Un echilibru fragil - piata cerealelor
Desi bursa din Chicago reflecta in mare masura raportul cerere-oferta de pe piata americana, avand in vedere pozitia S.U.A. de cel mai mare exportator de cereale, preturile de la bursa din Chicago sunt considerate preturi internationale si reprezinta principalul barometru al evolutiei pietei internationale a cerealelor. Restrictionata de sistemul preturilor agricole ale CEE, bursa de cereale din Londra si-a pierdut in ultimul deceniu din importanta, in prezent avand mai ales o semnificatie regionala.
La bursa din Chicago activitatea se desfasoara timp de 5 zile pe saptamana, intre orele 9.30 si 13.15. Unitatea tranzactionala este lotul de 5.000 de busheli. Greutatea unui bushel este diferita, in functie de natura cerealelor: 1 bushel este egal cu 27,22 kg in cazul graului, 25,40 kg in cazul porumbului si 14,52 kg in cazul ovazului. Cotatiile sunt exprimate in centi/bushel, FOB Chicago.
Bursele de cereale au un rol important in stabilirea preturilor internationale ale acestor produse vitale pentru omenire. Cerealele comercializate la bursa se impart in doua mari grupe: cele folosite direct pentru alimentatia omului, precum graul, si cele folosite pentru furajarea animalelor (porumbul, ovazul).
Ca urmare cresterea nivelului de trai si a influentei civilizatiei europene si nord-americane, in ultimele decenii s-au semnalat doua tendinte majore, cu efecte directe asupra cererii pentru cereale in primul rand, tarile asociate, in care orezul constituie dieta de baza, au tendinta de a consuma in tot mai mare masura produse de panificatie si carne. Avand in vedere populatia numeroase din aceste tari, tendinta mentionata determina o crestere simtitoare a cererii pentru grau si porumb.
In al doilea rand, in intreaga lume a sporit consumul de carne, ceea ce a avut drept consecinta cresterea accelerata a cererii pentru cerealele furajere. Deoarece animalele sunt mari consumatori de cereale, dar nu furnizeaza in aceeasi masura proteine, exista serioase semne de intrebare daca oferta viitoare de cereale poate fi suficienta pentru a fi folosita nu pentru hrana directa a populatiei, ci pentru cresterea animalelor. Adaugand la aceste doua tendinte majorarea generala a cererii de cereale ca urmare a sporului populatiei, iar pe de alta parte fluctuatiile mari ale recoltelor in unele zone mari producatoare ca urmare a conditiilor meteorologice, se intelege de ce in ultimii ani piata internationala si bursele de cereale au cunoscut frecvente momente de tensiune.
Cerealele sunt cultivate peste tot in lume, dar tarile exportatoare sunt relativ putine: primul si departe cel mai important exportator sunt S.U.A., urmate de Canada, Australia, Argentina si Franta. Pe ansamblu insa, Piata Comuna prezinta o balanta in cereale deficitara, importurile sale de grau tare, porumb si soia depasind exporturile de grau moale si faina. Japonia este, de asemenea un importator de mari cantitati de cereale.
Piata mondiala a cerealelor este dominata net de catre S.U.A. in productia mondiala de grau, estimata in sezonul 2000-2001 la circa 650 milioane tone, Statele Unite detineau o pondere de 15%, iar din exportul mondial apreciat in acelasi sezon la 180 milioane, o pondere de circa 45%. Ceilalti mari exportatori de grau sunt canada (circa 30 milioane tone/an), Australia (20-25 milioane tone/an), Argentina (aproape 10 milioane tone/an) si Piata Comuna (15-20 milioane tone/an).
Dependenta pietei mondiale de situatia recoltelor americane este si mai evidenta in cazul cerealelor furajere, S.U.A. detinand aproape 30% din totalul productiei lumii (estimat la peste 1 miliard de tone in 2000-2001) si peste 70% din exportul mondial (estimat la circa 150 milioane tone ). Alti mari exportatori de cereale furajere sunt Argentina, Canada, Republica Africa de Sud si Thailanda.
In legatura cu comertul international de cereale mai trebuie semnalat faptul ca, paralel cu tranzactiile ce se realizeaza pe piata libera, un rol tot mai important tinde sa-l aiba acordurile de lunga durata intre mari exportatori si mari importatori de cereale. Prin aceste acorduri tarile respective doresc sa-si asigure o mai mare stabilitate in realizarea exporturilor si respectiv a aprovizionarii cu cereale. Trebuie insa mentinut ca proliferarea acestor acorduri nu este de natura sa diminueze importanta burselor de cereale in comertul international. Rolul de barometru al burselor se mentine clauzele de pret inscrise in aceste acorduri se raporteaza, fara exceptie, la cotatiile de bursa.
Dupa cum se observa, balanta internationala a cererilor este fragila. Compromiterea recoltei intr-o zona producatoare, datorita conditiilor climaterice nefavorabile, poate deteriora raportul cerere-oferta si majorarea substantiala a preturilor. Scaderea productiei de orez in tarile asiatice are, de asemenea, drept consecinta sporirea cererii mondiale de grau. Fragilitatea raportului cerere-oferta a determinat in ultimii ani fluctuatii puternice ale preturilor cerealelor. Propunerile privind constituirea unui stoc international de rezerva, facute de Organizatia Natiunilor Unite pentru Agricultura si Alimentatie, au ridicat o serie de probleme in legatura cu implementarea lor.
Pentru a proteja producatorii agricoli de fluctuatiile de pret, multe tari ale lumii aplica masuri selective de politica economica. In tarile membre ale CEE producatorii de cereale primesc un pret minim garantat; in plus, producatorii de cereale comunitari sunt protejati de concurenta externa printr-un sistem complex de taxe de import.
