Instituirea puterii fara a fi insotita de legitimitate inseamna cel putin incalcarea ordinii de drept. O putere lipsita de legitimitate se va ascunde de ochii propriilor cetateni si, pentru a se mentine, va cauta sa-i transforme in supusi.
Intre comportamentele deviante ale autoritatii diferentele sunt aparente. Puterea care isi va vedea slabita autoritatea va incerca sa si-o mentina prin forta. Va proceda la incalcari ale libertatilor fundamentale si ale ordinii de drept. Neindemanarea bruscheaza intotdeauna. Iar puterea care dovedeste exces de autoritate va starni nemultumire si va adanci conflicte care vor sfarsi prin a o subrezi. Haosul si autoritarismul sunt doua fete ale aceluiasi taler. Autoritarismul naste o suprastructura si o birocratie care sfarsesc prin a starni haosul. Iar haosul duce la tresariri brutale ale vanitatii puterii politice. Cele doua abateri ale aplicarii principiului autoritatii se constituie in tot atatea amenintari la adresa democratiei si ale cetateanului.
Autoritatea presupune existenta unui parteneriat intre stat si cetatean. Statul respecta institutia numita cetatean si nu foloseste puterea pe care cetateanul i-a acordat-o prin procesul democratic pentru a o intoarce apoi impotriva acestuia. Aceasta premisa exclude orice compatibilitate intre dictatura si exercitarea corecta a principiului autoritatii. Dictatura se izoleaza fatalmente de propriul popor si poate supravietui numai prin ingradirea drepturilor si libertatilor fundamentale. Autoritatea, in schimb, exclude orice forma de represiune. Autoritatea este mai puternica decat autoritarismul. Puterea unei administratii nu sta in brutalitatea organelor sale de represiune, ci in increderea pe care i-o acorda cetatenii sai. O autoritate reala se sprijina pe proprii cetateni si nu lupta impotriva lor.
In acest fel, autoritatea devine nu o sursa de amenintare, ci o forma de protectie a cetateanului. De autoritate nu trebuie sa-ti fie frica. Acea autoritate care inspira frica pierde cel mai mare sprijin al unei puteri politice: increderea si sustinerea propriilor cetateni. Nu mai suntem in Evul Mediu, in universul grotesc al lui Hyeronimus Bosch pentru a crede ca o buna guvernare e cea care baga groaza in supusi.
