Organizatii extremist-teroriste de factura fundamentalist-islamica

Cauzele fenomenului mujahedin

Spre deosebire de majoritatea organizatiilor teroriste internationale, retelele mudjahedinilor nu mai au o vocatie pur religioasa, politica sau nationalista, ci se caracterizeaza printr-un amestec al acestor trei principii, fapt care face ca fenomenul mudjahedin sa fie greu de circumscris si, deci, mai ingrijorator prin consecintele pe care le poate crea, consecinte care se afirma in functie de locurile si tarile in care se produc efectele acestui fenomen.

Cu toate acestea, se pot desprinde unele cauze ale fenomenului mujahedin, dupa cum urmeaza:

q  victoria unei tari islamice, Afghanistanul, impotriva unei mari puteri, U.R.S.S.-ul, fapt ce a intarit legitimitatea partizanilor Jihadului;

q  amplificarea contestarii islamice a regimurilor aflate la putere in tarile musulmane;

q  aparitia unor focare deschise de conflict, in special in Bosnia, Cecenia, Kashmir, unde sunt implicate comunitatile musulmane;

q  intoarcerea in tarile de origine (la terminarea razboiului anti-sovietic din Afghanistan) a numerosi musulmani veniti sa faca Jihadul, care-si pun experienta in slujba retelelor islamice din toata lumea.

Mai mult, acest fenomen a suportat anumite influente, aparent antagoniste, cum ar fi:

q  interpretarea variabila a gandirii salafiste a generat numeroase reglari de conturi in interiorul anumitor grupuri ivite ca urmare a razboiului din Afghanistan, cum ar fi eliminarea Miscarii Islamice Armate, care integrase G.I.A. lui Zinuti in Algeria;

q  negarea, in anumite cazuri, de catre anumiti lideri spirituali, a vocatiei mondiale islamice, in favoarea unor scopuri de moment.

Aceste aspecte demonstreaza faptul ca in perioada afghana s-a nascut un curent care are ca tel plasarea sub stindardul Islamului a tarilor arabe si, ulterior a celorlalte tari unde sunt active comunitati musulmane. In acest context se observa o disolutie a fenomenului in structurile sociale occidentale, care reprezinta o baza activa pentru propagarea ideilor islamice si pentru organizarea unor filiere de sustinere, diseminare datorata urmatorilor factori:

q  evolutie fara precedent a structurilor organizatorice;

q  reimprospatarea permanenta a cadrelor;

q  disparitia sefilor istorici.

Interesul ce trebuie acordat fenomenului mudjahedin rezida si din recentele evenimente care atesta sprijinul pe care tinerii musulmani nationalisti il acorda luptatorilor afghani.

Acesti tineri musulmani, de diferite nationalitati, constituie un fel de a doua generatie a luptatorilor afghani si sunt orientati spre Jihad atat de catre miscarile religioase, cat si de alte organizatii.

Prima faza este una de sensibilizare, in care sunt denuntate atrocitatile comise de necredinciosi asupra musulmanilor, punandu-se accent pe o propaganda care induce ideea martirajului. Astfel, ei sunt indrumati, adesea sub acoperirea organizatiilor neguvernamentale, spre granita pakistanezo-afghana, de unde sunt preluati la aeroport si condusi in tabere de antrenament.

In Occident, sensibilizarea se face fie prin cooptarea tinerilor ce provin din medii defavorizate, ostile sau infractionale (care sunt chemati sa adere la Islam si sa frecventeze moscheile), fie prin crearea unor veritabile birouri de informatii (prin care sunt recrutati militantii celei de-a doua generatii de mudjahedini).

In tarile musulmane, recrutarea se face atat prin intermediul centrelor spirituale (precum cel de la Mecca), cat si prin intermediul centrelor universitare (Pakistan, Arabia Saudita si Sudan), cum ar fi:

q  Universitatea Islamica Internationala din Islamabad;

q  Centrele Islamice ale Tbligh din Pakistan (Rawalpindi, Karachi, Lahore), care atrag astazi mii de credinciosi veniti de pe toate continentele, fenomen ce usureaza trecerile de frontiera a unor activisti.

Dupa ce parasesc tara de resedinta, voluntarii sunt indrumati, in special cu ajutorul organizatiilor neguvernamentale, care asigura gazduirea si asistenta materiala, precum si educatia islamica. Datorita rolului jucat, aceste organizatii manuiesc fonduri consistente si de multe ori utilizeaza convoaie umanitare in scopuri militare.

In locurile de tranzit, viitorii militanti isi prezinta documentele de identitate si aleg un pseudonim, pentru a-si pastra anonimatul daca sunt arestati in Afghanistan sau Pakistan.

Ulterior, voluntarii sunt condusi in tabere de antrenament din Afghanistan, tabere a caror destinatie difera in functie de zonele de conflict carora la corespund. Pregatirea dureaza aproximativ trei luni si cuprinde trei mari teme: propaganda religioasa, manuirea armelor si lupta subversiva si clandestina.

Dintre organizatiile neguvernamentale semnalate ca sustin cauza Jihadului ar trebui mentionate:

q  Al Haramein Islamiyya Foundation;

q  Human Concern International;

q  International Islamic Relief Organisation;

q  International Humanitare Hilfs Organisation;

q  Muslim Aid;

q  World Assembly of Muslim Youth.

In ultima perioada s-a observat o continua escaladare a terorismului islamic, unul din polii acestuia devenind fenomenul mujahedin, aparut dupa ce Afghanistanul (un stat islamic) a reusit sa invinga o mare putere, URSS-ul. In acest sens Afghanistanul si Pakistanul au devenit o placa turnanta a terorismului international, fiind doua tari care asigura tabere de pregatire si odihna pentru teroristii de pretutindeni, precum si voluntarii necesari ducerii la bun sfarsit a unor astfel de actiuni violente.

In acest sens, datorita amestecului fortelor religioase pakistaneze in conflictul din Cecenia, relatiile bilaterale dintre Federatia Rusa si Pakistan ar putea fi compromise pentru o perioada lunga de timp. Moscova a acuzat oficial Pakistanul si a solicitat autoritatilor de la Islamabad sa se abtina de la actiuni de sustinere a teroristilor ceceni, deoarece Rusia apreciaza ca Pakistanul este responsabil de ceea ce fac cetatenii sai si, ca urmare, considera ca autoritatile pakistaneze finanteaza toate actiunile de sprijinire a rebelilor ceceni.

Cu toate acestea, fortele fundamentalist-islamice din Pakistan si gruparile de mujahedini angajate in actiuni de Jihad in Kashmir, au continuat sa stranga fonduri in favoarea luptatorilor ceceni. Reprezentanti ai partidului sunit Jamaat-I-Islami, ai gruparilor de mujahedini (printre care Harakat-ul Mujahedeen, Al-Badr, Al-Qaida), ai gruparilor de kashmiri islamici (Markaz Dawa Al-Irshad si latura sa militara Lashkar-e-Taiyyba), precum si ai organizatiilor neguvernamentale folosite drept acoperire de catre teroristii musulmani pakistanezi si afghani (Mektab al-Khidamat si Organizatia Internationala de Intrajutorare Islamica), au declarat ca vor trimite ajutoare si trupe in sprijinul fratilor din Cecenia.

Este cunoscut faptul ca gruparile Harakat-ul Mujahedeen (fosta Harakat-ul Ansar) si Lashkar-e-Taiyyba sunt finantate de catre organizatia Al-Qaida, din profiturile realizate in special din traficul de droguri. Aceste organizatii se bucura si de sprijinul fortelor religioase din Pakistan, cum ar fi Universitatea Islamica din Islamabad, Centrul de Coordonare Islamic sau Organizatia Internationala de Intrajutorare Islamica.

Organizatia Al-Qaida primeste bani de la Osama Bin Laden pe doua cai: fie direct, prin Abdullah Baluch, seful biroului Al-Qaida din Peshawar (Pakistan), fie prin I.I.R.O. Banii sunt folositi pentru cumpararea de armament de pe pietele din Pakistan, Afghanistan sau din tarile europene; pentru antrenarea arabilor mujahedini in Afghanistan, Pakistan, Iran (mercenarii sunt recrutati din Pakistan, Afghanistan, dar si din alte tari islamice cum ar fi Bangladeshul si Indonezia), cat si pentru trimiterea acestora sa lupte in Jihadul din Bosnia, Kashmir, Afghanistan, Palestina si Cecenia.

In Afghanistan organizatia Al-Qaida controleaza cultivarea de opium in 18 din cele 31 de provincii existente, avand la dispozitie 60 de laboratoare clandestine de producere a heroinei, in special in sudul si estul tarii. Tot in Afghanistan, I.I.R.O. sponsorizeaza mai multe tabere de antrenament (in special in provincia Kunduz), pentru a coordona ajutoarele catre Bosnia, Sudan si Cecenia.

Printre actiunile teroriste comise de mercenari pakistanezi se numara atentatul de la World Trade Center la care a participat Ramzi Yusuf, deturnarea unei aeronave indiene in Afghanistan (scopul urmarit de organizatia Harakat-ul Mujahedeen a fost acela de eliberare a conducatorului, Masood Azhar Maulana, arestat in 1994 de autoritatile indiene), precum si un plan, care se pare ca exista, de deturnare a unui avion apartinand companiei Aeroflot intr-o tara musulmana, pentru sensibilizarea opiniei publice internationale privind problema cecena.

In acest context, Federatia Rusa a intensificat cooperarea cu S.U.A., India si tarile central-asiatice, pentru combaterea actiunilor fundamentalist-islamice din regiune. Principalul scop al acestei cooperari pare a fi declararea Pakistanului ca stat care sponsorizeaza terorismul, existand in acest sens solicitari din partea Indiei, precum si a Rusiei, care a cerut intrunirea Consiliului de Securitate O.N.U. pentru a analiza deturnarea avionului indian A-300.

Pe de alta parte S.U.A. acuza guvernul militar de la Islamabad ca sprijina gruparile de mujahedini si a cerut Pakistanului sa coopereze in domeniul combaterii terorismului, in special pe linia arestarii lui Osama Bin Laden, intaririi controlului asupra partidelor si organizatiilor fundamentalist-islamice si a incetarii acordarii de sprijin gruparilor de mujahedini care lupta in Kashmir.

Pozitia S.U.A. este interpretata de Pakistan ca fiind o consecinta a considerarii Indiei, alaturi de Israel, Marea Britanie si Japonia, drept partener strategic al americanilor, cu care acestia coopereaza in probleme de securitate. In aceasta situatie, se asteapta ca Washingtonul sa-si intensifice actiunile anti-pakistaneze.

Pe de alta parte, se detin date potrivit carora  autoritatile de la Islamabad nu vor recunoaste independenta Ceceniei, dar nici nu vor interzice legaturile de natura religioasa dintre credinciosii pakistanezi si ceceni. Aceeasi pozitie a adoptat-o si Arabia Saudita, Egiptul si Sudanul.

Fostul presedinte cecen, Zelimkhan Iandarbaiev, aflat intr-un turneu in unele tari din Asia, nu a reusit sa obtina recunoasterea independentei Ceceniei decat din partea regimului taliban din Afghanistan. Autoritatile pakistaneze au adoptat o atitudine concilianta fata de reprezentantul Ceceniei, caruia i-au acordat viza de intrare in tara, insa in calitate de persoana particulara. O pozitie opusa a adoptat Iranul, care a anulat aprobarea de viza acordata anterior lui Zelimkhan Iandarbaiev.

In Pakistan, fostul lider cecen s-a bucurat de o primire calduroasa din partea fortelor religioase. In urma unor discutii cu lideri religiosi precum Maulana Azam Tariq, seful gruparii fundamentalist-islamice Sipah-e-Sihaba din Pakistan, sau Maulana Sami-ul Haq, lider al partidului Jamiat Ulema-I-Islam si patron al scolii religioase Darul Uloom Haqania din Nowshera, Zelimkhan Iandarbaiev a fost asigurat ca va primi ajutor material si in oameni. Pozitii favorabile au exprimat si liderii partidului religios Jaamat-I-Islami, care au declarat ziua de 23.02.2000 drept ziua solidaritatii cu Cecenia, precum si ai partidului Pakistan Tehrik-e-Insaaf, condus de Imran Khan.

Sprijinul promis luptatorilor ceceni de fortele islamice din Pakistan si Afghanistan este de natura sa mentina conflictul cecen activ si dupa cucerirea provinciei de catre armata rusa.