Se poate constata ca in toate situatile se face apel la deontologie pentru a sanctiona comportamente umane indezirabile si de a preveni astfel de comportamente prescriind norme morale a caror respectare sa conduca la evitarea acestora, respectiv la onorarea increderii acordate profesionistului ca purtator de autoritate in domeniul sau.
In aceasta lume mereu in schimbare a promisiunilor exceptionale si a perspectivelor nelinistitoare, a evolutilor dezirabile si a izbucnirilor tehnologice necontrolabile, rolul central de formare il are designerul, amploarea intregii sfere a design-ului contemporan, tinde sa cuprinda toata ambianta vietii noastre. Creatile designerului au un puternic impact social determina comportamentul si personalitatea umana.
Domeniul designului ocupa un loc de prim ordin in societatea contemporana, atat din punct de vedere economic, cat si din cel ideologic-educativ reprezentand, in ultima analiza, chintesenta fuziunii dintre arta si tehnica.
Creatia designerilor trebuie sa fie omniprezenta in aproape tot ce ne inconjoara de la obiectul de uz pana la cele mai complexe aparaturi. Ea trebuie sa impuna atat calitate, cat si coerenta intregului nostru mod de viata: in arhitectura, pe strada, in moda si scenografie, in presa si in genericul de film si televiziune, etc.
De creatia designerului depinde cu atat mai mult ca produsul industrial, fabricat in serii mari, sa corespunda cerintelor materiale si spirituale ale unor grupuri sociale foarte mari, ba chiar sa constituie si sa propuna un standard ridicat de viata. In domeniul mai particular al comercializarii produsului industrial depind de creatia designerului o serie de factori, fundamentali pentru criteriul de calitate al marfurilor. "Uratul se vinde greu" -sloganul lansat acum vreo patru decenii de Raymond Loewy .
Se contureaza astfel doua directii fundamentale care interactioneaza una cu cealalta dezvoltarea tehnologiei industriale si totodata a designului industrial, designerul fiind elementul cheie in aceste procese. Avand in vere impactul pe care munca acestuia il are asupra societatii este normal ca activitatea designerului sa se desfsoare pe marginea unor coduri deontologie profesionale specifice, care fac apel la instanta morala, aplicand ideea de moralitate comportamentala intr-o maniera normativa.
Deontologia opereaza cu notiunea fundamentala de datorie (de la grecescul "deon", "deontos" - "ceea ce trebuie facut", "ceea ce se cade", "datorie" si "logos" - "cuvant", "discurs", "limba"), la care unii mai adauga drepturile (de la latinescul "dicio", "dicionis" - "dreptul de a vorbi"), in continuare docimologia complementara primeia.
Deontologia dezbate problemele generale referitoare la datoriile si drepturile profesionale, dincolo de contextul concret al profesiunilor, indiferent in ce domeniu isi vor gasi aplicare continuturile, facand abstractie de particularitatile practicii ei.
Deontologia in designul industrial trebuie sa desemneaza ansamblul de norme si reguli morale dupa care trebuie sa se ghideze designerul si ceilalti factori implicati in activitatea de proiectare, concepere si realizare a produselor. Principalele cerinte deontologice pe cere trebuie sa le aiba in vedere designerul, in procesul de creeare inginereasca ar putea fi cuprinse in linii mari pe urmatoarele directii:
obligatii fata de colegi si firma pentru care lucreaza
obligatii fata de beneficiari,
obligatia fata de societatea consumatoare a produselor industriale realizate
obligatii fata de concurenta
In procesul de creeatie inginereasca designerul nu este de multe ori singur, acesta face parte dintr-o echipa. De asemenea proiectele pe care le realizeaza sunt consecinta unor comenzi rezultate dintr-o cerinta de piata. Proiectele pe care le are de realizat sunt fie creearea unor noi produse sau imbunatatirea unora existente.
Designerul ocupa un loc de seama in echipa ce proiecteaza produsul industrial si urmareste implicit conditiile uzinale optime. El colaboreaza activ cu tehnicieni, cu economistii si ergonomistii, cu cei care studiaza conjunctura pietii. Un astfel de creator contribuie in mare masura la gasirea celor mai bune soluti functionale, tehnologice si uzinale, la economia materialelor si a energiei sau chiar la alegerea sau confectionarea celor mai bune modalitati de ambalaj si transport.
In ultima analiza, nici unul din membrii echipei de proiectare nu contribuie intr-o masura atat de mare ca designerul la echilibrul general «tehnic, functional, economic si estetic» al produsului.
Fata de firma, cadrul comercial, in care lucreaza designerul trebuie sa respecte anumite norme care ar putea fi:
Pastrarea confidentialitatii asupra proiectului la care lucreaza si nedivulgarea la persoane straine de cadrul firmei respective a obiectului sau de cercetare si creatie.
Pastrarea confidentialitatii asupra tehnologiei si modului de fabricatie a produselor industriale realizate in firma respectiva.
Respectarea normelor de protectie a muncii
Respectarea materialelor si a tehnologiei aflate in dotarea firmei si folosirea acestora in mod cat mai economic
Folosirea materialelor si a tehnologiei puse la dispozitia sa de catre firma doar in scopuri legate de activitatea profesionala
Respectarea prioritatiilor in firma in ceea ce priveste proiectele industriale ce trebuie realizate
Sa nu foloseasca metode de lucru care nu sunt in cooncordanta cu principile realizarii ingineresti etice.
Sa acorde loialitate firmei si proiectelor la care participa
Sa foloseasca toate mijloacele care ii stau la dispozitie pentru realizarea proiectului sau temei de proiect date.
Sa nu copieze idei de la alte firme sau produse si sa expune drept proprii.
Sa nu aduca prejudicii firmei
Sa respecte programul, orele de lucru si dispozitiile pe care le primeste.
Fata de echipa de proiectare condul deontolgic dupa care designerul trebuie sa isi ghideze munca ar putea fi:
1. respecarea colectivului, a echipei de lucru
2. colaborarea cu echipa, colectivul de lucru
3. desfasurarea activitatii sale cu transparenta in asa fel incat membrii echipei de lucru sa isi poata desfasura activitatile rezultate din munca designerului.
4. respectarea ideilor care vin de la alti membri ai echipei si recunoasterea meritelor acestora.
In nici un caz designerul nu trebuie sa isi insuseasca idei sau concepte de la alte persoane sau institutii si sa le prezinte drept personale
5. respectarea conditiilor de lucru impuse de munca in echipa si a echipei.
Designerul trebuie sa colaboreze cu membrii echipei din care face parte. El nu are voie sa aiba in comportament prin care sa prejudicieze imaginea celorlalti membrii ai echipei de lucru pentru a isi imbunatatii imaginea proprie in fata superiorilor.
6. respectarea normelor de proiectare si executie in realizarea unui produs industrial. De asemenea designerul trebuie sa respecte cerintele de proiectare si functionale ale produsului pe care il realizeaza.
7. sa nu instige la nemultumiri si proteste nefondate.
8. sa raspunda la intrebarile cu aspect profesional formulate de catre membrii echipei cat mai elocvent si dupa toate cunostintele pe care le detina. Designerul nu are in nici caz voie sa isi dezinformeze echipa.
9. sa tina cont de sugestile care vin de la specilistii domenilor implicate in realizarea produselor industriale realizate de el si care ii depasesc cunostintele.
Tinand cont de obligatiile pe care designerul le are fata de beneficiarii proiectului la care lucreaza el trebuie sa aibe in vedere urmatoarele norme deontologie posibilie. Prin beneficiar se intelege firma, institutia publica sau persoana care cere realizarea proiectului aflat in responsabilitatea de executie a designerului:
mentinerea obiectivitatii in creearea prodului industrial in asa fel incat nevoile sau parerile personale care se abat de la conditiile de functionare cerute si la functiile definitorii ale proiectului sa nu afecteze realizarea acestuia.
