarea acustica a salilor de audienta

Odata cu cresterea nevoilor culturale ale oam nilor muncii, numarul constructiilor cu caracter cultural al s-a marit considerabil.

Astfel, au fost executate cladiri cu sali de dicutii sau de muzica, ca de exemplu: sali de conferite , amfiteatre, scoli, teatre, teatre muzicale, sali de concert, studiouri de muzica, circuri, cinematografe etc.

Pentru ca aceste sali sa aiba o acustica corespunzatoare destinatiei lor, este necesar ca ele sa indeplineasca o serie de conditii privind volumul si dimensiunile, forma si profilele incaperii, precum si timpul sau de reverberatie.

Durata de reverberatie al unei sali este timpul necesar stingerii sunetului emis in interiorul intr-o proportie care sa asigure o audibilitate optima. Durata de reverberatie este o caracterista importanta de care depinde calitatea salilor.Valoarea sa optima se stabileste in functie de destinatia incaperilor intre limitele 1 si 1,5 secunde.

Durata de reverberatie depinde in special de absorbtia fonica si de aceea un mijloc eficient pentru corectarea sa, in afara de alegerea volumului, este si tratarea fonica a elementelor constructiei care limiteaza incaperea.

Pentru tratarea acustica a elementelor de constructii se utilizeaza diferite tipuri de structuri absorbante de sunete, cum sunt:

absorbant sonor prin porozitate, cu structura fibrolemnoasa sau granulara (vata de sticla, pasla, mase poroase, draperii, tencuieli ) care, pentru evitarea depunerii de praf in pori sau a deteriorarii lor, se recomanda a se acoperi cu ecrane de protectie, din panouri de placaj perforat, materiale textile, tesaturi din metal sau fibre.Vopsirea acestor materiale poroase diminueaza absorbtia lor fonica, mai ales la vopsirea de ulei, ca urmare a astuparii porilor;

-absorbant sonor prin efectul de membrana sub forma unor panouri de placaj, carton, panza impregnata , membrane din materiale plastice, geamuri de sticla, montate pe un schelet si despartite de elementele de constructie cu un strat de aer sau cu un strat de aer umplut partial cu un material poros.

rezonatori si structuri rezonant-absorbant, care in principiu constau dintr-o cavitate situata intr-un perete rigid si legate cu exteriorul printr-un canal (rezonator individual) Mai uzuali sunt rezonatorii cuplati , care constau dintr-o placa perforata sprijinita pe un cadru ce inchide un spatiu de aer intre ea si perete.

Acest spatiu este comun tuturor perforatiilor (rezonatorilor); pentru a se obtine absorbtii mari se introduc in interiorul lui mate­riale fonoabsorbante ca stofe, pasle, hartii, vata minerala, lipite pe spatele foilor perforate (fig. 28).

Absorbtia fonica ce se obtine cu aceste struc­turi depinde si de modul de distribuirea lor in in­capere, distribuire care trebuie sa fie cat mai ne­uniforma.

Alegerea materialelor si structurilor absorbante de zgomot depinde in afara de absorbtia lor fonica si de o serie de factori ca: greutate proprie, rezistenta mecanica, posibilitati de montaj, mod de intretinere , comportare la foc, capacitate de reflexie a luminii.

Fig. 28. Detaliu de rezonatori cuplati:

- rama de lemn; 2 - strat de aer;

3 - saltea din vata minerala; 4 - panou

perforat.