Sistemul normativ si jurisprudenta comunitara - libera circulatie a marfurilor

UNIVERSITATEA NICOLAE TITULESCU

SISTEMUL NORMATIV SI JURISPRUDENTA COMUNITARA

LIBERA CIRCULATIE A MARFURILOR

CUPRINS

1. Aspecte generale

2. Notiunea de taxe cu efect echivalent taxelor vamale

2.1.Impunerile interne discriminatorii ( art.90)

2.2.Remunerarea serviciilor

2.3.Taxele de interes general nediscriminatorii

3. Interzicerea restrictiilor cantitative si a masurilor cu efect echivalent

4. Determinarea masurilor cu efect echivalent restrictiilor cantitative ( art.28 si 29)

4.1.O masura luata de o autoritate a unui stat membru sau comunitar

4.2.O masura susceptibila sa reprezinte un obstacol in calea comertului intre statele membre

5. Comertul intre statele membre

6. Masurile aplicabile fara distinctie importurilor

7. Clauze de salvgardare

8. Monopolurile de stat comerciale

9. Regula ratiunii. Exceptia prevazuta la art. 30 CE

1. Aspecte generale

Regulile esentiale privind aceasta libertate sunt prevazute la art. 23-24 CE din Tratat, fiind dezvoltate, in dispozitiile urmatoare -art. 25-31 CE. Libera circulatie a marfurilor presupune realizarea unei uniuni vamale care sa priveasca toate categoriile de marfuri si sa implice interzicerea intre statele membre a taxelor vamale asupra importurilor si exporturilor ori a altor taxe avand efect echivalent, adoptarea unui tarif vamal comun in relatiile cu tarile terte si eliminarea restrictiilor cantitative sau a masurilor cu efect echivalent intre statele membre. Instituirea uniunii vamale intre statele membre permite conditii egale de concurenta intre participantii la circuitul comercial si productiv, facand posibila stimularea productiei si a varietatii sortimentale a marfurilor, impunerea pe piata a celor mai competitive produse, tinandu-se seama si de costul lor de productie, concentrarea si specializarea productiei si a intreprinderilor, ca si implantarea acestora in zonele cele mai indicate economic si productiv.

Pe durata celor 10 ani ai perioadei de tranzitie, Romania si Comunitatea vor stabili, gradual, o zona de liber schimb, bazata pe obligatii reciproce si echilibrate, in concordanta cu prevederile Acordului european, precum si cu cele ale Acordului general pentru tarife si comert (G.A.T.T.).

Pentru fiecare produs, taxa vamala de baza la care se vor aplica reducerile succesive, prevazute de Acord, a fost aplicata 'erga oimics', din ziua care a precedat intrarea in vigoare a Acordului.

In cazul unui monopol cu caracter comercial care implica reglementari menite sa promoveze desfacerea sau valorificarea produselor agricole, trebuie sa se asigure garantii echivalente pentru nivelul de ocupare a fortei de munca si pentru nivelul de trai al producatorilor interesati.

2. Notiunea de taxe cu efect echivalent taxelor vamale

" Constituie taxa cu efect echivalent taxelor vamale acea taxa perceputa de catre o institutie independenta guvernata de legea publica si,al carei scop este subventionarea presei' -decizia din 18.06,1975,1.G.A.V c. Italia nr. 94/94 (Rec. p. 69).

Uniunea vamala mai presupune, intr-un al doilea sens,adoptarea unui tarif vamal comun in relatiile cu tarile terte, care este, asadar, impus la granitele comunitare. Orice marfa care urmeaza sa intre pe teritoriul comunitar va fi supusa acestui tarif, indiferent de tara de intrare.

Tariful vamal comun nu se aplica de o autoritate comunitara distincta, de sine statatoare, ci de catre autoritatile nationale ale statelor pe teritoriul carora intra marfurile, actionand, deci, in numele Comunitatilor atunci cand ele fac incadrarile sau clasificarile tarifare respective.

Potrivit art. 28 CE, taxele din Tariful vamal comun sunt stabilite de Consiliu, care statueaza cu majoritate calificata, la ' propunerea Comisiei.

Avand in vedre ca un produs, odata intrat pe teritoriul comunitar, va dobandi, din punct de vedere al impunerii de taxe, regimul unui bun ca si cum ar fi fost fabricat intr-unui dintre statele membre, fiind, deci, in.libera circulatie, principiul nediscriminarii va fi aplicabil.

Taxa pe valoare adaugata pe care un stat membru o impune asupra importurilor de produse dintr-un alt stat membru, efectuate de o persoana fizica, daca nici o astfel de taxa nu este impusa asupra aprovizionarii cu produse similare efectuate de catre o persoana fizica in cadrul teritoriului statului membru de import, nu constituie o taxa avand efect echivalent unei taxe vamale -in intelesul art. 12 (25) si art. 13 par. 2 (abrogat prin Tratatul de la Amsterdam). Dar, ea trebuie considerata ca o parte a sistemului general de impunere interna de taxe si compatibilitatea ei cu dreptul comunitar trebuie sa fie privita in contextul art. 95 (90).

2.1. Impunerile interne discriminatorii (art. 90

Orice stat membru are dreptul sa aplice impozite preferentiale ca urmare a unor conditii care sa fie indeplinite atat de produsele fabricate pe plan intern cat si de cele din

import. Produsele din import care indeplinesc aceste conditiitrebuie, prin urmare, sa beneficieze de acest regim de impozitare preferentiala. - Decizia din 7 mai 1981 si decizia din 26 aprilie 1983.

Acest articol se refera, in principal, la impunerile interne, cum este cazul dreptului de acciza. Numai ca, distinctia intre impunerile interne si taxele cu efect echivalent dreptului de vama, nu este intotdeauna usor de realizat. Aceste impuneri interne pot avea acelasi efect ca un drept de vama. O impunere interna se distinge a priori de un drept de vama, deoarece ea poarta, in principiu, asupra produselor importate si asupra celor nationale. O taxa poate fi echivalenta unui drept de vama daca face discriminare intre produsele importate. Cotizatiile obligatorii - atat pentru produsele nationale, cat si pentru cele importate - adoptate de anumite state pentru diverse fonduri, a caror activitate este aceea de a orienta ajutoarele de stat, au facut loc jurisprudentei. Daca se dovedeste ca veniturile provenite din cotizatii sunt atribuite numai produselor nationale si daca aceasta atribuire compenseaza integral cresterea cotizatiilor care greveaza aceste produse, nu vom avea o 'taxa cu efect echivalent'. Dimpotriva, daca atribuirile de fonduri efectuate nu compenseaza decat o parte din cresterea cotizatiilor suportate de produsele nationale, vom avea o impunere discriminatorie si va fi aplicabil art. 90.

2.2. Remunerarea serviciilor

Perceperile sau cotizatiile la intrarea pe teritoriul unui stal membrii nu suni neaparat contrare art. 25 . Este cazul situatiei in care perceperea nu este obligatorie si remunereaza un serviciu obiectiv apreciabil si prevazut facultativ de catre autoritatile unui stat membru sau de delegatiile acestor autoritati.

2.3. Taxele de interes general nediscriminatorii

Perceperile efectuate in interes general, care nu au ca singur scop trecerea unei frontiere a spatiului european si care nu favorizeaza direct, indirect sau potential produsele nationale nu vor fi vizate de aceste articole. Caracterul discriminatoriu lipseste de fapt.

V.n.: art. 95

V.n.: art. 12

3. Interzicerea restrictiilor cantitative si a masurilor cu efect echivalent

Art. 28¹TCE prevede faptul ca 'Restrictiile cantitative la import, precum si toate masurile cu efect echivalent sunt interzise intre statele membre, fara a se incalca dispozitiile ce urmeaza'² . Art. 29 TCE consacra aceeasi interdictie referitoare la restrictiile la export. Art. 11, 12 si 13 ale Acordului privind SEE sunt redactate in termeni aproape identici.

Stabilirea Pietei Comune nu putea fi realizata numai pe baza dezvoltarilor jurisprudcntiale ale articolelor mai sus mentionate. in temeiul art. 94 si 95 , dupa AUE, a fost adoptat un anumit numar de Directive pentru favorizarea liberei circulatii a marfurilor.

Subiectele tratate de legiuitorul comunitar releva existenta unor domenii in care masurile nationale cu efect echivalent restrictiilor cantitative isi pot face simtite efectele.

Astfel, putem mentiona, in primul rand, Directivele generale care vizeaza toate produsele. Dintre acestea, amintim: directiva cu privire la armonizarea dispozitiilor legislative si administrative ale statelor membre in domeniul responsabilitatii pentru produsele defectuoase , cea referitoare la securitatea generala a produselor⁶ sau cea cu plivire la armonizarea legislatiei in materia publicitatii inselatoare

Aceste Directive generale sunt continuate de Directive orizontale care privesc grupuri tic produse, adesea eterogene, dar, uneori, de aceeasi categorie. Exista, de asemenea, un numar mare de Directive verticale pentru fiecare produs.

Armonizarea legislatiilor s-a facut simtita, in special, prin directivele intemeiate pe principiul recunoasterii reciproce sau al echivalentei masurilor ori controalelor in vigoare in statele membre. Aceasta noua abordare este una dintre consecintele celebrei hotarari Ccissis ele Dijon⁸, in care CJCE a lansat formula celebra conform careia 'produsele fabricate si comercializate legal in alte state membre' trebuie a priori sa poata circula in spatiul comunitar si, deci, trebuie acceptate de toate statele membre. Ca urmare. Comisia a elaborat o Carte alba cu privire la realizarea Pietei Comune prezentata la Consiliul European de ,1a Milano, la 14 iunie 1985, care traduce grija de a limita armonizarea la situatiile in care este indispensabila, pentru a dezvolta in cat mai multe sectoare posibile recunoasterea sau acceptarea reciproca. Conform noii abordari a fost adoptat un mare numar de directive, printre care directivele privind materialele de constructie, securitatea jucariilor sau securitatea generala a produselor.

V.n.: art. 30.

V.n.: art. 30 V.n.: art. 36, care permite restrictii pentru anumite scopuri limitativ
enumerate: moralitate publica, ordine publica, patrimoniu national, proprietate industriala
si comerciala.

V.n.: art. 34

V.n. art. 100A si 100B.

⁵ Directiva Consiliului 85/374/CEE, din 25 iulie 1985, cu privire la armonizarea
dispozitiilor legale, de reglementare si administrative ale statelor membre in domeniul
responsabilitatii pentru produsele defectuoase.

Directiva Consiliului 92/59/CEE , din 29 iunie 1992, privind siguranta generala a
produselor.

Directiva Consiliului 84/450/CEE, din 10 septembrie 1984, privind armonizarea
dispozitiilor legale, de reglementare si administrative din statele membre referitoare la
publicitatea inselatoare.

CJCE, din 20.02.1979, Rewe / Bimdesmonopolvenvallung fiir HrannlweinXCassis de
Dijon), C-120/78.

In concluzie, in sensul art. 30 (28) si urmatoarele, termenul 'masuri' (cu efect echivalent) inseamna legi, regulamente, prevederi administrative, practici administrative si toate instrumentele epianand de la o autoritate publica, inclusiv recomandari.. Practicile administrative inseamna, asa cum este prevazut, in Directiva nr. 70/50 a Comisiei, orice standard sau procedura folosita in mod obisnuit de o autoritate publica, iar 'recomandari' semnifica orice instrument care emana de la o autoritate publica si care, desi nu obliga legal pe cei carora li se adreseaza, ii determina sa aiba o anumita conduita.

Intre cele mai importante prevederi, actiuni sau practici administrative pot fi mentionate

- restrictiile asupra productie si investitiilor daca vor conduce la o reducere a posibilitatilor de export;

stabilirea de preturi maxime sau minime, chiar temporar;

- legislatia privind originea sau denumirea marfurilor ori compozitia ambalajelor;

masuri nationale privind cumpararea

-verificari si inspectii duble

- practici administrative dezavantajand importul si (sau) exportul;

- legislatia privind anumite marfuri: margarina, produsele alcoolice;

- practicile privind inventiile, marcile, indicatiile de provenienta sau denumirea de origine;

- legislatia nationala agricola si privind pescuitul si legislatia mediului afecand unele marfuri.

! A se vedea P.J. Kapteyn, P. ver. Laren van Themaat, op. cit., pag. 383-387; J. Megret s.a., op. cit., pag. 104.

4. Determinarea masurilor cu efect echivalent restrictiilor cantitative (art. 28 si 29¹)

Nici art. 28, care se refera la restrictiile la import, si nici art. 29, cu privire la restrictiile la export, nu contin definitia masurilor interzise de dreptul comunitar. Astfel, a revenit jurisprudentei rolul de a preciza notiunea de MEERC².

In acest sens, hotararea Dassonville³ a consacrat o constanta jurispnulentiala reluata permanent de CJCE, potrivit careia 'orice reglementare comerciala a statelor membre, susceptibila de a impiedica direct sau indirect, in realitate sau potential, comertul intracomunitar, este considerata ca fiind o masura cu efect echivalent restrictiilor cantitative'.

Din aceasta definitie pot fi deduse 2 caracteristici principale ale masurii cu efect echivalent, si anume: trebuie sa fie vorba despre o masura restrictiva luata de o autoritate si masura restrictiva trebuie sa fie susceptibila de a afecta comertul intracomunitar.

4.1. O masura luata de o autoritate a unui stat membru sau comunitara

Formula din hotararea Dassonville, ca si interpretarea art. 28, vizeaza, evident, reglementarile restrictive, oricare ar fi gradul autoritatii care a luat-o.

Notiunea de masuri cu efect echivalent a fost extinsa dincolo de ceea ce inseamna masuri restrictive de jure. Simplele practici administrative constante si repetate au fost considerate contrare dispozitiilor cuprinse in Tratat , fiind actiuni ale persoanelor straine legate de administratia publica, dar sustinute sau tolerate de aceasta. La fel, deciziile judiciare pronuntate de tribunale nationale ar putea sa fie considerate ca masuri interzise . Actiunile autoritatilor pot fi si ele masuri ce sunt interzise

Art. 28 si 29 din Tratat interzic sanctionarea simplelor conduite ale intreprinderilor, chiar daca ele duc la compartimentarea Pietei Comune. Aceste conduite sunt inscrise in art. 81 si urmatoarele din Tratatul de la Roma.

Distinctia este, uneori, dificil de realizat; putem lua exemplul unei intreprinderi care solicita unei jurisdictii nationale sa dea efect direct unei conventii contrare dispozitiilor imperative ale Tratatului, cu privire la libera circulatie a marfurilor: in acest caz, art. 28 poate fi invocat in justitie pentru a nu da efect unei conventii care prevede interdictia de a exporta⁷.

V.n.:art. 30si34TCE.

Masuri cu efect echivalent restrictiilor cantitative.

CJCE, hotararea din 11.07.1974, Dassonville, C-8/74.

CJCE, hotararea din 09.05.1985, Commission /France, C-21/84.

CJCE, hotararea din 02.03.1982, BV Diensten Croep/Beele, C-6/81.

CJCE, hotararea din 22.01.1981, Dansk Supermarked, C-58/80.

Legislatiile sau reglementarile nationale pot fi obstacole contrare art. 30, chiar daca
rezulta din legea aplicabila ca urmare a unei norme conflictualc si chiar daca aceasta norma
este cea a Conventiei de la Roma din 19 iunie 1980.

4.2. O masura susceptibila sa reprezinte un obstacol in calea comertului inti statele membre

Comertul inlracoinunilar al marfurilor privesle importurile sau exporturile de produse fabricate sau comercializate intr-un stat membru. Toate masurile nationale care afecteaza fluxul marfurilor nu sunt a priori considerate a fi masuri cu efect echivalent restrictiilor cantitative. O masura nu este prohibitiva decat in conditiile in care are o natura particulara, si anume aceea de a fi echivalenta unei 'restrictii cantitative'. Chiar daca aceasta natura este expresa, MEERC este ilicita numai in masura in care nu afecteaza comertul intracomunitar decat indirect sau potential, ceea ce nu se intampla in cazul discriminarilor in sens contrar.

5. Comertul intre statele membre

Dispozitiile Tratatului in ceea ce priveste libera circulatie a marfurilor vizeaza inlaturarea oricarui obstacol in cadrul (decompartimentarea) Pietei Comune. Ratiunile protectioniste ale anumitor activitati explica faptul ca statele membre cauta sa restranga anumite exporturi

Trebuie evidentiat ca ceea ce impiedica sau stanjeneste circulatia marfurilor nu sunt intotdeauna masurile cu efect echivalent restrictiilor cantitative. Pentru stabilirea faptului daca o masura are efect echivalent restrictiilor cantitative trebuie sa se cerceteze, in primul rand, echivalenta cu restrictiile cantitative.

Hotararea Dassonville nu precizeaza in mod clar natura obstacolelor de inlaturat

Pentru interdictia de a exporta vin de Rioja in vrac pentru a-i proteja pe cei care
imbuteliaza vin in Spania.

Speta arc ca obiect un certificai de origine (Whisky) foarte greu de ob(inut pentru produsele importate. Discriminarea era evidenta, iar condamnarea discriminarilor nu a ridicat niciodata vreo problema.

In schimb, condamnarea masurilor aplicabile fara distinctie a fost recunoscuta mai tarziu, printr-o alla celebra hotarare, Cussis de Dijon , din 20 februarie 1979. Masurile nationale, care nu au nici un efect asupra schimburilor si care nu privesc decat circulatia interna a marfurilor de origine nationala, nu sunt susceptibile de a permite aplicarea dreptului comunitar. Avem in vedere aici discriminarile inverse. Trebuie retinut faptul ca discriminarile sunt, in principiu, echivalente restrictiilor cantitalive.

Discriminarea legata de marfuri in libera practica sau originare din alte stale membre este, evident, contrara art. 28 si urmatoarele din Tratat, ca si art. III din GATT. Astfel, se poate observa ca discriminarile au fost intotdeauna condamnate. Acest lucru este valabil, insa, pentru masurile care favorizeaza numai produsele nationale sau care supun produsele importate sau importul lor unor conditii care nu sunt cerute pentru produsele nationale.

Exista situatii in care discriminarea este deghizata. Aceasla poale li descoperita in cazul legislatiilor care nu sunt decat aparent aplicabile in mod nediferentiat produselor nationale si celor importate. Astfel, reglementarile diverse pot conduce la diferente in detrimentul produselor importate, in ciuda generalitatii lor aparente . Aceleasi solutii sunt valabile si pentru restrictiile la export.

Discriminarile pot fi legitimate, sub conditia sa nu fie arbitrare, pentru unul din motivele limitativ enumerate de art. 30

Ca speta, este vorba despre refuzul administratiei germane de a comercializa pe teritoriul german alcoolul 'Cassis de Dijon'; speta nu arc in vedere refuzul de a importa alcoolul amintit. Motivul era insuficienta gradelor tariei alcoolului. Argumentele avansate de guvernul german sunt in numar de doua. Primul consta in afirmarea faptului ca o asemenea masura avea consecinte asupra sanatatii publice, impiedicand proliferarea bauturilor slub alcoolizate la care consumatorii s-ar obisnui mai usor. Al doilea argument spunea ca au prioritate imperativele protectiei consumatorilor si loialitatii tranzactiilor comerciale, prin standardizarea produselor alcoolice, care impiedica concurenta excesiva prin preturile bauturilor slabe, deoarece alcoolul este componenta cea mai oneroasa a acestor bauturi.

Curtea de justitie a recunoscut, initial, faptul ca reglementarea si comercializarea bauturilor alcoolice apartin statelor membre, ca si in prezent, si ca obstacolele in calea liberei circulatii a marfurilor care rezulta din diferentele dintre legislatiile nationale trebuie acceptate daca sunt necesare pentru satisfacerea unor exigente imperative.

Ulterior, Curtea a recunoscut ca imperativele expuse de guvernul german erau susceptibile sa impiedice o masura nationala restrictiva de a fi calificata ca fiind 'o masura cu efect echivalent', in sensul art. 28, dar ca, in speta, masurile luate de autoritatile germane nu urmareau un interes general. CJCE a afirmat ca exista o incalcare a art. 28, deoarece era restrans Iara nici un obiectiv legitim importul de bauturi produse si comercializate legal in alte state membre.

2 De exemplu, regimul francez pentru preturile carburantului, CJCE, hotararea din 29.01.1985, Cullet /Leclcrc, C-231/83.

Este vorba despre interdictii sau restrictii la import sau export justificate pe ratiuni de
moralitate publica, de ordine publica, securitate publica, protejare a sanatatii si vietii
persoanelor si animalelor sau de conservare a vegetatiei, de protejare a patrimoniului artistic
sau arheologic national sau de protejare a proprietatii industriale si comerciale

6. Masurile aplicabile fara distinctie importurilor

Formula "masuri aplicabile fara distinctie' se refera la normele interne discriminatorii interzis» prin ari. 28 si 29 TCli care, desi nu lac distinctie intre produsele importate si cele autohtone, pot, totusi, sa restrictioneze comertul Daca o masura aplicabila fara distinctie este necesara pentru a proteja unele conditii obligatorii, aceasta nu este considerata contrara dispozitiilor art. 28 TCE. Cu toate acestea, daca o masura distinct aplicabila contravine in mod normal art. 28, ca poate fi justificata prin art. 30 TCE. Jurisprudenta CJCE, insa, realizeaza, in hotararea Cassis de Dijon, o distinctie intre masurile distinct aplicabile si masurile aplicate fara distinctie, atata timp cat conditiile obligatorii cuprinse in aceasta hotarare sunt mai cuprinzatoare decat dispozitiile ari. 30 si, spre deosebire de ari. 30, lista cuprinsa in hotarare nu arc un caracter exhaustiv. Curtea a extins conditiile obligatorii si la protectia mediului, ca si la interesele legitime ale politicii economice sociale si la realizarea operelor cinematografice

Obstacolele tehnice, rezultate din reglementarile industriale sau din cele pentru definirea specificatiilor produselor nu au fost luate in considerare de Tratat. Totusi, destul de repede, efectele lor restrictive asupra schimburilor i-au facut pe redactorii Tratatului sa le ia in considerare in acelasi mod ca reglementarile asa-numite comerciale potrivit Programului general prezentat de Comisie la 28 mai 1969. Acest program a fost prelungit prin Cartea alba cu privire la Piata interna prezentata in iunie 1985.

In raport cu diversitatea masurilor si a ratiunii lor de a fi, art. 28 putea fi interpretat in 2 moduri diferite. Prima interpretare era aceea de a il aplica numai in caz de discriminare, ceea ce lasa statelor membre cea mai mare libertate - sau cea mai mare competenta - pentru adoptarea reglementarilor care, sub cele mai variate pretexte, impiedicau accesul pe teritoriul lor al marfurilor produse sau comercializate in alte state membre. A doua interpretare consta in a considera ca era contrara Tratatului orice masura nationala care putea limita schimburile la nivel inferior celui susceptibil de a fi atins in absenta sa; competenta statelor membre era foarte restransa din aceasta perspectiva. Directiva 70/50 a Comisiei, adoptata in data de 22.12.1969, a avut ca temei art. 33 din Tratat (abrogat). Efectele sale au incetat la expirarea perioadei de tranzitii. Directiva pastreaza, totusi, interesul de a interpreta dispozitiile cu privire la libera circulatie a marfurilor.

Este vorba despre obstacolele la comert.

CJCE, hotararea din 11.07.1985, Cinathebeque SA / Faderalion des Cinemas
Francaise, C-61/84.

CJCE, hotararea din 23.11. 989, Torfuen Borough Comicii /li & Q PLC, C-

Din aceasta directiva, rezulta ca statele membre pastreaza o competenta de principiu pentru adoptarea, in limitele teritoriului lor, a unor 'reglementari comerciale'. Reglementarile comerciale pot fi diferite. Acest lucru este normal si inevitabil (cu exceptia cazului in care a avut loc o armonizare legislativa)¹. Divergentele pot afecta schimburile si pol complica importurile sau exporturile. Situatia trebuie sa fie acceptata de operatorii economici '. Dar, reglementarile comerciale nationale pot, in anumite cazuri, 'sa produca efecte restrictive care depasesc cadrul efectelor proprii acestor reglementari', fapt care se poate intampla atunci cand 'importurile devin fie imposibile, fie mai dificile sau oneroase', 'fara ca acest lucru sa fie necesar pentru a atinge un obiectiv ce ramane in cadrul optiunii lasate de Tratat statelor membre de a adopta reglementari comerciale

Libertatea statelor membre nu mai este totala din momentul in care adopta dispozitii al caror efect propriu nu mai este acela de a reglementa comertul pe teritoriul lor, ci si de a face operatiunile de import sau de export, in fapt sau in drept, mai dificile sau mai oneroase decat operatiunile de comert interne. Libertatea statelor este, astfel, limitata de dispozitiile si obiectivele Tratatului. O reglementare care face importurile sau exporturile mai dificile sau oneroase nu este, totusi, condamnabila numai pentru acest motiv. Ea poate raspunde unui obiectiv legitim luat in considerare de dreptul comunitar. Rolul de a stabili acest lucru apartine instantelor, dupa consultarea CJCE. Va trebui, insa, ca masura in cauza sa raspunda obiectivului legitim, respectand in acelasi timp principiul proportionalitatii, adica antrenand cele mai mici obstacole in calea

schimburilor cu putinta.

Jurisprudenta CJCE a recunoscut fundamentarea Comisiei exprimata in Directiva nr. 70/50. Art. 28 contine el insusi un principiu de interzicere si limita sa. Hotararea Cassis de Dijon a oficializat, astfel, examinarea in cadrul art. 28 . Aceasta hotarare reprezinta punctul de plecare al unei importante jurisprudente, intotdeauna actuala in ceea ce priveste reglementarile comerciale care privesc marfurile si care trebuie respectate pentru a accede pe pietele nationale. Aceste reglementari se pot constitui in masuri cu efect echivalent restrictiilor cantitative. in schimb, Iara indoiala, este in grija Curtii de Justitie inlaturarea a cat mai multor obstacole de pe piata europeana. Un timp, Curtea a considerat ca putand li MEERC masurile nationale care interziceau anumite practici sau modalitati de comercializare

¹A se vedea, de exemplu, Directiva Consiliului 76/768/CEE din 27 iulie 1976 privind
apropierea legislatiilor statelor membre cu privire la produsele cosmetice.

A se vedea, de exemplu, Directiva Comisiei 70/50/CEE, din 22 decembrie 1969, in

temeiul art. 33 alin. (7) privind eliminarea masurilor cu efect echivalent cu cel al restrictiilor cantitative la import care nu sunt acoperite de alte dispozitii adoptate in temeiul Tratatul

CEE.

³A se vedea, de exemplu, CJCE, hotararea din 20.02.1979, Rewe / Bundesmonopolverwaltung fur Branntwein, C-120/78.

⁴Idem.

⁵ M. Mattera, 'Piata unica europeana', Jupiter, cd. a 2-a, pag. 256.

⁶ A se vedea pentru vanzarea prin corespondenta: CJCE, hotararea din 16.05.1989, Buet
e.a. /Ministere public, C-382/87.

Argumentul prezentat era cel potrivit caruia aceste reglementari reduceau cererea interna si, in consecinta, fluxul de import. Se ajungea, astfel, la a supune dreptului comunitar masurile care nu vizau marfurile in sine, ci modalitatile de comercializare pe teritoriul unui stat membru sau altul, fara a exista diferente de tratament intre produsele nationale si cele importate.

Hotararea Cassis de Dijon a avut un ecou considerabil. Principiile sale au fost reafirmate cu fidelitate de o jurisprudenta abundenta ale carei puncte esentiale le vom sintetiza in continuare.

Perspectiva statelor membre nu este numai una nationala. Buna functionare a Pietei Comune cerc ca fiecare stat membru sa tina cont si de cerintele legitime ale altor state membre¹ .

Din momentul in care unele masuri unilaterale ale statelor introduc obstacole in calea liberei circulatii a marfurilor, ele sunt susceptibile sa intre in sfera de aplicare a art. 28. Formula folosita de CJCE a permis afirmarea 'noii abordari'. in acest sens, statele membre nu pot sa interzica vanzarea pe teritoriul lor a produselor provenind din alte state membre numai pentru motivul ca sunt fabricate dupa proceduri sau tehnici diferite decat cele existente pe teritoriul lor. in schimb, pot cauta sa realizeze, pe teritoriul lor, obiective legitime (protectia consumatorilor, loialitatea tranzactiilor etc). Statele sunt chiar libere, in principiu², sa fixeze nivelul protectiei de obtinut pe teritoriul lor. Trebuie, de asemenea, sa respecte principiul increderii reciproce intre statele membre. Totodata, trebuie sa recunoasca ca echivalente tehnicile, normele, controalele, dispozitiile in vigoare in alte state membre, daca acestea asigura acelasi nivel de protectie a interesului general in cauza . Astfel, se poate constata faptul ca, aici, sunt corelate 2 principii, si anume: cel al proportionalitatii si acela al recunoasterii reciproce.

Aceasta 'noua abordare' caracterizeaza, in cele din urma, legislatia comunitara si explica aparitia unui numar mare de directive.

Din momentul in care o reglementare nationala are in vedere conditiile de productie sau prezentarea pentru comercializare a unei marfi in alt stat membru al Comunitatii Europene, putem fi in prezenta unei masuri cu efect echivalent restrictiilor cantitative, contrara art. 28.

Atunci cand un stat, profitand de libertatea care ii apartine in absenta armonizarii, vizeaza continutul lato sensu al unui produs si supune comercializarea pe teritoriul sau unor conditii diferite de cele care exista in statul de origine, CJCE sustine ca asemenea reglementari trebuie sa fie

A se vedea comunicarea interpretativa a Comisiei din 2 octombrie 1980 asupra
consecintelor Hotararii Cassis de Dijon, JOCE, C.256, 3 octombrie 1980.

² Cu exceptia situatiei cand fixeaza un nivel ncrczonabil, nejustificat de rezultatele
stiintifice; trebuie sa existe o anumita proportionalilalc

CJCE, hotararea din 27.06.1996, Procedare penale contre Brandsma, C-293/94.

diferentiate in functie de statul membru de destinatie si, astfel, pot fi crescute costurile produselor exportate. Obstacolul in calea accesului pe piete este relevat de acest lucru, fara a putea vorbi despre o discriminare propnu-zisa in cadrul masurii nationale in cauza. Pur si simplu, legislatia nationala nu permite un acces fara obstacole pe piata, chiar daca este aplicabila fara distinctie

Astfel, au facut obiectul jurisprudentei interdictiile anumitor forme de ambalaj , cerinte cu privire la etichetare, in special cele de natura lingvistica, cu privire la securitate, cerinte legate de obligatia de control tehnic si chimic de laborator sau de certificare in singurul stat de destinatie . Au fost luate in considerare, in aceeasi maniera, cerintele pretului minim in tara de destinatie, indiferent de pretul de vanzare in tara de origine

In perspectiva eliminarii tuturor obstacolelor pe Piata Comuna, apoi pe Piata interna, impiedicarea schimburilor poate proveni din alte masuri decat cele care restrang circulatia marfurilor legal produse si fabricate in alte state. Restrictia legata de piata de desfacere a unei anumite categorii de produse pe teritoriul unui stat membru poate limita cererea pe acest teritoriu si fluxul importurilor. Fara a opera distinctii, legislatia in cauza va mentine importurile globale la un nivel inferior celui care ar fi atins in absenta sa. Aceasta constatare, insa, este valabila pentru marfurile de origine nationala care sunt si ele private de piele de desfacere.

Restrictia fluxurilor a fost luata in considerare de Curtea de Justitie. S-a apreciat ca masurile nationale aplicabile fara distinctie, care obliga operatorii sa renunte la anumite procedee de vanzare, pot avea un efect restrictiv asupra schimburilor si pot excede efectelor normale ale unei reglementari comerciale. Aceasta analiza a fost urmata de vanzarile prin corespondenta , de deschiderea magazinelor de duminica⁴ sau de monopolurile farmaceutice⁷. Curtea recunostea, astfel, ca asemenea masuri pot afecta comertul inlre slalele membre, cu cxcepjia cazului in care ele sunt legitimate de motive ce tin de interesul general. De foarte multe ori, de fapt, justificarea unei legislatii nationale prin invocarea interesului general permite sa se ajunga la concluzia rezonabila ca nu exista nici un obstacol in calea comertului intracomunilar sau nici un protectionism.

Trebuie realizata o distinctie intre continutul si prezentarea unui produs si modalitatile de vanzare, distinctie care se realizeaza pe baza 'posibilitatii' unei masuri de a crea obstacole in calea comertului intracomunitar.

Masurile aplicabile diferit produselor nationale si celor importate sunt a priori discriminatorii si ilicite. Dificultatea exista numai in cazul masurilor aplicabile prin operarea unei distinctii intre categoriile de produse in cauza. Astfel, trebuie distins intre aceste masuri. Cele care vizeaza produsele in sine (etichetare, prezentare, compozitie, denumire etc.) sau actul importului sunt masuri cu efect echivalent, apriori contrare art. 28, cu exceptia situatiei in care trebuie protejat un interes national.

CJCE, hotararea din 26.06.1997, Vereinigte Familiupress Zeitimgsverlags- itnd
verlriebs GmbH/Bauer Verlag, C-368/95.

² Pachete de margarina, CJCE, hotararea din 10.1 .1982, Kau/De Smedi, C-261/81..

³ CJCE, hotararea din 11.05.1989, Procedare penale contre Wurmscr e.a., C-25/88
(pentru poansonarca metalelor pretioase).

⁴ Pentru bauturi, CJCE, hotararea din 24.01.1978, Van Tiggele C-82/77.

⁵ CJCE, hotararea din 16.05.1989, Duet e.a. /Ministere public, C-382/87.

⁶ CJCE, hotararea din 23.11.1989, Torfaen liorough Comicii/li & Q PLC, C-145/88.

CJCE, hotararea din 21.03.1991, Procedare penale contre Delattre, C-369/88.

Se poate prezuma faptul ca aceste masuri afecteaza mai mult prin natura lor marfurile importate, deoarece ele impiedica produsele legal fabricate si comercializate in alte state membre sa intre pe teritoriul statului destinatar al importului¹. in schimb, masurile privind modalitatile de vanzare in interiorul statului care importa nu pot fi prezumate a fi mai defavorabile pentru produsele importate fata de cele nationale. Trebuie ca, de fiecare data, sa se cerceteze daca exista scopul sau rezultatul obstructionarii suplimentare a produselor importate in raport cu cele nationale.

In hotararea Keck , Curtea a dat o explicatie pentru acest reviriment, si anume: 'Dat fiind faptul ca operatorii economici invoca din ce in ce mai mult art. 30 al Tratatului pentru a contesta toate tipurile de reglementari care au ca efect limitarea libertatii lor comerciale, chiar daca nu vi/.ca/.a produsele ce provin din alte state membre'. La momentul respectiv, existau anumite schimbari care justificau o asemenea hotarare. insa, exista si o alta explicatie, mai satisfacatoare, si anume aceea de a apropia jurisprudenta in materie de libera circulatie a marfurilor de cea care s-a dezvoltat in materie de libera circulatie a persoanelor sau a serviciilor, care nu priveste, in definitiv, decat legislatiile care sunt de natura sa incomodeze schimburile comunitare . Se revine, astfel, la ideea simpla potrivit careia in absenta armonizarii, diferentele dintre legislatiile nationale trebuie acceptate si ca numai masurile care aduc atingere accesului pe pietele nationale pot fi contestate, Exercitarea comertului pe teritoriul statelor este, in principiu, in competenta lor si nu a dreptului comunitar.

Hotararea Keck si Mitlumard a fost urmata de o jurisprudenta bogata care considera ca 'modalitatile de vanzare' nu constituie, in principiu, MEERC, cu exceptia situatiei in care afecteaza, in fapt sau in drept, produsele nationale in alt mod decat pe cele impoilate. Acest gen de masuri nationale nu intra sub incidenta art. 28 a priori, deoarece nu este vorba despre reglementarea schimburilor de marfuri intre statele membre. Distinctia este, uneori, subtila intre masurile ce vizeaza marfurile si care impiedica schimburile intracomunitare si cele care nu edicteaza decat modalitati de vanzare. Din momentul in care masura nationala aduce atingere compozitiei sau prezentarii produsului, ea nu mai constituie o modalitate de vanzare si devine a priori o MEERC⁶.

¹ Hotararea Cassis de Dijon.

² La 24 noiembrie 1993 a fost data o hotarare in cazul Keck fi Mithouard cu privire la
legislatia franceza in materie de vanzare in pierdere. Curtea precizeaza, initial, faptul ca,
daca o asemenea legislatie este susceptibila de a restrange volumul de vanzari si, in
consecinta, volumul de vanzari provenind din alte stalc membre, in masura in care priveaza
operatorii de o metoda de promovare a vanzarilor, trebuie, totusi, sa se puna problema daca aceasta eventualitate este suficienta pentru calificarea legislatiei in cauza ca fiind MEERC.

³ Devenit articolul 28

V. Mattcra, "De la hotararea DassonviUe la Keck: claritatea obscura a unei
jurispnidente bogate in principii novatoare si in contradictii', Revista Piata unica, 1994,

citat de Gavalda si Parlcani

⁵ Sunt modalitati de vanzare: regulile privind publicitatea (de exemplu, interdictia totala
a unui tip de publicitate TV) - CJCE, hotararea din 09.07.1997, Konsumcntombudsmanncn
/DeAgostini el TV-Shop, C-34/95.

⁶ De exemplu: interdictia unei mentiuni caic ocupa mai mult de 10% din volumul
ambalajului, CJCE, hotararea din 06.07.1995, Verein gegen Unwesen in Ilandel tind
Gewerbe Koln /Mar, C-470/93.

O restrictie si un obstacol in calea liberei circulatii a marfurilor nu sunt prin ele insele ilicite. Daca se ajunge la concluzia ca sunt justificate de un interes general, nu pot fi calificate ca fiind MEERC. Este vorba despre lipsa unui caracter ilicit fundamental. Acest rationament a fost initiat in hotararea Cassis de Dijon. Statele membre nu sunt intotdeauna libere sa determine ele insele care sunt situatiile de protectie a unor interese generale care pot fi admise in dreptul comunitar. .Jurisprudcnta este in aceasta privinta destul de flexibila. Trebuie ca masurile in cauza sa indeplineasca, in mod cumulativ, urmatoarele 6 conditii:

domeniul respectiv trebuie sa nu 11 facut obiectul unei armonizari;

masura trebuie sa apere mi interes general;

nu trebuie sa fie discriminatorie;

trebuie sa fie in mod obiectiv necesara;

Irebuie sa fie proportionala;

trebuie sa tina cont de ceea ce se cere in statul de origine al marfii.
Interesul general. Armonizarea exhaustiva exclude, in principiu, faptul ca

o masura nationala divergenta sa poata fi considerata ca raspunzand unui interes general in sensul dreptului comunitar

Sectoarele armonizate sunt putine ca numar. Astfel, numeroase motive de interes public, in sensul dreptului comunitar, pot justifica diferite masuri nationale. Nu exista o lista, desi fostele aii. 129 si 130 cnumara cateva situatii

Art. 30 enunta si el cateva dintre acestea, care pot face ca respectivele masuri sa nu fie considerate discriminatorii. Jurisprudenta comunitara a identificat un numar mare de asemenea prevederi si este posibil sa identifice si in continuare. Au fost, de asemenea, considerate situatii de protectie a unui interes general, susceptibile sa evite calificarea masurilor nationale in cauza ca fiind MEERC: loialitatea tranzactiilor comerciale, protectia consumatorului sau securitatea acestuia, pluralismul presei, eficacitatea controalelor fiscale, obligatia declaratiilor cu scop statistic, protectia mediului, stabilizarea finantelor publice, reglementarea deschiderii magazinelor de duminica din perspectiva unei politici sociale, reglementarea orarului de fabricare, protectia unei limbi sau alte motive pur politice sau strategice.

Referirea precisa, operata de Tratatul de la Roma, la Conventia Europeana a Drepturilor Omului autorizeaza considerarea faptului ca protectia libertatilor edictate de aceasta Conventie este per .se un motiv ce tine de apararea unui interes general.

Bineinteles, compararea unei masuri nationale cu o cerinta legata de un interes general nu este necesara atunci cand masura nu edictea/.a o modalitate de vanzare care nu impiedica accesul pe o piata nationala, deoarece in acest caz nu are loc aplicarea art. 30.

Obiectivul general al realizarii Pietei Comune interzice sa se considere ca faptul de a priva consumatorul de produse legal produse si comercializate in alte state membre cu scopul de a respecta obiceiurile acestuia poate fi un motiv legat de interesul general in sensul dreptului comunitar.

¹CJCE, hotararea din 25.07.1991, Sdger/Dennemeycr, C-76/90.

²Protectia consumatorilor, a mediului.

V.n.: art. 36.

Masurile nationale trebuie, bineinteles, sa fie in mod obiectiv necesare pentru satisfacerea unui interes general in cauza. Masurile inutile sau neintemeiate stiintific ar putea fi contestate . Masura nationala trebuie sa fie, de asemenea, coerenta. Nu este necesar ca masura nationala sa asigure, in anumite situatii, protectia interesului general invocat si ca, in alte cazuri, sa nu tina cont de acesta. Interesul general este, prin natura sa, indivizibil si trebuie protejat de fiecare data cand este amenintat. Daca masura nationala nu asigura intotdeauna protectia interesului general inseamna ca, in realitate, statul in cauza considera ca nu exista un interes general

Art. 28 impune si respectarea principiilor proportionalitatii si recunoasterii reciproce. Statele trebuie sa aleaga o masura care este cel mai putin restrictiva asupra schimburilor. Astfel, spre exemplu, Curtea a subliniat de mai multe ori faptul ca protectia si informarea consumatorului pot fi asigurate in mod suficient printr-un etichetaj informativ mai degraba, decat prin interzicerea importurilor care au, in plus, ca rezultat cristalizarea unor obisnuinte si preferinte.

Acest lucru nu semnifica faptul ca statele membre sunt obligate sa asigure in acelasi mod si cu aceleasi norme satisfacerea interesului general invocat. Ele sunt libere a priori sa defineasca nivelul de protectie de dorit pe teritoriul lor. Aceasta cerinta nu presupune respectarea principiului proportionalitatii. Putem lua exemplul normelor de securitate: Franta estima ca este necesar sa protejeze utilizatorii impotriva propriei lor greseli, in timp ce Germania se multumea cu norme mai putin severe cu referire la formarea profesionala. Curtea de Justitie a validat cele doua demersuri. Abia dupa aceasta poate fi aplicat principiul proportionalitatii.

Aceasta libertate relativa si proportionala a statelor membre trebuie corelata cu cerintele principiului- recunoasterii reciproce. Cerintele nationale trebuie, in mod imperativ, sa ia in considerare masurile edictate in statele de origine ale marfii si care concura la satisfacerea aceluiasi interes general

Afectarea comertului nu a avtit nevoie de a fi perceptibila sau verificata din punct de vedere slalislic. Afectarea poale li pur si simplu indirecta sau potentiala. Afectarea potentiala nu este una aleatorie sau indirecta . Acest criteriu permite realizarea unei diferentieri, intr-o maniera destul de flexibila, a continutul notiunii de MEERC. O absenta completa a circulatiei intracomunitarc a marfurilor in cauza nu impiedica afectarea potentiala a comertului intracomunitar.

CJCE, hotararea din 28.04.1998, Decker/Caisse de maladie des employes prives, C-

De exemplu: legislatia germana care interzicea importul de medicamente pe calc
postala cu scopul de a lupta impotriva automedicatici, dar care tolera importurile pe calc
terestra, CJCE, hotararea din 07.03.1989, Scliumuclier/1huiplzollaml Frankfun am Main-
Ost, C-215/87.

CJCE, 15 sept.1994, lloutwipper; importatorul trebuie sa dovedeasca existenta
regulilor si a controalelor in statul de origine pentru a putea li total sau par|ial dispensat de
controalele din statul in care marfa este pusa in vanzare

⁴CJCE, hotararea din 29.11.1993, Procedures penales contre Keck el Mithouard, C-

⁵CJCE, 14.07.1998, Smcmor el Segaud / Commission, C-3 17/97.

Daca nu exista o regula minima in materie de libera circulatie a marfurilor, efectul restrictiv invocat de cel ce contesta masura nationala nu trebuie sa fie aleatorie, indirecta sau ipotetica

In principiu, dreptul comunitar nu se ocupa de situatiile pur interne. Acest lucru pare cu atat mai justificat in urma jurisprudentei legate de hotararea Keck et Mithoitard care deceleaza singurele masuri susceptibile de a afecta schimburile intracomunitare. Dar acest lucru nu semnifica faptul ca reglementarile comerciale in aparenta interne (care nu vizeaza, de exemplu, decat produsele nationale) nu pot fi obstacole in calea accesului pe piata a produselor importate. Acesta poate fi cazul unei reglementari care prezinta in mod favorabil produsele nationale . In ciuda jurisprudentei Keck, controlul reglementarilor interne nu este abandonat³. Total diferita este, insa, chestiunea 'discriminarilor inverse' in cazul carora produsele nationale sunt cele defavorizate de catre legiuitorul national in raport cu produsele importate. Acest lucru poale aparea atunci cand o legislatie a fost declarata contrara art. 30 in ceea ce priveste produsele importate, dar ramane in vigoare pentru produsele nationale.

Dreptul comunitar nu vizeaza acest gen de discriminare. Ari. 30 nu se refera decat la obstacolele in calea comertului intracomunitar si principiul general al nediscriminarii nu permite, in materie de libera circulatie a marfurilor, acceptarea situatiilor in care produsele importate sa fie tratate mai favorabil decat produsele nationale. Aceasta chestiune iese din domeniul dreptului comunitar.

CJCE, hotararea din 30.11.1995, Essu Espanola / Comunidad Autonoma de Canarias,
C-134/94.

CJCE, hotararea din 07.05.1997, Procedures pniulcs contre Pislre e.a., C-321/94.
³Simon ct Lagondct, "Libera circula/ie a marfurilor ti .situatii pur interne, cronica

unei morti anuntate'. Europe, iulie 1997, pag. 7

7. Clauze de salvgardare

Prin Actul Unic European a fost introdus in Tratatul CE un nou text - art. 100 A (95) par. 4 prin care, la motivele justificate din 'art.'36 (30) care permite restrictii sau prohibitii la import, export sau marfuri in tranzit, se adauga alte doua motive. Astfel, daca dupa o masura de armonizare luata de Consiliu sau Comisie actionand cu majoritate calificata, un stat membru considera ca este necesar sa mentina prevederile nationale pe motive de nevoi majore avute in vedere la art. 30 ori privind protectia mediului inconjurator ori a mediului de lucru, va notifica aceste prevederi Comisiei.

Noua dispozitie este considerata ca o clauza generala de salvgardare, care poate fi invocata in situatii deosebite, extreme, care impun un regim derogatoriu provizoriu. De altfel, art. 95 par. 10 dispune ca masurile de armonizare avute in vedere mai sus vor

'include, in situatii specifice, o clauza de salvgardare autorizand statele membre, pentru unul sau mai multe dintre motivele neeconomice enuntate la art. 30, sa ia masuri provizorii supuse unei proceduri de control comunitar.

Art. 296 CE prevede alte doua clauze de salvgardare care pot sa afecteze libera circulatie a marfurilor. Astfel, nici un stat membru nu va fi obligat sa furnizeze informatii a caror'dezvaluire ar fi contrara intereselor esentiale ale securitatii sale. Este, evident, vorba de secrete de stat, mai ales de natura economica. De asemenea, oricare stat membru poate sa ia astfel de masuri pe care el le considera necesare pentru protejarea acestor interese care sunt in legatura cu productia ori comertul cu arme, munitii si material de razboi, dar aceste masuri nu trebuie sa afecteze conditiile de concurenta pe piata comuna privind produsele care nu sunt destinate expres scopurilor militare. .

Functionarea pietii comune ar putea fi afectata prin masuri ale unui stat membru care pot fi luate in cazul unor serioase tulburari interne afectand legea si ordinea, in caz de razboi, tensiune internationala serioasa constituind o amenintare de razboi ori in scopul indeplinirii obligatiilor pe care el le-a acceptat pentru mentinerea pacii si securitatii internationale.

in sfarsit, o clauza de salvgardare, poate fi aplicabila si atunci cand survine o criza neasteptata in balanta de plati a unui stat membru. Masurile luate in acest scop, conform art. 120 sunt cu titlu conservatoriu si nu trebuie sa fie excesiv de prohibitive sau de restrictive pentru remedierea dificultatilor neasteptate care s-au manifestat.

8.. Monopolurile de stat comerciale

Restrictii si discriminari afectand libera circulatie a marfurilor pot surveni si ca urmare a activitatii monopolurilor cu caracter comercial. Monopolurile de stat pot sa fie numai cu caracter comercial sau mixte - de productie si comerciale.

Prin reglementarile nationale drepturile de monopol pot fi acordate unei intreprinderi de stat sau unei institutii de stat care va supraveghea ori determina sau influenta apreciabil comertul dintre statele membre ori unei intreprinderi private pe calea concesionarii unor activitati importante, precum producerea si desfacea alcoolului si tutunului (monopoluri delegate).

Art. 37 par. 1 CE (in formularea si cu numerotarea dinaintea Tratatului de la Amsterdam - in prezent art. 31 par. 1) a impus statelor membre obligatia de a adapta aceste monopoluri astfel incat sa se garanteze ca, atunci cand perioada de tranzitie a luat sfarsit, nici o discriminare privind conditiile potrivit carora marfurile sunt dobandite si desfacute nu va exista intre nationalii statelor membre. Obligatia astfel prevazuta s-a conturat ca o obligatie de a face, denumita si 'activa'.

Statele membre se vor abtine, conform art. 31 par. 2, de a introduce orice noua masura care este contrara principiului stabilit la par. 1 sau care restrange domeniul de aplicare al articolelor care privesc interzicerea taxelor vamale si restrictiile cantitative intre statele membre. Aceasta obligatie este de a nu face, denumita si 'pasiva'. Daca monopolurile in cauza s-au transformat in intreprinderi publice, fara a detine drepturi comerciale exclusive, va fi aplicabil art. 86, care dispune, la par. 1, ca in cazul intreprinderilor publice si al intreprinderilor carora statele le acorda drepturi exclusive sau speciale, statele membre nu vor adopta, nici nu vor mentine in vigoare vreo masura contrara regulilor stabilite prin Tratat.

. Regula ratiunii. Exceptia prevazuta la art. 30 CE

Prin introducerea unei reguli de ratiune (care mai este denimuta si 'cerinta obligatorie') s-a incercat atenuarea efectului principiului de baza stabilit in practica prin care masurile susceptibile sa impiedice, direct sau indirect, real sau potential, comertul international sunt considerate masuri avand un efect echivalent. Dar s-a accentuat ca aceste reguli trebuie sa fie proportionale cu scopul avut in vedere, asa incat daca un stat membru poate sa opteze intre diferite masurie spre a realiza acelasi obiectiv, el trebuie sa aleaga mijloacele care restrang cel mai putin libera circulatie a marfurilor in Comunitate.

Prin Regulamentul nr. 3052/95 din 13 decembrie 1995 al Parlamentului si Consiliul, s-a stabilit o procedura de informare privind masurile nationale ce deroga de la principiul liberei circulatii a marfurilor in interiorul Comunitatii, fiind in cauza sectoarele nearmonizate. Sub incidenta acestor proceduri se afla cazurile in care un stat membru impune obstacole, pentru neconformitate cu propria sa reglementare nationala, la libera circulatie sau la punerea pe piata a marfurilor fabricate sau comercializate intr-un alt stat membru.

Regula ratiunii nu poate fi, totusi, asemanata cu conditiile negative prevazute la art. 81 CE privind concurenta, intrucat art. 28 si 29 nu cuprind posibilitati de exceptare asa cum poate fi acordataconform art. 81.  

Asadar, regula ratiunii, ca si celelalte prevederi derogatorii de la principiul de baza, pot fi acceptate, evident, numai in lipsa unor reguli comune privind productia si desfacerea marfurilor, astfel ca, in caz contrar, va reveni statelor membre datoria de ia
reglementa toate problemele privind acea productie si acea desfacere a marfurilor.  

O exceptie importanta de la principiul de baza mentionat este prevazuta la art. 30, in sensul ca 'prevederile art. 28 si 29 nu vor impiedica prohibitii asupra importurilor, exporturilor sau marfurilor in tranzit justificate pe motive de moralitate publica, ordine publica sau securitate publica; protectia sanatatii si vietii oamenilor, animalelor si plantelor; protectia tezaurelor nationale posedand valoare arheologica, istorica sau artistica; ori protectia proprietatii comerciale si industriale.

In cazul proprietatii industriale si comerciale, exceptiile sau derogarile sunt admise

Restrictiile sau prohibitiile astfel justificate nu se vor putea
constituie numai daca ele sunt justificate in scopul salvgardarii dreptului care constituie obiectul specific al acestei proprietati ele insele, potrivit art. 30, teza a doua, in mijloacele de
discriminare arbitrara sau restrictii disimulate in comertul dintre statele membre. Se impune, prin urmare, observarea unei cerinte de nediscriminare arbitrara ori a principiului bunei credinte atunci cand asemenea restrictii sau prohibitii vor fi impuse.

Derogarea de la interdictia masurilor restrictive este justificata de ratiuni in mod special imperioase. Derogarea poate exista chiar in prezenta unei discriminari intre produsele nationale si cele importate, desi jurisprudenta art. 28 referitoare la interesul general are in vedere numai masurile aplicabile fara distinctie intre categoriile de produse.

Numai facand o referire implicita la principiile necesitatii, proportionalitatii si recunoasterii reciproce, art. 30 precizeaza ca masurile nationale 'nu trebuie sa constituie nici un mijloc de discriminare arbitrara, nici o restrictie deghizata, in comertul intre statele membre'.

Jurisprudenta Curtii a luat in considerare, la un moment dat, ansamblul motivelor legate de interesul general descoperite in jurisprudenta privind art. 28 si cele enumerate la art. 30. Toate masurile trebuie apriori sa respecte doua criterii, si anume: absenta armonizarii exhaustive; necesitatea, proportionalitatea, recunoasterea reciproca, cu exceptia discriminarii.

Art. 30 acorda un loc important protectiei sanatatii, mediului si securitatii publice. Or, statele membre sunt garantul acestora. Daunele grave sau ireversibile trebuie sa fie, in principiu, prevenite la sursa, in statul de origine. Numai ca nu este intotdeauna posibil. Principiul precautiei poate fi invocat si de statul de destinatie a marfii. Acest principiu poate fi invocat in caz de risc neidentificat, dar serios si grav, in caz de incertitudine si urgenta. El poate justifica masuri discriminatorii si imediate. Masurile trebuie sa respecte criteriile generale ale dreptului comunitar: risc serios si grav, necesitatea, proportionalitatea si recunoasterea reciproca.

Principiul poate fi aplicai chiar in prezenta armonizarii comunitare, atunci cand solutia contrara prevaleaza pentru aplicarea art. 28. Acest fapt nu este intotdeauna posibil in cadrul precis al art. 95 , care prevede ca, in cazul armonizarii, si numai pentru motivele enumerate in art. 30, statele pot mentine dispozitiile ce deroga de la armonizarea comunitara sau pol adopta uncie noi Uneori, armonizarea comunitara insasi prevede aceasta posibilitate si cadrul in care statele pot sa puna in aplicare masurile lor nationale de precautie'.

Invocarea art. 30 este conditionala de evidentierea Linei masuri cu efect echivalent - la nevoie discriminatorie.

Exceptiile precizate de art. 30 trebuie insa interpretate in mod restrictiv. Masurile nationale trebuie sa fie in mod obiectiv justificate de un interes general invocat si, mai ales, sa respecte principiul proporlionalilatii. Aceasta semnifica faptul ca, daca statele membre raman libere, in lipsa armonizarii, sa fixeze nivelul la care ele inteleg sa asigure satisfacerea intereselor generale enuntate in art. 36, devenit 30, trebuie, in considerarea acestui nivel de protectie, sa aleaga masura cea mai putin restrictiva pentru schimburi si sa respecte principiul recunoasterii reciproce.

Derogarea permisa de art. 30 nu poate autoriza discriminari 'arbitrare'. Acest lucru raspunde cerintei ca masurile cu efect echivalent sa fie obiectiv justificate de un interes general invocat sau consecintelor obligatiei de recunoastere reciproca (de exemplu, in controalele la intrarea marfurilor pe teritoriul unui stat membru). Interzicerile perfect discriminatorii, care impiedica comertul produselor importate lasand sa subziste un comert licit intern pentru aceeasi categorie de marfuri, ar fi, astfel, arbitrare.

Invocarea motivelor enuntate de art. 30 poate justifica interdictii totale la import si de comercializare pe teritoriul unui stat .

¹ V.n.: art. 104A, par. 4, 5.

Adoptarea de noi masuri cslc limitata la cazuri de dovezi sliin|ificc si la probleme specifice statului

BIBLIOGRAFIE

1. Fuerea A. , " Dreptul comunitar al afacerilor " , Editia a II-a , Editura Universul Juridic, Bucuresti , 2006

2. Fuerea A. , " Institutiile Uniunii Europene" , Editura Universul Juridic , Bucuresti, 2003

Voicu M. , "Drept comunitar, Teorie si jurisprudenta" , Editura Ponto , Bucuresti 2002

Voicu M. , " Jurisprudenta comunitara" , Editura Lumina Lex , Bucuresti , 2005

Voicu M. , " Politicile comunitare in Constitutia Uniunii Europene" , Editura Lumina Lex , Bucuresti , 2005