 |  |
|
Al-Qaida este o grupare terorista cu sprijin multinational, care finanteaza si organizeaza activitatile militantilor islamici din intreaga lume.
Arie de actiune: Avand baza in Afghanistan, Al-Qaida foloseste o retea internationala ramificata pentru a mentine contactul intre extremistii musulmani din diferite tari. Folosind mijloace tehnice avansate, el este in permanenta legatura cu un numar necunoscut de adepti din intreaga lume araba, dar si din Europa, Asia, Statele Unite si Canada.
Obiective: Obiectivul principal al organizatiei este rasturnarea guvernelor unor state musulmane - considerate a fi corupte si eretice - si inlocuirea lor cu guverne islamice care sa respecte Shari'a. Al-Qaida are o atitudine profund anti-occidentala, percepand Statele Unite ca fiind cel mai mare dusman al Islamului. Bin Laden a emis trei decrete religioase "Fatwa", prin care cheama musulmanii sa ridice armele impotriva Statelor Unite.
De asemenea, organizatia incearca sa transforme gruparile islamice existente in organizatii extremiste si sa creeze astfel de grupari acolo unde ele nu exista. Sprijina luptatorii musulmani din Afghanistan, Algeria, Bosnia, Cecenia, Eritreea, Kosovo, Pakistan, Somalia, Tadjikistan si Yemen.
Infiintare: Al-Qaida a fost infiintata in 1988, de catre militantul saudit Osama bin Laden.
Istoric:
Fost protectorat britanic (1880-1919) si stat tampon intre Imperiul Tarist si India britanica, Afghanistanul isi proclama independenta in 1919 si devine monarhie. Procesul de modernizare a societatii este lent si se loveste de rezistenta puternica a traditiilor islamice.
In 1973, Sahul Muhammad Zahir este inlaturat, monarhia abolita, iar Afghanistanul este proclamat republica. Muhammad Daud, varul fostului suveran si fost prim-ministru, devine presedinte al statului, instituind un regim autoritar.
In 1978, in urma unei lovituri de stat, conducerea este preluata de Consiliul Democratic Republican, de orientare comunista, condus de Nur Muhammad Taraki. Masurile de reformare radicala a structurilor sociale traditionale adoptate de noua conducere intampina opozitia populatiei islamice conservatoare, degenerand intr-o indarjita rezistenta armata. Lupta pentru putere intre diversele factiuni ale partidului de guvernamant duce la inlaturarea lui Taraki si apoi a succesorului sau, Hafiz Ullah Amin. Babrak Karmal, noul sef al partidului si al statului, solicita in 1979 interventia fortelor armate sovietice.
Razboiul civil din Afghanistan se transforma intr-o mare confruntare est-vest, guvernul comunist fiind sprijinit de trupele sovietice, iar rezistenta islamica afghana primind ajutor din partea S.U.A., Pakistanului si lumii arabe traditionaliste.
Razboiul face numeroase victime de ambele parti. In 1988, un acord mediat de O.N.U. prevede retragerea trupelor sovietice, crearea unui stat afghan neutru si repatrierea milioanelor de refugiati.
Incheierea retragerii trupelor sovietice are loc in 1989. Concesiile ideologice facute de regimul de la Kabul, confruntat singur cu rezistenta mujahedinilor, sunt urmate in 1992 de intrarea in vigoare a unui acord ruso-american, care prevede sistarea livrarilor de armament partilor angajate in conflict. In fata ofensivei mujahedinilor, ajunsi la portile Kabulului, M. Najibullah, presedintele tarii, este inlaturat de la putere de catre un grup de generali, care predau capitala fortelor rezistentei islamice.
Consiliul mujahedinilor, constituit la 28.04.1992 la Kabul, proclama Afghanistanul republica islamica.
Gruparea Al-Qaida a luat nastere in cursul razboiului din Afghanistan, iar membrii sai de baza sunt veterani ai acestui razboi. Conducatorul sau este Osama bin Laden, un milionar saudit, care si-a inceput cariera ca luptator in Afghanistan. El si-a transferat afacerile din Arabia Saudita in Afghanistan, aducand aici sute de muncitori care ii erau loiali si utilaje grele de constructie, declansand actiunile care vizau eliberarea teritoriului de invadatorii necredinciosi. Dandu-si seama ca afghanilor le lipseau mijloacele de infrastructura si fortele necesare sa lupte intr-un conflict de durata, el s-a ocupat, in primul rand, de rezolvarea acestor probleme. Primul pas a fost crearea unui program bine organizat de inrolari. Impreuna cu Abdallah Azzam, liderul palestinian al gruparii Fratii Musulmani, el a organizat un birou de recrutari - Maktab al-Khidamat (M.A.K. - Biroul serviciilor).
M.A.K. a lansat tinerilor musulmani din intreaga lume araba chemarea de a veni sa lupte in Afghanistan si si-a creat sucursale in toata lumea, inclusiv in Statele Unite si Europa. Bin Laden a acoperit cheltuielile de transport in Afghanistan a noilor recruti si a creat tabere pentru pregatirea acestora. Guvernul afghan a pus la dispozitie terenuri si resurse, iar bin Laden a adus din intreaga lume experti in razboiul de gherila, sabotaj si operatiuni sub acoperire. In mai putin de un an, mii de voluntari se antrenau in taberele sale militare private. Se estimeaza ca circa 10 000 de luptatori au urmat cursuri de pregatire si au acumulat experienta de lupta in Afghanistan. Dintre acestia, doar o zecime proveneau din randurile cetatenilor de origine afghana. Aproape jumatate din ei erau originari din Arabia Saudita. Altii proveneau din Algeria (aprox. 3 000) si Egipt (2 000). Lor li se alaturasera alte cateva mii, care veneau din tari cum ar fi Yemen, Pakistan si Sudan.
La vremea aceea, S.U.A. aveau aceleasi obiective ca si mujahedinii lui Bin Laden, si anume alungarea trupelor sovietice din Afghanistan. In cursul unei operatiuni, C.I.A. a lansat o campanie de inarmare si pregatire a gherilelor mujahedine in lupta impotriva U.R.S.S., campanie finantata cu 500 de milioane de dolari pe an. Cei mai "promitatori" lideri ai luptatorilor de gherila au fost "sponsorizati" de catre C.I.A. Surse oficiale americane evita sa raspunda la intrebarea daca Osama bin Laden a fost sau nu unul dintre "alesii" C.I.A. la vremea respectiva. Cert este ca organizatia acestuia a fost una dintre cele sapte factiuni principale ale mujahedinilor. Se apreciaza ca un important numar de arme moderne americane, inclusiv rachete antiaeriene STINGER au ajuns in arsenalul acestei grupari si se spune ca cea mai mare parte dintre acestea se afla in continuare acolo.
Mujahedinii au obtinut un succes fulminant. In zece ani de lupte crancene, ei au invins U.R.S.S. Ceea ce incepuse ca o armata fragmentata de luptatori apartinand diverselor triburi a sfarsit prin a fi o armata bine organizata si modern echipata, capabila sa infranga o superputere.
La sfarsitul razboiului, in Afghanistan se aflau mii de luptatori islamici experimentati, provenind din diferite tari. Unii dintre acesti veterani au revenit in tarile de origine si la o existenta normala. Altii s-au intors indoctrinati de ideile fundamentalismului islamic si animati de dorinta de a rasturna "guvernele de necredinciosi aflate sub influenta vestului" si de a instaura regimuri islamice. Folosindu-se de cunostintele acumulate in razboiul din Afghanistan, acestia au pus bazele unor nuclee teroriste si de gherila. In Egipt si Algeria, "veteranii afghani", asa cum au fost numiti, i-au ajutat pe extremistii islamici in lupta dusa impotriva guvernelor laice din aceste tari. In Sudan, veteranii au primit locuri de munca, au fost ajutati sa-si infiinteze tabere de pregatire si chiar li s-au oferit locuri in guvern.
Insa in majoritatea tarilor arabe, veteranii nu au fost deloc bine primiti, iar autoritatile au supravegheat cu atentie activitatile lor.
In afara de taberele infiintate in tarile arabe "prietene", majoritatea taberelor de pregatire ale mujahedinilor din Afghanistan au continuat sa functioneze, asigurand trimiterea de mercenari islamici in conflictele desfasurate in unele tari. Afghanistanul a continuat sa ramana un important punct de comanda al mujahedinilor, de unde combatanti bine pregatiti puteau fi trimisi sa lupte acolo unde era nevoie de ei. Ulterior, veteranii mujahedini au inceput sa se faca simtiti in conflictele islamice din zone ca Somalia, Bosnia, Kosovo si Cecenia.
Dupa incheierea razboiului, Bin Laden a pus la punct un plan pentru extinderea luptei in afara Afghanistanului, prin crearea unei noi organizatii, Al-Qaida ("Baza"), in care sa se reuneasca toti musulmanii. Scopul acestei organizatii il constituia inlaturarea guvernelor considerate corupte din toate tarile islamice si eliminarea tuturor influentelor occidentale din aceste tari.
In strategia de actiune a gruparii Al-Qaida, terorismul reprezinta principala componenta. Activand ca o "asociatie umbrela", Al-Qaida are ramificatii in Orientul Mijlociu, Africa si Asia Centrala si tabere de pregatire in Afghanistan. Cei care incheiau stagiile de pregatire in aceste tabere erau dislocati in diferite "zone fierbinti" ale lumii unde, aflati "in conservare", urmau sa fie folositi pentru sustinerea actiunilor gruparilor extremiste islamice.
La finele anilor '80, bin Laden s-a despartit de Azzam, co-fondatorul structurii M.A.K. In timp ce Azzam a continuat sa-i sprijine pe musulmanii din Afghanistan, bin Laden si-a indreptat atentia spre alte tari. La sfarsitul lui 1989, Abdallah Azzam a murit in explozia unei masini-capcana, atentat pus pe seama unei factiuni afghane rivale. La vremea respectiva, au circulat zvonuri ca in spatele atentatului s-ar fi aflat chiar bin Laden.
Dupa victoria din Afghanistan, Osama bin Laden a revenit in Arabia Saudita, pentru a lupta impotriva "guvernului de necredinciosi" al acestei tari. Sauditii, care nu erau dispusi sa tolereze chemarile sale la insurectie, au reactionat cu rapiditate impotriva lui. In aprilie 1994, i-a fost revocata cetatenia saudita, sub acuzatia de "comportament iresponsabil". Ulterior, el a fost expulzat din tara. Impreuna cu familia si cu un mare numar de adepti, bin Laden s-a mutat la Khartoum, in Sudan. Acolo a infiintat fabrici si ferme, unele dintre acestea fiind create doar pentru a asigura locuri de munca mujahedinilor. El a construit drumuri si elemente de infrastructura pentru guvernul sudanez si tabere de pregatire pentru veteranii afghani. Printre numeroasele sale afaceri in Sudan, se numara o fabrica de prelucrare a pieilor de capra, o firma de constructii, o banca, o plantatie de floarea-soarelui si o companie de import-export.
Firma sa de constructii, detinuta in comun cu Frontul National Islamic (N.I.F.) si armata sudaneza, a fost cea care a realizat lucrarile la noul aeroport din Port Sudan si la o autostrada cu lungimea de 1 200 de kilometri, care leaga Khartoum de Port Sudan.
Timp de mai multi ani, bin Laden a locuit in Khartoum, capitala Sudanului. In aceasta perioada, el i-a ajutat pe multi veterani afghani sa vina in Sudan. Se spune ca bin Laden este un apropiat al liderului sudanez Omar al-Bashir si al lui Hassan Turabi, liderul N.I.F. in Sudan.
Cu toate acestea, Sudanul - care de multa vreme se afla pe lista tarilor care sponsorizeaza terorismul - a inceput sa-si atenueze opozitia fata de Statele Unite si Occident. Ca un gest de bunavointa in acest sens, guvernul sudanez i-a cerut lui bin Laden sa paraseasca teritoriul Sudanului.
In mai 1996, el s-a mutat in Afghanistan, lasand in urma sa pe teritoriul Sudanului o retea de veterani afghani si numeroase fabrici si corporatii profitabile. Un mare numar de fabrici importante din Sudan sunt legate de numele sau si sunt banuite ca joaca rol dublu, asigurand sprijin logistic retelei lui bin Laden.
In februarie 1998, bin Laden a anuntat crearea unei noi organizatii, numita "Frontul Islamic International de Lupta impotriva Evreilor si a Cruciatilor" (Al-Jabhah al-Islamiyyah al-Alamiyyah li-Qital al-Yahud wal-Salibiyyin), care includea mai multe grupari, si anume: Al-Gama'a al-Islamiyya, Jihad-ul Egiptean, Asociatia Inteleptilor din Pakistan, Miscarea Partizanilor din Kashmir, Miscarea Jihad din Bangladesh si Aripa Militara Afghana a Comisiei pentru Reforma si Consiliere, condusa de bin Laden. Printre membrii fondatori ai Frontului se numara, in afara de bin Laden, dr. Ayman al-Zawahiri, lider al Jihad-ului Egiptean, Rifa'i Ahmad Taha, conducatorul Al-Gama'a al-Islamiyya si alti lideri ai miscarilor enumerate anterior.
Conform evaluarii, amenintarea reprezentata de Front se datora tocmai faptului ca el combina toate nivelurile structurale, creand un consiliu shura (consultativ). Se vehiculeaza ideea ca acest consiliu este condus chiar de bin Laden.
Bin Laden a justificat crearea unui front anti-american si anti-israelian prin faptul ca aceste tari produceau suferinte musulmanilor din intreaga lume. El a afirmat ca musulmanii trebuie sa porneasca razboiul sfant impotriva adevaratilor lor dusmani, nu numai prin rasturnarea regimurilor nepopulare sprijinite de catre americani si israelieni, ci si prin apararea propriei lor credinte.
Desi bin Laden este banuit ca ar fi implicat in numeroase atacuri teroriste comise impotriva unor obiective americane, este interesant de remarcat ca nimeni nu a putut obtine dovezi concrete ca el s-ar afla in spatele acestora.
La 15 august 1998, pe Aeroportul international din Karachi, Pakistan, a fost arestat Muhammad Sadiq Odeh, membru al retelei Al-Qaida. El a furnizat, in cele din urma, dovezi clare ale activitatilor teroriste desfasurate de bin Laden.
La 20 august 1998, armata americana a lovit o serie de obiective care aveau legatura cu reteaua lui bin Laden. Printre acestea s-au aflat sase tabere de pregatire apartinand Al-Qaida si o fabrica de medicamente din Sudan, despre care existau informatii ca ar produce componente folosite la fabricarea armelor chimice. Ulterior, administratia americana a recunoscut ca atacarea fabricii a fost o eroare.
Dupa atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite, pentru care se crede ca sunt vinovati Osama bin Laden si organizatia sa, atentia autoritatilor americane s-a focalizat asupra statelor din estul si sudul Africii deoarece, in ultima perioada, acestea i-au oferit gazduire lui bin Laden sau au fost scena unor atentate teroriste atribuite in mod cert gruparii Al-Qaida.
Anticipand o ofensiva antiterorista condusa de S.U.A. in Afghanistan in perioada imediat urmatoare atentatelor teroriste, conducerea Al-Qaida a creat noi centre operationale ale organizatiei in alte state islamice, precum Iran, Algeria, Arabia Saudita si Tunisia.
Din 1996, bin Laden a fost tinta investigatiilor intreprinse de un Mare Juriu federal din New-York dar, in afara perioadei de inceput, nu s-au inregistrat succese.
In urma atentatelor de la World Trade Center, din 11 septembrie 2001, S.U.A. au demarat o campanie de stopare a terorismului. Aceasta campanie a debutat cu atacarea Afghanistanului, pentru distrugerea taberelor de pregatire ale Al-Qaida si capturarea lui Osama bin Laden. Campania din Afghanistan s-a soldat cu distrugerea celei mai mari parti a infrastructurii Al-Qaida si inlaturarea regimului taliban. Cu toate eforturile depuse in acest sens, Osama bin Laden nu a fost inca prins. In prezent, pe teritoriul Afghanistanului se afla o forta multinationala de mentinere a pacii si se incearca organizarea unor alegeri libere.
Ajutor extern: Gruparea Abu Sayyaf (Filipine), Frontul National de Eliberare Moro (Filipine), Laskar Pembela Islam (Indonezia), Islamic Youth Movement (Indonezia), Laskar Jundullah (grupare din Indonezia, condusa de Jafa Umar Thalib, un veteran al razboiului dus de Afghanistan impotriva fostei ocupatii sovietice), Jihad-ul Islamic din Malayesia (organizatie creata in anii '90 de catre Abdullah Sungkar si identificata ca fiind cel mai important asociat al Al-Qaida si care are drept obiectiv principal crearea unui stat islamic format din Indonezia, Malayesia, Singapore si Brunei), dar si state precum Sudan, Iran etc.
Infrastructura: Al-Qaida este o retea formata din mai multe organizatii fundamentaliste din diverse tari. Factorul comun al acestor grupari il reprezinta folosirea actelor de terorism pentru atingerea scopurilor lor politice si o agenda de lucru, avand ca obiectiv prioritar rasturnarea "guvernelor eretice" din tarile lor si crearea unor guverne islamice, care sa conduca pe baza legii islamice Shari'a. Mare parte din membrii sai sunt fosti veterani ai razboiului din Afghanistan.
Conducere:
Osama
bin Laden. Nascut in 1957 in Arabia Saudita ca fiu al unui
industrias multimiliardar saudit de origine yemenita, bin Laden a
mostenit o avere de peste 300 de milioane de dolari S.U.A.
Actiuni teroriste: Numele lui bin Laden a fost legat de mai multe atacuri teroriste comise in intreaga lume. Printre acestea se numara atacurile de la Riad (octombrie 1995) si Dhahran (iunie 1996), soldate cu circa 30 de morti. Nu se stie insa cu siguranta daca el a avut legatura directa cu aceste doua atacuri. Este sigura, insa, implicarea lui bin Laden in:
1992 - Atentat asupra militarilor americani din Yemen, care participau la misiunea umanitara "Operatiunea Restaurarea Sperantei" din Somalia.
1992 - Atentate asupra fortelor americane si internationale de mentinere a pacii, aflate in Somalia.
1995 - Sprijinirea teroristilor egipteni care au incercat sa-l asasineze pe presedintele egiptean Mubarak si au ucis zeci de turisti straini in Egipt in ultimii ani.
1995 - Atentat cu bomba impotriva unor exercitii militare comune americano-saudite la Riad, in Arabia Saudita.
07.08.1998 - Atacuri cu bomba asupra ambasadelor americane din Nairobi (Kenya) si Dar-es-Salaam (Tanzania).
11.09.2001 - Atentat asupra WTC, New-York, S.U.A, in urma caruia cele doua turnuri WTC s-au prabusit, facand aproximativ 3 000 de victime.
a) Formule de salut:
"As-salaam 'aleykum!" - "Pacea asupra voastra!" (cu sensul de "Buna ziua!")
"'Aleykum salaam!" - "Si asupra ta!" (cu sensul de "Buna-ziua si tie!")
"Masa el-kher!" - "Buna-seara!"
"Masa en-nur!" - Buna-seara!"
"Maalesh, ism hadretak eh?" - "Nu te supara, cum te numesti dumneata?"
"Ana . W enti?" - "Ma cheama . Dar pe dumneata?"
"Ezzayak?" - "Ce mai faci?"
"Aywa" - "Da"
"La" - "Nu"
"Hader" - "Bine"
"Shukran" - "Multumesc"
b) Urari:
"Salamtak!" - "Sa fii sanatos!"
"Salamatu-llah w barakatu!" - "Pacea lui Allah si binecuvantarea Lui!"
c) Expresii cheie:
"Al-hamdu li-Allah!" - "Slava Domnului!"
"Rabbena karim" - "Domnul este iertator"
"Ya rabb!" - "O, Doamne!"
"Makhtub" - "Asa e scris"
"La ilaha illa Allah" - "Nu exista alt dumnezeu in afara de Allah"
d) Reguli de politete:
Formule de salut: Pe langa formule verbale la care s-a facut referire la punctul 1.a., cea mai raspandita este strangerea mainii, cu mentiunea ca nu este practicata strangerea mainii specifica occidentalilor. Arabii de fapt nu strang mana, ci doar le impreuneaza scurt.
Intrarea in incaperi: Orice grup de oameni care stau impreuna constituie un consiliu sau un "majlis", indiferent daca sunt intr-un birou, intr-o incapere sau in sala de asteptare a unui aeroport. Regulile care trebuie respectate sunt urmatoarele:
In primul rand nu dati buzna. Pastrati o tinuta demna.
Atunci cand va apropiati de grup, spuneti "As-salaam 'aleykum!" intregului grup, iar ei vor raspunde "Aleykum salaam!"
In momentul in care membrii grupului se ridica in picioare, indreptati-va catre gazda. De obicei, vi se va indica cine este gazda.
Cea mai in varsta persoana si cei mai importanti oaspeti se vor afla in dreapta gazdei, desi este posibil sa se afle si in stanga, formand un cerc in jurul acesteia.
Nu retineti prea mult gazda intr-o conversatie, doar daca aceasta isi manifesta interesul in acest sens. Apoi indreptati-va catre persoanele aflate in dreapta gazdei, care trebuie salutate primele si strangeti mainile fiecareia in parte.
Este foarte important sa salutati fiecare persoana aflata in incapere. Nu cautati sa treceti neobservat si nici nu presupuneti ca ceilalti nu sunt interesati de persoana dumneavoastra.
Priviti-va interlocutorul in ochi in timp ce-l salutati. Puteti zambi, dar nu exagerati.
Intr-un grup numeros, cum sunt acelea din jurul unui seic sau unui emir, cei prezenti nu se ridica toti odata in picioare atunci cand intrati dumneavoastra, ci doar gazda si cei din jurul acesteia. Dupa ce salutati gazda, continuati prin a saluta persoanele din stanga dumneavoastra (dreapta gazdei). Persoanele prezente se vor ridica in picioare pe rand, pe masura ce va apropiati de ele, dupa care se vor aseza din nou. De asemenea, intr-un astfel de grup este posibil sa fiti invitat sa va asezati inainte de a fi salutat toate persoanele prezente.
Dupa ce ati salutat toate persoanele aflate in incapere, veti deveni membru al grupului si orice nou-venit va trebui sa va salute la randul sau.
Tinuta vestimentara: La intalniri importante este indicat sa purtati costum si cravata, ca sa va demonstrati consideratia fata de gazda. La randul sau, oaspetii arabi pot purta costum si cravata (de obicei la intalnirile din Occident) sau o roba (thob), si o esarfa (ghutra) asezata pe cap. Aceasta roba va fi schimbata cel putin o data pe zi. La ocazii deosebite, arabii poarta o manta usoara (bisht) cu ornamente de aur. Corpul trebuie sa fie acoperit in intregime. Este o mare impolitete ca un oaspete nearab sa poarte pantaloni scurti, bluze cu maneci scurte sau haine mulate pe corp. De asemenea, o bluza sau o camasa neincheiata in toti nasturii este considerata indecenta. In cazul femeilor, sunt recomandate fustele-pantalon lungi, dar sunt acceptate si fustele si rochiile, cu conditia sa fie lungi.
Formule de adresare: Conducatorilor din statele arabe ne adresam cu apelativul "Inaltimea Voastra" la inceput, apoi fiind permisa adresarea cu apelativul "Domnule". De asemenea, atunci cand se face referire intr-o conversatie la o astfel de persoana, se va face utilizand apelativul "Inaltimea Sa" sau "Inaltimea Sa, Emirul". Unui ministru ne adresam initial cu apelativul "Excelenta Voastra", dupa care putem utiliza apelativul "Domnule".
Cutuma cere ca unei femei care are un fiu sa ne adresam cu formula umm ("mama lui ") sau cu numele primului nascut, in cazul in care are mai multi fii, iar la barbati cu formula abu ("tatal lui "). Hagga este un apelativ adresat unei femei in varsta sau care a facut pelerinajul sfant la Mecca.
Parasirea unei intruniri: Nu este obligatoriu sa strangi mana gazdei la plecare. De asemenea, nu este indicat sa stabilesti cu aceasta o intalnire pentru a doua zi sau sa-i amintesti de o intalnire programata a avea loc a doua zi. Asemenea aranjamente se face de obicei cand suntem inca asezati, inainte de a ne exprima intentia de a pleca. In unele cazuri, gazda te va conduce pana la iesire, dar acest lucru nu este considerat necesar, decat daca esti o persoana foarte importanta sau pleci intr-o calatorie indelungata.
Reguli de conduita in relatia cu femeile arabe:
Niciodata nu se intinde mana unei femei musulmane, decat la initiativa ei.
Unei femei musulmane nu i se saruta niciodata mana si nici nu trebuie atinsa.
Daca este imbracata in portul traditional, este de preferat sa nu i se adreseze nici un cuvant.
e) Mimica si gestica: Pozitia corporala general acceptata este una cat mai compacta. Asigurati-va ca talpile sunt asezate pe podea, astfel incat sa nu fie indreptate catre nici o persoana din incapere si nici sa nu fie vizibile acestora.
a) Mimica si gestica: Este o dovada de impolitete sa te asezi picior peste picior, cu varful piciorului indreptat spre alta persoana din incapere. Chiar daca un arab aflat in aceeasi incapere face acest lucru, acest fapt nu inseamna ca este politicos si puteti sa faceti si dumneavoastra la fel. De asemenea, nu este politicos nici sa va intindeti picioarele in fata dumneavoastra. Un alt aspect de care trebuie sa tinem seama este faptul ca nu primiti si nu oferiti nimic cu mana stanga, ci doar cu mana dreapta. Un arab poate refuza sa primeasca ceva oferit cu mana stanga.
Obisnuinte religioase: Pentru a fi un bun musulman trebuie respectate cinci obligatii:
a) Postul anual din luna Ramadan (luna a noua a anului), care consta in abstinenta totala de la mancare, bautura, fumat si relatii sexuale, de la rasaritul soarelui pana la apus. Este in primul rand un exercitiu al vointei asupra trupului, care trebuie sa-si infraneze necesitatile cele mai legitime. Conform traditiei, noaptea de 27 a lunii Ramadan este "Noaptea destinului", in cursul careia Allah inscrie soarta fiecarui individ in Marea Carte.
b) Rugaciunea (salat), care are loc de cinci ori pe zi (intre zori si rasaritul soarelui, la sfarsitul diminetii, dupa-amiaza, dupa apusul soarelui, la o ora oarecare in timpul noptii). Are drept scop apropierea de Allah. Rugaciunea nu se poate realiza decat in stare de "puritate totala", datorata ablutiunilor. Ablutiunile constau in spalarea anumitor zone ale corpului. Se spala in ordine: fata, antebratele, apoi se sterg capul si picioarele. Acestea ablutiuni sunt exclusiv simbolice. De asemenea, credinciosul trebuie sa fie intotdeauna cu fata spre Mecca. Nu exista "preoti" musulmani. Credinciosul este singur in fata dumnezeului sau. El se prosterna, ingenuncheaza si isi ridica mainile. Daca este impreuna cu altii in moschee, repeta gesturile imamului care conduce rugaciunea. Chemarea la rugaciune este lansata din minaretul moscheelor de catre muezzin. Rugaciunea in comun din moschee este recomandata in special pentru ziua de vineri. Spre deosebire de biserica crestina, moscheea nu este "casa lui Dumnezeu". Sala de rugaciune pare goala: nu exista nici scaune, nici statui, nici icoane. Peretele principal, un fel de nisa, indica directia de rugaciune spre Mecca. Credinciosii se sprijina de o "padure" de stalpi. In spatele salii, o perdea desparte barbatii de femei.
c) Profesiunea de credinta (Chahada), care consta in recitarea formulei Allah Akbar! ("Marturisesc ca nu exista alt Dumnezeu in afara lui Allah si ca Muhammad este trimisul sau"). Aceasta este formula de convertire la islam, fiind de-ajuns a fi pronuntata pentru a deveni pe loc musulman.
d) Pomana legala (Zakat), care este o purificare si consta in prescriptia ca cei bogati sa dea de la 3 la 10% din venit celor saraci si aflati in mizerie. Zakatul ca pomana legiferata este distinct de milostivenia de bunavoie. Saracii sunt scutiti de zakat. Motivatia platii zakatului este urmatoarea:
a) impiedicarea imbogatirii peste masura
b) impiedicarea luxului sfidator
c) supravietuirea saracilor virtuosi (ajunsi la saracie fara voia lor).
e) Pelerinajul la Mecca (Hadjdj) - Conform traditiei biblice, dupa alungarea din gradina Edenului, Adam si-ar fi obtinut iertarea in urma unui pelerinaj la Mecca. Orice credincios trebuie sa faca un pelerinaj la Mecca cel putin o data in viata. Musulmanul va purta un vesmant alb, alcatuit din doua bucati de stofa si fara nici o cusatura. Va inconjura Ka'ba si va parcurge de sapte ori distanta rituala dintre cele doua mici coline de langa Mecca, in sens contrar acelor de ceasornic. Pelerinajul are lor la o data fixa, intre 9 si 13 ale lunii dhû al hijjah, ultima din an.
O masa traditionala in statele arabe este servita numai cu mana dreapta, fara ajutorul cutitului sau furculitei. Desi este interzisa utilizarea mainii stangi, uneori in timpul mesei se trece cu vederea acest lucru si se serveste paharul cu apa cu mana stanga, deoarece mana dreapta este utilizata pentru a manca.
In centrul vietii sociale a arabilor se afla servitul cafelei. Cel care serveste cafeaua tine recipientul cu cafea in mana stanga, iar in mana dreapta are aproximativ 6 cesti, asezate una in alta. In cazul in care cafeaua este servita in cadrul unui grup mare, este servita mai intai gazda, sau - la indicatiile acesteia - persoana aflata in dreapta acesteia. Atunci cand persoana care serveste cafeaua ajunge in dreptul dumneavoastra, luati ceasca cu mana dreapta. Nu este necesar sa-i multumiti. Deoarece de obicei cafeaua este foarte fierbinte, nu poate fi bauta imediat. Ceasca trebuie agitata cu delicatete, dupa care se soarbe cafeaua fara a face zgomot. Dupa ce ati terminat de baut toata ceasca, nu o puneti jos, ci o pastrati in continuare in mana dreapta. Persoana care v-a servit cafeaua se va intoarce si va v-a mai pune un rand de cafea, sau chiar doua. Dupa ce ati baut a treia ceasca de cafea, scuturati un pic ceasca inainte de a o oferi persoanei care a servit cafeaua, acest fapt insemnand ca nu mai doriti un alt rand. Aceasta este o regula generala, insa puteti bea oricate cesti de cafea doriti, dupa cum puteti refuza si prima ceasca. Insa a refuza chiar si o singura ceasca poate fi considerat drept o impolitete. De obicei, dupa cafea urmeaza servirea ceaiului indulcit.
Preparate culinare: este interzis consumul carnii animalelor sacrificate altfel decat prin sangerare. De asemenea, este interzisa carnea animalelor taiate si sangerate de un nemusulman. Este interzisa carnea de porc. Carnea de vanat este permisa doar daca animalul a fost prins viu si ucis prin sangerare.
Bauturi: este interzis consumul bauturilor alcoolice.
Societatea araba preislamica: Arabii nomazi (beduinii) din centrul si nordul Peninsulei Arabice apar pentru prima data consemnati in analele asiriene in secolul al IX-lea i.e.n. Societatea araba preislamica se situa la jumatatea distantei dintre societatea primitiva si societatile care au o etica si niste traditii.
In tribul nomad, ideea de familie era centrala, iar familia alcatuia o singura entitate. Legaturile de familie erau extrem de accentuate dar, in acelasi timp, conflictele interfamiliale erau extrem de dese si violente. Separatia dintre clanuri era foarte clar determinata, ceea ce a condus la o comunicare intertribala dificila. Din aceasta cauza, cele mai multe relatii dintre clanuri erau marcate de o pronuntata violenta si brutalitate. Unii cercetatori considera ca au existat in preislamism si incercari de rezolvare a conflictelor dintre clanuri prin negocieri, insa acestea au fost determinate, se pare, in primul rand de ratiuni vitale de supravietuire.
In perioada preislamica a aparut convingerea potrivit careia propria mantuire este posibila numai in relatie cu mantuirea celuilalt. Etica dominanta a acestei perioade intinse pe cateva mii de ani, este etica razboiului, a luptei, a confruntarii. Nucleul acestei morale cotidiene poate fi redus la urmatoarea formula: viata are valoare in lupta si prin lupta.
Sunt consemnate obiceiuri precum:
a) ingroparea de vii, in anumite conditii, a pruncilor de parte femeiasca, deoarece in organizarea tribala, numai barbatii prezinta importanta. A avea fii este o onoare, baietii constituind forta familiei. Dar a avea numai fete este ceva demn de dispret.
b) asasinatul colectiv, pentru a pedepsi o ofensa sau o crima individuala;
c) poligamia era, practic, nelimitata;
d) se considera ca nu ai onoare daca nu razbunai sangeros o crima comisa asupra celor apropiati. In acest sens, onoarea familiei este virtutea centrala a tribului.
In etica razboinica preislamica trebuiau aparate 3 bunuri fundamentale:
armele
femeile
bunul renume al stramosilor.
Purtarea reprobabila sau ireprosabila a unui singur membru al clanului presupunea repercusiuni directe asupra intregii sale familii si, deci, implicit asupra intregii comunitati tribale. "Pretul onoarei" atribuit unui individ cu o conduita ireprosabila devenea, prin extensie, o valoare atribuita intregului trib. Invers, daca trupul unei singure femei, spre exemplu, devenea obiectul placerii unui strain, atunci numai razbunarea sangeroasa putea compensa rusinea pricinuita tribului.
Societatea araba islamica: In principiile sociale ale islamismului timpuriu s-a reflectat aceeasi oranduire patriahal-gentilica. Toti musulmanii sunt egali in fata lui Allah, dar deosebirile de avere, bogatia si saracia sunt recunoscute ca un fapt natural, stabilit de Allah insusi. De asemenea, proprietatea privata este protejata de Coran.
Conceptiile oranduirii patriarhal-gentilice s-au reflectat si in viziunea viitorului Islam.
Astfel, asumarea propriei supravietuiri prin munca si activitate, fara a depinde de nimeni, este forma cea mai elaborata a adorarii lui Dumnezeu, chiar daca munca ne ia tot timpul si nu ne lasa deloc ragaz pentru a oficia cultul stabilit prin lege.
Femeia este o fiinta inferioara, creata de Allah pentru a fi pe placul barbatului si pentru desfatarea acestuia. In Coran, femeii i se recunosc insa unele drepturi umane si civile. Este condamnata cruzimea inutila a barbatului fata de femeie si sunt reglementate drepturile patrimoniale ale femeii la zestre si la mostenire. Femeia are dreptul sa-si mosteneasca parintii, avand dreptul la jumatate din partea unui barbat.
De asemenea, circumcizia baietilor este obligatorie si se efectueaza intre varsta de 7 si 10 ani.
Casatoria este considerata o datorie. Coranul permite un maxim de patru sotii. Este interzis ca un barbat sa aiba ca sotii, in acelasi timp, doua surori, precum si sa se casatoreasca cu doica sa ori cu surorile de lapte. Pe de alta parte, acest numar este valabil numai daca barbatul este in masura sa le poarte de grija si sa fie corect fata de fiecare dintre ele, ceea ce presupune o impartire a egala a zilelor si a noptilor petrecute cu fiecare dintre ele. Barbatul se poate casatori cu o nemusulmana, in timp ce femeia nu are acest drept. Zestrea este adusa de barbat, nu de femeie. Ea ramane un bun dobandit de femeie, chiar si in caz de divort, cu titlul de compensatie. Sotul e obligat sa-si intretina sotia conform rangului sau, ea nefiind obligata sa contribuie la cheltuielile casei, chiar daca este foarte bogata. Oricum si orice s-ar intampla, ea isi pastreaza averea.
Divortul este o repudiere. Sotul isi poate trimite sotia inapoi daca nu este satisfacut, sau doar pentru ca asa vrea. Invers este imposibil.
Sunt mentionate si urmatoarele interdictii de ordin alimentar: este interzis consumul carnii de porc, precum si al carnii provenite de la un animal omorat altfel decat prin sangerare. Este de asemenea interzis consumul vinului. Coranul nu mentioneaza nici o sanctiune legala pentru consumarea acestei bauturi dar, in secolele de dupa Muhammad juristii islamului pedepseau aceasta fapta cu 80 de lovituri de bici.
Adulterul este o crima pedepsita de Coran cu 100 de lovituri de bici pentru ambii vinovati. O falsa acuzatie de adulter, fara prezentarea celor patru martori necesari, este pedepsita cu 80 de lovituri de bici. In societatile musulmane mediteraneene si beduine, pedeapsa pentru adulter este lapidarea femeii adulterine, aruncandu-se cu pietre in ea pana moare. In Arabia Saudita, prima piatra este aruncata de imam, dupa care, asupra vinovatei este rasturnat un camion cu pietre.
Homosexualitatea este si ea interzisa.
Hotia este o fapta foarte grava. Coranul porunceste sa i se taie mana hotului sau hoatei.
Omuciderea sau ranirea voluntara dadeau familiei victimei dreptul la razbunare dar, spre deosebire de obiceiul consacrat in societatea araba preislamica, vendeta putea lovi numai pe cel vinovat, nu si pe orice membru al familiei sau tribului acestuia. Actul de razbunare putea fi executat numai sub controlul cadiului. Dreptul islamic cauta sa inlocuiasca vendeta prin plata unui pret de rascumparare, dar numai pentru primul omor, nu si in caz de recidiva.
Omul nu este raspunzator de nedreptatile comise de parintii sai si nici macar de cele comise de Adam.
Notiunea de mantuire individuala este straina islamului. Mai presus de orice, el este o comunitate. A dori sa te izolezi inseamna sa nu-ti indeplinesti obligatiile sociale, sa devii o fiinta inutila pentru societate.
In conceptia islamica, omul nu poate avea drepturi, ci numai indatoriri.
Titulaturi laico-religioase in societatea araba: In fruntea clerului musulman se afla in anumite tari seic-ul-islam, care era in acelasi timp consilierul domnitorului. Seicul este considerat de adepti drept un intermediar care ii ajuta sa ajunga la Dumnezeu. Seicului ii acorzi incredere si i te incredintezi cu totul. Are puterea absoluta a parintelui spiritual, mai mare chiar decat puterea tatalui asupra fiului. Mullahul este profesor de religie. Kadiul este judecator, cunoscator al legii Shari'a. Muftiul este autoritatea suprema in problemele legii islamice.
Informatii generale:
Etnie: arabi si berberi (cca. 98%)
Populatie: cca. 31 000 000 locuitori
Procentul de alfabetizare: 22,9% la barbati si 41,6% la femei
Limba: araba
Situare geografica: N Africii
Capitala statului: Alger
Religii predominante: Islamism (cca. 99%) - sunniti
Moneda: 1 Dinar = 100 centime (100 Dinari = 1,35 Euro, 30.05.2002)
P.I.B.: 161 344 milioane $ (2000)
Rata somajului:
Natura statului: Republica. Armata joaca un rol important
Presedinte: Abdelaziz Bouteflika (din 1999)
Obisnuinte alimentare:
"chorba" (supa de legume): carne de oaie, rosii, naut, ulei de masline, ceapa, telina, coriandru, piper rosu, piper negru, scortisoara "chorba'dess" (supa de linte): carne tocata, linte, ulei de masline, morcovi, ceapa, coriandru, piper, sare "marqa harra" (supa picanta de usturoi): carne de vitel, ulei de masline, ceapa, naut, usturoi, boia iute, sare si piper "zrodya bel kemmoun" (morcovi cu chimen): morcovi, ulei de masline, unt, usturoi, chimen, patrunjel, boia iute, sare si piper "felfel b'zit zitoune" (ardei iute cu ulei de masline): ardei iuti verzi, ardei iuti rosi, ulei de masline, sare si piper "ch'lada felfel"(salata de ardei si rosii): ardei iuti, rosii, usturoi, oua, piper negru, sare "bouraks bel h'm" (bouraks cu carne): carne tocata, oua, patrunjel, usturoi, ceapa, branza, sare si piper "bouraks bel batata" (bouraks cu cartofi): cartofi, oua, ulei de masline, ceapa, usturoi, patrunjel, boia iute, chimen, sare si piper "dolma sardina" (cartofi umpluti cu sardine): sardine, cartofi, ceapa, unt, ulei, piper negru, patrunjel, sare si scortisoaraInformatii generale:
Etnie: araba
Populatie (2001): cca. 69 000 000 locuitori
Procentul de alfabetizare (2001): 67,2% la barbati si 54,9% la femei
Limba vorbita: araba
Situare geografica: N-E Africii. Aproape toata populatia tarii (~ 98%) este concentrata pe numai 3,5% din suprafata tarii, in Valea si Delta Nilului, cu o densitate de peste 1 200 loc/km2.
Capitala statului: Cairo. In limba araba, Cairo poarta denumirea de al-Mahrusa ("Orasul tinut in paza Domnului").
Religii predominante: islamismul (94%) - sunniti, crestinism (crestinii din Egipt poarta denumirea de "copti"). Cea mai importanta moschee din Cairo este al-Azhar. Termenul mawlid desemneaza o zi de sarbatoare in care se evoca nasterea, dar si viata si insemnatatea unor figuri proeminente ale Islamului.
Moneda: 1 Lira egipteana = 100 piastrii. 1 Lira egipteana = 0,24 Euro, 31.05.2002
P.I.B. (2000): 232 539 milioane $
Rata somajului (2001):
Natura statului: Republica
Presedinte: Hosni Mubarak (1981- )
Obisnuinte alimentare
"cuseri" (1) - sortiment culinar preparat din orez si linte (eventual si naut) fierte, la care se adauga fidea si macaroane subtiri, ceapa calita in untura si condimente. Se serveste cu sos de rosii picant.
"fatta" - sortiment culinar preparat din o lipie inmuiata in supa de pui, peste care se pune orez fiert, usturoi pisat si calit in untura si apoi carne fiarta si prajita.
"hamam mahshi" - porumbei fierti, umpluti cu un amestec format din orez fiert, ficat de pasare si condimente si apoi rumeniti la jar.
"'ish baladiyy mukarmesh / raghif baladi" - lipie din faina amestecata cu tarate, fara miez si cu coaja foarte crocanta.
"kofta" - preparat culinar din carne tocata (de miel, berbec sau amestec), patrunjel si condimente. In Egipt, are forma mititeilor romanesti. La baza denumirii acestui preparat se afla cuvantul turcesc "köfté".
"kunafa" - prajitura traditionala
"muluheiyya" - planta asemanatoare urzicii. Din frunzele sale maruntite - uscate sau verzi -, fierte in zeama de carne (miel, vita, pui sau iepure), condimente si usturoi pisat si calit in untura, se prepara o fiertura cu aspectul unei supe groase. Se serveste cu orez fiert si carnea (cea mai apreciata fiind cea de iepure) fiarta si apoi rumenita la cuptor.
"nifa" - carne de miel sau ied fripta la jar.
"mashaui" - carne fripta pe gratar.
"qalqas" - leguma asemanatoare cu telina, cu gust dulceag si din care se prepara o supa consistenta.
"ruqaq" - placinta cu carne, cu foi subtiri si crocante.
"shawarma" - preparat culinar din fasii de carne fripta (berbec, vitel, pui), amestecate cu ceapa prajita, patrunjel si condimente si servite intr-o lipie unsa in interior cu o pasta obtinuta din seminte de floarea-soarelui sau / si de susan.
"taameiyya" - chiftelute din "ful" (bob), patrunjel, ou, usturoi, condimente si seminte de susan.
"taqliyya" - ceapa rumenita, prajeala.
"qaraqish" - batoane crocante, un fel de grisine.
Bauturi:
"cuseri" (2) - ceai negru, obtinut prin infuzie; se serveste in pahare, adaugandu-se zaharul si menta verde.
"erfe /qirfa" - infuzie de scortisoara
Informatii generale:
Etnie: araba (95%)
Populatie (2001): cca. 3 500 000 locuitori
Procentul de alfabetizare (2001): 92,4% la barbati si 81% la femei
Limba: araba
Situare geografica: Orientul Mijlociu
Capitala statului: Beirut
Religii predominante: Islamism (~ 50%) - sunniti ~ 22% si siiti ~ 25%, crestinism (~ 41%) - ponderea crestinismului a scazut in ultima vreme, din cauza exodului crestinilor.
Moneda: 1 Lira libaneza = 100 piastri (1 000 Lire libaneze = 0,71 Euro, 31.05.2002)
P.I.B.: 18 647 milioane $
Rata somajului (1997):
Natura statului: Republica parlamentara
Presedinte: Generalul Emile Lahoud (din noiembrie 2000)
Obisnuinte alimentare:
"arnabeet arnabieh": conopida in sos de portocale si tahini
"arnabeet mekleh": conopida prajita
"artichoke mehshe": anghinare umplute cu carne tocata
peste marinat: peste marinat, ulei de masline, suc de lamaie, coriandru, sofran, usturoi, chimen, ceapa, ardei iute, sos de tomate, cartofi
pulpa de miel la cuptor: pulpa de miel, lamai, cartofi noi, oregano, usturoi, sos de tomate, unt
biban prajit: biban marinat, suc de lamaie, ulei de masline, usturoi, chimen, coriandru, faina, sare si piper
tocana de miel cu naut: pulpa de miel, ceapa, sos de tomate, chilli, boia de ardei, usturoi, coriandru, chimen, naut
Informatii generale:
Etnie: semita
Populatie (1995): cca. 1 040 000 locuitori
Limba vorbita: araba
Situare geografica: In interiorul statului Israel, in special in Gaza si Cisiordania (Ierusalim, Bethleem, Jericho, Ramallah si Nablus)
Religii predominante: islamismul (sunniti)
Presedintele Autoritatii Palestiniene: Yasser Arafat
Obisnuinte alimentare:
"baba ghanoush" (vinete pané): vinete, usturoi, lamaie, seminte de susan, patrunjel, ulei de masline, sare si piper
"hummus bi tahini": naut, suc de lamaie, seminte de susan, usturoi, sare, apa, ulei de masline, patrunjel
"tabbouleh": salata de bulgur si patrunjel
"musakhan": carne de pui, paine, ceapa si alune
"kefta" (chiftele): carne de vita sau miel sau amestec tocata, ceapa, patrunjel, menta, chimen, scortisoara, condimente
"falafel": naut, usturoi, pesmet, patrunjel, faina, sare si piper, coriandru, chimen, ulei de masline
La fel ca in cazul celorlalte state musulmane, este interzis consumul carnii animalelor sacrificate altfel decat prin sangerare, carnii animalelor taiate si sangerate de un nemusulman, carnii de porc, precum si consumul bauturilor alcoolice.
a. Informatii generale:
Etnie: filipinezi (aproape in totalitate)
Populatie (2000): cca. 85 000 000 locuitori.
Procentul de alfabetizare: 94,6% (96% la barbati si 94,3% la femei)
Limba vorbita: tagalog (filipineza)
Situare geografica: Asia de S-E
Capitala statului: Manila
Religii predominante: crestinismul (84%), islamismul (5%)
Moneda: 1 Peso Filipino = 100 centavos
P.I.B.(2001): 335 miliarde $
Rata somajului (2001):
Natura statului: Republica prezidentiala
Presedinte: Gloria Arroyo
b. Obisnuinte alimentare:
"kare kare" (carne de vita in sos de alune): carne vita (coada), burta de vita, orez, banane, ceapa, usturoi, supa de carne, vinete, seminte de annatto, sare si piper
chicken a la king: piept de pui, ciuperci, ceapa, faina, unt, sare si piper
peste sinigang: peste biyang, rosii, ceapa, usturoi, supa de tamarind, condimente la alegere
"pancit canton": crevete, carnat chinezesc, carne de pui, varza, morcovi, mazare sau fasole, ceapa, usturoi, sos de soia, lamaie, ulei de sesam
"burong mustasa": frunze de mustasa, sare grunjoasa, apa de orez
"kalingking" (cartofi dulci): cartofi dulci, zahar brun, faina, ulei
"pinakbet: ampalaya (pepene amar), vinete, sitaw, okra, crevete, ulei de masline
"Salam!" - Salut
"Ruz beh kheir!" - Buna-ziua!
"Asr beh kheir!" - Buna-seara!
"Shab beh kheir!" - Noapte buna!
"Haletun chetoreh?" - Ce mai faci?
"Baleh"/"Areh" - Da
"Nah kheir" - Nu
"Mam nunam"/"Tashakor" - Multumesc
"Man hami farsi baladam" - Vorbesc putina farsi
"Mitunam biyamtu?" - Pot sa intru?
"Bebakh shid!" - Iarta-ma!
"Esmam " - Ma numesc
"Lotfan" - Te rog
"Englisi baladi?" - Vorbesti engleza?
"Cheh?" - Ce?
"Koja?" - Unde?
"Chetor?" - Cum?
"Kei?" - Cand?
"Ki?" - Cine?
"Chera?" - De ce?
"Barat doa mikonam" - Ma voi ruga pentru tine
"Shellik nakon!" - Nu trage!
In Iran, persoanele de acelasi sex pot sta foarte aproape una de cealalta, iar gesturi precum tinutul de mana, sarutul pe obraz sau imbratisatul sunt dovezi larg acceptate ale prieteniei. Insa femeile si barbatii nu pot schimba astfel de gesturi decat daca sunt sot si sotie, parinte si copil sau frate si sora. Chiar si asa, aceste gesturi nu sunt facute in public.
Dupa anul 1963 s-au promulgat legi privind dreptul femeilor la divort si stabilirea varstei minime de casatorie la 18 ani. Incercarea de a scoate utilizarea valului de catre femei a intampinat o foarte mare rezistenta si nu a putut fi implementata. Dupa Revolutia Islamica, cea mai mare parte a femeilor au renuntat la libertatile castigate, datorita reinnoirii fervorii religioase. Astfel, a fost interzisa existenta femeilor cantarete si vestimentatia occidentala, iar varsta la care tinerele fete se pot casatori a scazut pana la varsta pubertatii, care ar putea fi si cea de 9 ani. De asemenea, desi femeile au dreptul sa ceara divortul, de cele mai multe ori acesta este acordat dupa mai mult de 10 ani de cand s-a formulat cererea.
Din luna ianuarie a anului 2003 s-a interzis uciderea prin lapidare a femeilor adulterine.
Accesul in universitati si sectoarele de munca este liber atat pentru barbati cat si pentru femei, desi se poate spune ca este descurajata implicarea femeilor in profesii considerate a fi masculine (de exemplu in constructii sau minerit).
In mare parte, ele sunt similare celor prezentate in cazul tarilor musulmane arabe.
La fel ca in cazul celorlalte state musulmane, este interzis consumul carnii animalelor sacrificate altfel decat prin sangerare, carnii animalelor taiate si sangerate de un nemusulman, carnii de porc, precum si consumul bauturilor alcoolice.
a. Informatii generale:
Etnie: persani (51%), azeri (24%), kurzi (7%), arabi (3%), baloch (2%) etc.
Populatie (2002): cca. 67 000 000 locuitori
Limba vorbita: persana (farsi). Desi utilizeaza alfabetul arab, persana face parte din alta familie lingvistica, cea indo-europeana, in timp ce limba araba face parte din limbile semite.
Situare geografica: Orientul Mijlociu
Capitala statului: Teheran
Religii predominante: islamismul (siiti - 89%, sunniti 10%)
Moneda: 1 Rial = 100 dinari
Natura statului: Republica teocratica ("Republica Islamica Iran")
Seful statului: Liderul Revolutiei Islamice, Ayatollahul Ali Hoseini-Khamenei (din 1989 si este numit pe viata).
Presedinte: Muhammad Khatami (1997 - )
Observatie: Iranul este cel de-al doilea producator de petrol in cadrul O.P.E.C. (dupa Arabia Saudita), detinand 9% din rezervele mondiale. De asemenea este pe locul doi in lume in privinta rezervelor de gaze naturale.
b. Obisnuinte alimentare:
"aash-e aab leemoo": supa din orez, diferite condimente, carne, zahar si suc de lamaie
"aash-e gandom": supa din grau, spanac, mazare, fasole si linte
"aash-e shalgham": supa din gulii, orez, carne, mazare si menta
"maast-o-khiar": garnitura din iaurt, castraveti, ceapa, menta, sare si piper
"mirza ghasemi": garnitura din patlagele, oua, rosii si usturoi
"borani esfanaaj": garnitura din spanac prajit, iaurt, ceapa si usturoi
"kookoo-yeh morgh": garnitura din carne de pui, oua, ceapa, sofran si suc de lamaie
"salad-e olivieh": garnitura din carne de pui, oua, mazare, morcovi, muraturi, cartofi si suc de lamaie
"kabab hosseini": carne de miel sau de vita prajita, cu ceapa, rosii si ardei iute
"joojeh kabab": carne de pui prajita, cu ulei de masline, rosii si sofran
"maahi kabab": carne de peste la gratar, cu suc de lamaie, ulei de masline, sofran si condimente
"tah cheen": carne de pui, orez, oua, iaurt si sofran
"adas polow": orez, carne, stafide, sofran, curmale si linte
"del": inima de oaie cu ciuperci, condimente si branza
"maghz": creier prajit cu condimente
"baagh-lava" (baclava): prajitura din migdale, zahar, galbenus de ou, lapte, faina si apa de trandafiri
"sholeh-zard": prajitura din orez, zahar, sofran, apa de trandafiri, fistic, migdale si scortisoara
In mare parte, ele sunt similare celor prezentate in cazul tarilor musulmane arabe.
La fel ca in cazul celorlalte state musulmane, este interzis consumul carnii animalelor sacrificate altfel decat prin sangerare, carnii animalelor taiate si sangerate de un nemusulman, carnii de porc, precum si consumul bauturilor alcoolice.
Informatii generale:
Etnie: indo-arieni (punjabi, sindh, urdu)
Populatie (1992): cca. 115 600 000 locuitori
Limba vorbita: urdu
Situare geografica: Asia de Sud
Capitala statului: Islamabad
Religii predominante: islamismul, cca. 97%
Moneda: 1 Rupee = 100 paisas
Natura statului: Republica Islamica Pakistan
Acest document nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte documente despre:
|
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
Cauta document |