Teoria anorganica asupra originei titeiului a fost formulata de M.Berthelot si a fost completata si sustinuta de D.I. Mendeleev.
Aceasta teorie afirma faptul ca titeiul s-a format in straturile adanci ale scoartei prin actiunea apei asupra carburilor metalice: CaC2 ,Al4C3 etc.,care in contact cu apa se descompun rezultand acetilena ,metan si alte hidrocarburi si sub actiunea temperaturii si presiunii inalte din interiorul pamantului si in prezenta catalizatorilor naturali(oxizi si saruri metalice),hidrocarburile nesaturate s-au polimerizat formand titeiul de astazi.
Teoria organica se fundamenteaza pe mai multe ipoteze , si anume :
titeiul este de origine vegetala (Figuier),formandu-se din plante prin putrezirea acestora si transformarea lor in metan,dioxid de carbon si acizi grasi etc.
titeiul este de origine animalica (Engler),rezultand din transformarea grasimilor animalelor marine ,in special a pestilor ,la temperaturi si presiuni mari in scoarta pamantului ;
titeiul este de origine mixta ,vegetala -animala (Potonie) si prin transformarea unor plante si animale marine microscopice (microplanton), acoperite de namol ,si sub actiunea unor bacterii anaerobea rezultat o materie organica ,numita 'sapropel' care a imbibat namolul.Datorita transformarilor geologice ale scoartei pamantului ,namolul cu 'sapropropel' a fost acoperit cu alte straturi de pamant .Sub influenta temperaturii si a presiunii inalte 'sapropelul' din namol a suferit apoi transformari chimice rezultand titeiul.
In majoritatea cazurilor ,titeiul astfel format n-a ramas in locul de formare printer rocile permeabile adunandu-se sub forma de zacaminte in straturile de nisip inconjurate de straturi de argila impermeabila sau marna.
PROPRIETATI . Titeiul brut, este un lichid vascos ,de culoare bruna-neagra ,cu reflexe albastrui,rareori galbui. Are miros caracteristic ,este insolubil in apa si mai usor decat apa ,densitatea lui variind intre 0,700 si 0,930 g/cm3 . Nu are temperatura de fierbere fixa ,fiind un amestec complex de hidrocarburi.
Extractia si prelucrarea titeiului . Pentru exploatarea titeiului sunt necesare doua operatii succesive : forajul sondelor si extractia titeiului. Prin sonda intelegem o gaura cilindrica ,sapata in scoarta Pamantului cu ajutorul unor dispozitive mecanice ,caracterizata printr-o sectiune foarte mica in comparatie cu lungimea ei care poate ajunge la cateva mii de metri(pana la 15000 m). Deschiderea de la suprafata se numeste gura sondei (cu diametrul de aproximativ 60 cm), iar fundul gaurii cilindrice poarta numele de talpa (cu diametrul minim de 10 cm).
Forajul sondei reprezinta ansamblul operatiilor care se fac in vederea obtinerii unei gauri de sonda cum sunt : saparea (forarea) propriuzisa,care consta in dislocarea rocilor intalnite ,cu ajutorul unui instrument numit sapa sau trepan, eliminarea detritusului (curatirea gaurii de sfaramaturile de teren rezultate din sapare), tubarea gaurii (consolidarea peretilor gaurii de sonda prin introducerea unor burlane de otel,insurubate cap la cap care se fixeaza prin cimentare), inchiderea apelor ,etc. saparea unei sonde se poate executa umed (eliminarea detritusului se realizeaza cu ajutorul noruiului de foraj) folosind sistemul de foraj percutant(cand sapa avanseaza prin cadere libera, percutie sau bataie pe talpa sondei) si rotativ(la care sapa avanseaza prin apasare si rotire continua ,ca un burghiu)sau uscat (numai percutant).S-a creat si o noua metoda de foraj(de sapare a sondelor) caracterizata prin folosirea unor motoare (masini de forta) care se introduc in sonda ,la talpa si actioneaza direct asupra sapei.motoarele care actioneaza direct sapa sunt amplasate imediat deasupra sapei.ele sunt hidraulice(ansamblul motor-sapa numindu-se electrobur sau motor electric de fund).
Sistemele de extractie a titeiului din tara nostra sunt foarte diferite, ele depinzand de adancimea ,pozitia si de presiunea titeiului sau a gazelor pe care le contine.
