Surse de semnal teluric (sst)

SURSE DE SEMNAL TELURIC (SST

SST = orice discontinuitate intr-un mediu omogen solid, lichid sau gazos.

Discontinuitate = orice ruptura, lovitura, orice forma obtinuta in special prin impact sau in urma unor fenomene termice deosebite (topiri, evaporari); fenomene carstice subterane si formele care le insotesc (pesteri, falii, rupturi in placile tectonice, avene, etc.).

O sursa de semnal teluric constituie si cladirile.

Radiatiile emise de SST au un caracter nociv pentru orice celula vie sau structura noesica de sine statatoare (dar numai pentru cele benefice). Pentru astfel de sisteme vii nocivitatea consta in franarea, blocarea sau anihilarea semnalelor IE care circula de-a lungul meridianelor bioenergetice cunoscute, precum si a proceselor metabolice fundamentale ale celulei vii sau a programelor informationale fundamentale implementate si proprii acestor celule.

Nocivitatea acestor radiatii a fost testata si la noi in tara de un colectiv de la Spitalul Militar Bucuresti.

Experiment:

Sau folosit 3 cutii de tip Petri cu bacterii tinute in aceleasi conditii de temperatura, lumina, umiditate, etc.

1. Proba martor;

2. Proba 2 se aseaza pe un surub cu o piulita stransa cu o forta F₁;

3. Proba 3 se aseaza pe un surub cu o piulita stransa cu o forta F₂>F₁.

Dupa 48 de ore se constata:

Bacteriile s-au inmultit dupa zona hasurata (1);

Concluzie

VI. In functie de forta de strangere a surubului (marimea sst), bacteriile (materia vie) au suferit o stagnare, viata a fost abatuta de la evolutia ei fireasca.

Fenomenul de ducere si subducere a placilor tectonice genereaza o radiatie de tip teluric foarte puternica. Radiatia telurica este insotita intotdeauna de tensiuni foarte puternice, forte de impingere, intre placile tectonice, avand valori de milioane de tone.

Atunci cand fortele de impingere depasesc rezistenta de rupere a rocilor din placa tectonica, atunci aceste placi se fractureaza, iar fortele existente se micsoreaza, consumandu- se prin miscarile seismice. Deaceia dupa cutremure, sursele de semnal telurice se modifica.

Intrarea in rezonanta cu radiatiile telurice duce la stari de slabiciune, ameteala, tahicardie, etc.

DETERMINAREA ADANCIMII LA CARE SE GASESTE O SURSA DE SEMNAL SUBTERANA

Semnalul IE emis de o sursa se propaga cu aceeasi intensitate, uniform, in toate directiile, indiferent daca exista sau nu medii materiale.

Cu cat distanta dintre directia de deplasare a operatorului si sursa este mai mare, cu atat operatorul preia semnal de la SS de la distante mai mari de proiectia sursei.

a₁= a₁'; a₂= a₂'; a₃= a₃';

Ne aflam la suprafata solului si dorim sa identificam o SST subterana. Pornim cu ansa in directia proiectiei SST la suprafata pamantului.

In A varful ansei incepe sa se deplaseze fata de directia de mers pana cand, in B ajunge perpendicular pe directia inaintare. Din B in B' nu-si schimba orientarea. Dupa B' ansa revine incet la pozitia initiala (orientarea initiala) pana cand, in A' capata directia initiala.

Deosebim doua zone de semnal variabil (AB si A'B') si o portiune de semnal constant BB'.

Este valabila relatia:

H_n= k₁a_n^x+k₂a_n+ k₃ (*)

Unde: x = puterea specifica operatorului radiestezist.

k₁; k₂; k₃= coeficienti constanti specifici operatorului radiestezist.

a dintre tangenta la curba si perpendiculara dusa din punct la suprafata pamantului, reprezinta  Indicele de sensibilitate al operatorului radiestezist. Marimea lui este direct proportionala cu sensibilitatea la semnal IE a operatorului radiestezist. Acest unghi creste cand operatorul radiestezist capata experienta si poate scadea daca operatorul n-a lucrat mult timp.

Contactul IE cu tinte biodetectate e cu atat mai mare cu cat fiinta umana e mai elevata spiritual si per total. Sensibilitatea radiestezica personala (SRP), ca orice alt parametru IE, este o functie dependenta de gradul de elevare.

Relatia (*) poate fi utilizata pentru determinarea adancimilor la care se gasesc sursele de semnal daca operatorul cunoaste k₁, k₂, k₃ si x. Pentru determinarea lor se poate lua o sursa la suprafata pamantului, operatorul deplasandu-se ca mai jos.

Alegand patru distante diferite de deplasare, masoara in teren patru perechi de valori (a, H) care respecta relatia (*). Se formeaza un sistem de patru ecuatii cu patru necunoscute care se rezolva.

In afara de relatia (*), operatorul mai poate utiliza tabelul personal periodic sau metoda grafica.

Tabel personal periodic al operatorului radiestezist

Se aduna valorile de pe orizontala cu valorile de pe verticala, se obtine a, iar in casuta din tabel se trece valoarea lui H corespunzatoare acelui a.

Obs:

1. Datorita amplificarii sensibilitatii OR la inceput, atunci cand diferentele de adancime constatate in realitate depasesc ±2% din adancime graficul si tabelul se refac.

2. Refacerea este indicata la inceput din 3 in 3 luni, dupa un an de lucru din 6 in 6 luni, ulterior la un an.

3. Dupa cativa ani de lucru se ajunge la un regim optim constant si nu mai e necesara refacerea.