Asemanari si deosebiri intre raspunderea civila delictuala si raspunderea civila contractuala. cumulul celor doua raspunderi

ASEMANARI SI DEOSEBIRI INTRE RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA CIVILA CONTRACTUALA. CUMULUL CELOR DOUA RASPUNDERI

1. ASEMANARI SI DEOSEBIRI INTRE RASPUNDEREA CIVILA DELICTUALA SI RASPUNDEREA CONTRACTUALA

1) Asemanari. Raspundera civila contractuala si cea delictuala au o esenta comuna, care rezulta din finalitatea lor comuna, care este aceea de reparare integrala a prejudiciului cauzat. Desi alcatuiesc impreuna o institutie comuna, aceea a raspunderii civile, este totusi necesar sa observam si existenta anumitor trasaturi care individualizeaza raspuderea contractuala fata de cea delictuala si care au o anumita importanta practica.

2) Deosebiri. Principalele deosebiri sunt urmatoarele:

- cu privire la domeniul de aplicare: raspunderea delictuala intevine in toate situatiile cand un prejudiciu este cauzat unei persoane prin incalcarea unei obligatii legale cu caracter general, care incumba tuturor, in timp ce raspunderea contractuala intevine numai atunci cand creditorul contractual sufera o paguba ca urmare a neexecutarii obligatiilor contractuale de catre debitorul sau.

- proba culpei: in cazul majoritatii cazurilor de raspundere civila delictuale, victima trebuie sa faca dovada culpei autorului, chiar daca aceasta dovada se face prin intermediul prezumtiilor simple legate de celelalte elemente dovedite ale raspunderii; dimpotriva, in cazul obligatiilor de rezultat de sorginte contractuala, culpa autorului prejudiciului este prezumata relativ ca urmare a neajungerii la rezultatul scontat prin contract.

- intinderea reparatiei: in cazul raspunderii civile delictuale, intinderea reparatiei se stabileste in functie de cuantumul prejudiciilor directe, previzibile si imprevizibile; in cazul raspunderii contractuale, prejudiciile imprevizibile nu pot face obiectul reparatiei decat daca debitorul se face vinovat de dol in neexecutarea obligatiilor contractuale;

- in materie delictuala, daca prejudiciul este cauzat de doua sau mai multe persoane, acestea sunt obligate la reparatie in mod solidar (conform art. 1003 Cod civil); dimpotriva in materie contractuala solidaritatea nu se prezuma ci trebuie stipulata expres pentru a opera, raspunderea fiind divizibila in functie de numarul debitorilor;

- capacitatea de a raspunde: in materie delictuala raspund toate persoanele despre care se dovedeste ca au actionat cu discernamant, indiferent de varsta sau de starea lor psihica; in materie contractuala, capacitatea de a raspunde se suprapune peste capacitatea de exercitiu, care se dobandeste la implinirea varstei de 18 ani, avand in vedere ca pentru antrenarea raspunderii civile contractuale, fapta ilicita trebuie sa constea in neindeplinirea obligatiilor asumate printr-un contract valabil incheiat.

- punerea in intarziere - in materie delictuala, autorul faptei prejudiciabile sau persoana raspunzatoare este de drept pusa in intarziere; in materie contractuala, punerea in intarziere de drept se realizeaza numai in cazurile de exceptie prevazute de art. 1079 Cod civil, in celelalte cazuri fiind necesara punerea in intarziere a debitorului prin notificare sau somatie expediata prin intermediul executorului judecatoresc.

- prescriptia dreptului la actiune: in materie delictuala este de 3 ani, in timp ce in materie contractuala exista numeroase termene speciale de prescriptie.

- conventiile de neraspundere intervenite inainte de savarsirea faptei ilicite sunt de regula lovite de nulitate in materie delictuala; in materie contractuala clauzele de neraspundere sunt valabile in anumite limite.

2. PROBLEMA CUMULULUI INTRE CELE DOUA FORME ALE RASPUNDERII CIVILE. OPTIUNEA INTRE TEMEIUL CONTRACTUAL SI TEMEIUL DELICTUAL AL RASPUNDERII

1) Cumulul celor doua forme ale raspunderii. Problema cumulului intre cele doua forme ale raspunderii se pune in acele situatii in care intre persoana vatamata si autorul prejudiciului exista un contract valabil incheiat si prejudiciul s-a cauzat creditorului prin neexecutarea obligatiei sau obligatiilor debitorului contractual. Intr-o asemenea situatie se pot pune urmatoarele intrebari:

- poate sau nu creditorul sa opteze intre cele doua tipuri de raspundere, alegand varianta cea mai avantajoasa;

- poate sau nu creditorul sa cumuleze temeiurile pentru cele doua tipuri de raspundere pentru a obtine repararea prejudiciului care i-a fost cauzat;

- poate sau nu creditorul, dupa ce s-a folosit de actiunea in raspundere contractuala, sa recurga in subsidiar si la actiunea in raspundere delictuala, pentru a obtine intregirea reparatiei obtinute pe temei contractual.

Raspunsurile date mai ales de jurisprudenta au fost urmatoarele:

- victima nu are dreptul (in cazul aceleiasi fapte ilicite si prejudiciabile) sa obtina doua reparatii, una pe temei contractual si cealalta pe temei delictual;

- victima nu are dreptul de a introduce o actiune hibrida, invocand simultan atat normele raspunderii delictuale cat si pe acelea ale raspunderii contractuale;

- victima nu are dreptul sa utilizeze in subsidiar actiunea delictuala, dupa ce a fost introdusa actiunea in raspundere contractuala daca pe baza celei din urma au fost obtinute despagubiri.

In consecinta, ramane de solutionat problema posibilitatii optiunii intre actiunea in temei contractual si aceea in temei delictual pentru situatia in care intre parti exista un contract.

2) Optiunea intre temeiul contractual si cel delictual al raspunderii. Raspunsul de principiu al literaturii de specialitate si jurisprudentei este acela ca in cazul neexecutarii lato sensu a obligatiilor contractuale, creditorul pagubit nu are dreptul de a opta intre actiunea in raspundere contractuala si actiunea in raspundere delictuala. De la acest principiu exista o singura exceptie: se considera ca optiunea intre cele daua raspunderi este admisibila in situatia in care neexecutarea contractului este o infractiune. Dreptul de optiune se intemeiaza pe dispozitiile art. 14 si 19 din Codul de procedura penala. In prezenta infractiunii ca si fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, creditorul poate sa-si exercite actiunea in despagubiri in cadrul procesului penal sau sa o intenteze separat, inaintea instantelor civile. Dupa ce si-a exercitat dreptul de optiune in materie jurisdictionala, victima nu mai poate reveni asupra hotararii sale si sa se adreseze instantei civile, afara de cazul in care instanta civila a fost sesizata inainte de intentarea actiunii penale si nu a pronuntat inca nici o hotarare, deoarece electa una via secunda non permititur. In literatura de specialitate si mai ales in jurisprudenta se apreciaza ca exista o situatie in care neexecutarea contractului, fiind in acelasi timp si infractiune, creditorul prejudiciat nu are drept de optiune, trebuind sa foloseasca in exclusivitate actiunea pe temei delictual. Aceasta situatie este aceea cand victima este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa. Intr-o alta opinie, solutia mentionata a fost criticata, considerandu-se ca, prin

dispozitiile art. 17 Cod procedura penala nu s-a urmarit restrangerea dreptului de optiune al celui pagubit intre actiunea pe temei delictual si aceea pe temei contractual, ci doar a dreptului procesual de a alege intre instanta penala si cea civila, referitor la atribuirea competentei de a judeca litigiul dintre parti.