Diagnosticul cosmetic al pielii

DIAGNOSTICUL COSMETIC AL PIELII

Pentru stabilirea masurilor destinate realizarii unei ingrijiri rationale si eficiente a tenului, trebuie sa cunoastem caracteristicile acestuia

In acest scop se realizeaza o autodiagnosticare cosmetica sau auto-identificare pentru a ne orienta asupra produselor si preparatelor cosmetice care urmeaza sa le utilizam.

Definirea tipului de piele se poate face prin autoexaminare sau cu ajutorul unui specialist, folosind de cele mai multe ori procedee simple sau metode stiintifice bazate pe utilizarea unei aparaturi adecvate (pH-metre, sebometre) 60]

Examenul vizual determina aspectul aparent al pielii, culoarea, prezenta unor anomalii de natura pigmentara sau vasculara 25]

Examenul prin palpare evidentiaza granulatia pielii (neteda sau aspra), gradul de hidratare/deshidratare, caracterul sau tonic sau flasc, consistenta si grosimea stratului adipos 27]

Examenul cu lupa completeaza examinarea cu ochiul liber; se pot observa mai bine porii deschisi, coloratia si grosimea pielii, fapt care ajuta la stabilirea mai usoara a tipului de ten 11, 19]

Cu ajutorul lampii Wood, se determina fluorescenta pielii, care difera in functie de continutul in apa al acesteia 25]

O metoda simpla dar eficienta de autodiagnosticare a tipului de piele se bazeaza pe aprecierea productiei de sebum de pe nas, de-a lungul zilei. Practic, in

momentul determinarii, se apasa cu un deget pe nas, de sus in jos. Daca nu se constata o secretie de sebum pana la ora 17, tenul este foarte uscat; o secretie minima la aceeasi ora este expresia unui ten normal; daca pielea este acoperita de sebum la ora 12, tenul este gras, iar daca aceasta situatie se constata la o ora dupa spalarea fetei dimineata, tenul este foarte gras 11, 60]

Desi exista diverse criterii de clasificare a pielii, criteriul unanim acceptat este acela care tine seama de continutul in grasimi al pielii.

Conform acestui criteriu, exista 3 tipuri fundamentale de piele:[11, 19, 25, 60, 65]

- piele normala;

- piele grasa;

- piele uscata.

PIELEA NORMALA

Se considera ca nu exista piele normala decat la copilul sanatos si bine dezvoltat inainte de pubertate. Dar, cum copilaria nu este decat un stadiu de evolutie biologica a individului in care maturizarea endocrina nu s-a produs inca, se considera ca "normala' pielea acelor adulti care, pentru un timp relativ lung, rezista dezechilibrelor si agresiunilor la care este supus organismul in cursul vietii.

Pielea normala este definita prin anumite caracteristici vizibile si palpabile; este o piele "ferma' si supla, deoarece tesutul conjunctiv de sustinere este dens si solid si fibrele elastice sunt numeroase si de buna calitate. Cand este stransa intre degete, pielea nu se increteste, iar pliul cutanat provocat dispare imediat ce presiunea exercitata asupra sa inceteaza. Este o piele fina, fara pori aparenti, catifelata la pipait, mata, lasand o impresie de transparenta, mai pronuntata la persoanele blonde.

Privita cu lupa, pielea normala prezinta o textura si o granulatie foarte fine, depresiunile naturale sunt foarte slab vizibile. In lumina produsa de lampa Wood, acest tip de piele prezinta o fluorescenta violacee 25]

PIELEA GRASA

Se situeaza la cealalta extrema in raport cu pielea normala, considerata de referinta. Este o piele groasa si rezistenta, care prezinta un pliu cutanat mare.

Din punct de vedere histologic, se observa o hiperplazie a glandelor sebacee si o dilatare a orificiilor pilo-sebacei. Cresterea volumului dar si a secretiei acestor glande determina un aspect gras, lucios al fetei, iar porii dilatati pot prezenta puncte negre sau albe.

Stratul cornos este hipercheratinizat, ceea ce imprima un colorit galbui pielii si, cu timpul, devine cenusiu-murdar. Afluxul seboreic crescut este intotdeauna insotit de o seboree a parului.

Pielea grasa suporta soarele fara probleme si se bronzeaza usor, intalnindu-se mai ales la persoanele brunete.

Examinata cu lupa, pielea are o textura si o granulatie grosiera, orificiile foliculilor pilo-sebacei apar in forma de cratere, iar aspectul sau seamana cu coaja de portocala. In lumina Wood, stratul cornos prezinta o fluorescenta alburie.

Au fost imaginate o serie de metode prin care sa se evalueze lipidele cutanate si eficacitatea produselor antiseboreice. Dintre aceste metode de evaluare cantitativa a lipidelor de la suprafata pielii cele mai cunoscute sunt:

Proba cu acid osmic - este o metoda semicantitativa, bazata pe reactia de culoare a lipidelor cu acidul osmic.

Proba cu lama de sticla se bazeaza pe principiul cresterii transparentei unei lame de sticla mata atunci cand suprafata sa este acoperita de un film lipidic. Transmiterea luminii prin placa este inregistrata spectrofotometric.

Metoda bazata pe folosirea hartiei de tigara - este o metoda gravimetrica de determinare a cantitatii de sebum excretata pe o suprafata delimitata, intr-un timp determinat. Desi este destul de exacta, folosirea ei ca metoda de rutina este greoaie, datorita dificultatii de a imobiliza subiectul timp de 3 ore, cat dureaza testarea 25, 60]

PIELEA USCATA

Dintre toate tipurile de piele, pielea uscata ridica cele mai multe probleme. Pe de o parte, este vorba despre o piele rugoasa, aspra la pipait, iritabila si lipsita de elasticitate, care creeaza, mai ales pe fata si maini, senzatia ca "trage'. Pe de alta parte, cauzele care o produc sunt diverse, greu de precizat si actionand, de cele mai multe ori, simultan 25]

In plan fiziologic, o piele uscata se poate datora:

disparitiei sau diminuarii filmului lipidic de suprafata;

- deshidratarii stratului cornos;

- dereglarii procesului de cheratinizare.

In functie de preponderenta uneia sau alteia dintre aceste cauze, se pot defini mai multe tipuri de piele uscata.

Pielea alipica, la care uscarea se datoreaza insuficientei sau lipsei lipidelor cutanate. Absenta sau diminuarea grasimilor cutanate pot avea cauze de ordin structural (in piele exista un numar redus de glande sebacee si sudoripare) sau de ordin functional (aceste glande nu secreta cantitatile normale de sebum si transpiratie). In aceste situatii, cantitatile mici de lipide secretate au o contributie redusa la constituirea filmului protector lipidic de suprafata. In consecinta, acesta este constituit mai ales din lipide epidermice si, fiind diminuat din punct de vedere cantitativ, nu poate impiedica evaporarea transepidermica a apei.

Persoanele cu acest tip de piele au un ten clar, pielea este transparenta (similara cu cea a sugarului sau a copilului mic), fina la pipait, granulatia este densa si pliul cutanat este relativ mic. Pielea este fragila si se poate deshidrata usor sub influenta factorilor climaterici (frig, vant, umiditate joasa, soare excesiv), a apelor calcaroase si a sapunului. Cu timpul, pe pometii obrajilor pot aparea elemente de cuperoza 11]

Pielea deshidratata se caracterizeaza printr-un continut scazut in apa. Uscarea pielii prin pierdere hidrica are la baza incapacitatea celulelor stratului cornos de a mai retine apa. Acest fenomen este generat fie de modificarile calitative si cantitative ale continutului lipidic al pielii, fie de diminuarea factorului natural de umectare a pielii. Pielea deshidratata este brazdata de riduri, lipsita de suplete si elasticitate, aspra la pipait, prezentand o descuamatie vizibila.

Exista situatii in care pielea normala si chiar cea grasa se pot deshidrata ca urmare a reducerii sau pierderii filmului hidrolipidic de suprafata. Spalarea frecventa cu sapun a mainilor (legat de anumite profesii: medici chirurgi, femei de serviciu) sau folosirea unor produse cu efect detergent puternic pot determina virarea acestor tipuri de piele intr-o piele xerotica.

De asemenea, folosirea alcoolului, acetonei, spirtului camforat pentru stergerea fetei de catre persoanele cu ten seboreic reprezinta o practica cosmetica ce trebuie evitata. Acesti solventi produc o degresare exagerata a pielii prin dizolvarea si indepartarea grasimilor cutanate, favorizand pierderea apei din stratul cornos. In aceste cazuri, folosirea unor produse hidratante poate produce ameliorari importante ale pielii care, desi deshidratata, nu isi schimba caracterul sau fundamental de piele normala sau grasa.. [19, 25]

Pielea senila sau imbatranita se caracterizeaza prin diminuarea continutului hidric pana la 7%. In acest caz, mecanismele uscarii pielii sunt complexe, fiind implicata hipofunctia glandelor sebacee si existenta unor anomalii in procesul de cheratinizare.

Pielea uscata ca urmare a unor dereglari ale procesului de cheratinizare cuprinde o seama de stari cutanate, precum: pielea uscata minora, cheratoza pilara simpla, eczema atopica si ihtiozele. Tratamentul acestor stari este de competenta dermatologului.

In general, data fiind complexitatea cauzelor care determina o piele uscata, este foarte dificil sa se realizeze o normalizare a acesteia pe seama exclusiva a unor mijloace cosmetice simple. Acestea pot, insa, sa contribuie la o ameliorare imediata si de scurta durata 20]

PIELEA MIXTA (COMBINATA)

Se intalneste la acele persoane la care aspectul si calitatea pielii difera dupa zonele fetei. Astfel, la nivelul zonei medio-faciale (frunte, nas, barbie), pielea are caracteristicile tenului gras, in timp ce la nivelul obrajilor pielea este uscata 25, 60]