Alte aspecte generale privind executarea hotararilor penale

Alte aspecte generale privind executarea hotararilor penale

Caracterul executor al hotararilor. Art.415 alin.1 C.p.p. fixeaza regula ca hotararile penale devin executorii la data cand au ramas definitive. De aici concluzia ca dispozitiile unei hotarari pot fi puse in executare daca sunt definitive. Hotararile pronuntate in prima instanta sunt susceptibile in general de apelare sau recurare, efectul suspensiv al caii de atac ordinare impiedicand in majoritatea situatiilor punerea in executare a dispozitiilor din hotarare.

Necesitatile procedurii judiciare determina in anumite situatii ca apelul sau recursul sa nu fie suspensiv de executare. In asemenea cazuri cele hotarate de instanta vor fi puse in executare chiar daca impotriva hotararii s-a declarat apel sau recurs. Potrivit art.415 alin.2 hotararile nedefinitive sunt executorii atunci cand legea dispune aceasta.

Apelul sau recursul nu este suspensiv de executare cand calea de atac este folosita peste termen, in conditiile legii. De asemenea, legea desi admite atacarea cu recurs a numeroase incheieri cele dispuse de instanta prin hotarare se vor executa desi a fost folosita calea de atac ordinara . Situatii de felul acesta apar cand se declara recurs impotriva incheierilor prevazute la art.141 alin.3, art.159 alin.9, art.162 alin.6, art.168 alin.2, art.303 alin.3 s.a.

Legea de procedura penala nu a permis punerea in executare a hotararilor pronuntate in prima instanta cu privire la fondul cauzei, pana la epuizarea posibilitatilor de trecere a cauzei prin gradele de jurisdictie.

In schimb cu privire la alte aspecte, in mod obisnuit adiacente raportului procesual principal, cele statuate de prima instanta pot fi si uneori trebuie puse in executare, chiar daca hotararea nu este definitiva.

Ramanerea definitiva a hotararilor penale. Intrucat pentru punerea in executare a hotararilor conditia esentiala este ca acestea sa fie definitive, prezinta mare insemnatate a se sti cu exactitate momentul in care o anumita hotarare poate fi considerata ca atare. Fixarea in timp a momentului in care raman definitive hotararile instantelor penale se face prin art.416-417 C.p.p.

Hotararea primei instante dobandeste autoritate de lucru judecat la momente destul de diferentiate in functie de diverse situatii. Legea (art.416) deosebeste sase momente la care hotararea primei instante devine definitiva si anume:

a) hotararea primei instante ramane definitiva in momentul pronuntarii cand nu este supusa apelului sau recursului (de exemplu: hotararea de declinare a competentei - art.42 alin. ultim C.p.p.).

b) hotararea primei instante devine definitiva la data expirarii termenului de apel cand nu s-a declarat apel in termen. Curgerea termenului de apel face ca la epuizarea lui hotararea sa fie definitiva. Aceeasi data, pentru aceleasi ratiuni, este valabila si in ipoteza cand desi s-a declarat apel, acesta a fost retras inauntrul termenului.

c) daca retragerea apelului are loc dupa expirarea termenului de apel, hotararea se considera definitiva cand apare aceasta manifestare de vointa . Intr-o asemenea situatie hotararea ramane definitiva la data retragerii apelului intrucat retragerea fiind irevocabila nu mai permite declansarea unei noi cai de atac.

d) hotararea primei instante ramane definitiva la data expirarii termenului de recurs in cazul hotararilor nesupuse apelului sau daca apelul a fost respins, cand singura cale de atac contra hotararii atacate este recursul si acesta nu s-a declarat in cadrul termenului prevazut de lege.

Aceeasi data se ia ca termen de ramanere definitiva a hotararii si cand s-a introdus recurs impotriva celor dispuse de prima instanta dar calea de atac declarata a fost retrasa inauntrul termenului de recurs.

e) hotararea primei instante ramane definitiva la data retragerii recursului declarat impotriva hotararilor mentionate anterior (lit.d); adica hotarari nespuse apelului sau cu apelul respins, daca retragerea a avut loc dupa expirarea termenului de recurs.

f) hotararile primei instante raman definitive la data pronuntarii hotararii instantei de recurs privind hotararile mentionate la lit.d cand este respinsa calea de atac.

Hotararea primei instante ramane definitiva la datele aratate numai daca cu privire la aceiasi latura a cauzei sau la aceiasi fapta, ipotezele avute in vedere sunt indeplinite fata de toate partile care au dreptul sa faca apel sau recurs. Astfel, hotararea ramane definitiva diferentiat, la momente diferite in functie de ipotezele concrete survenite. De exemplu daca doi inculpati isi retrag apelul unul inauntrul termenului de apel celalalt dupa expirarea acestuia, pentru primul hotararea este definitiva in momentul epuizarii termenului de apel, iar pentru al doilea la data retragerii apelului.

Hotararea instantei de apel. Aceasta hotarare ramane definitiva potrivit art.416¹ C.p.p. la trei momente diferite si anume:

a) data expirarii termenului de recurs cand apelul a fost admis fara trimitere pentru rejudecare si nu s-a declarat recurs in termen.

La aceiasi data ramane definitiva hotararea instantei de apel si cand recursul declarat impotriva hotararii care a admis apelul fara trimitere pentru rejudecare a fost retras inauntrul termenului.

b) data retragerii recursului declarat impotriva hotararii mentionate mai sus daca aceasta retragere s-a produs dupa expirarea termenului de recurs.

c) data pronuntarii instantei de recurs, atunci cand aceasta a respins recursul declarat impotriva hotararii de admitere a apelului fara trimiterea pentru rejudecare.

Hotararea instantei de recurs. Spre deosebire de hotararea primei instante si a instantei de apel, care devin definitive la momente diferite, hotararea instantei de recurs capata autoritate de lucru judecat intr-un singur moment si anume la data pronuntarii acesteia.

Pentru ca hotararea instantei de recurs sa devina definitiva la data pronuntarii, pricina trebuie sa se afle in una din urmatoarele ipoteze:

a) recursul a fost admis si procesul a luat sfarsit in fata instantei de recurs, fara rejudecare;

b) cauza a fost rejudecata de catre instanta de recurs dupa admiterea recursului;

c) recursul a fost respins dar hotararea cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare .

In orice alta ipoteza hotararea instantei de recurs nu este executorie si deci momentul ramanerii definitive trebuie cautat in dispozitiile care au fost examinate anterior. De exemplu, instanta de recurs a admis recursul si a dispus rejudecarea cauzei de catre instanta a carei hotarare a fost casata (art.385¹⁵ pct.2 lit.c); in orice caz hotararea instantei la care s-a trimis poate deveni definitiva in oricare din momentele fixate de lege pentru hotararile pronuntate in prima instanta sau apel (art.416 sau art.416¹).

Instanta de executare. Executarea definitiva a hotararilor penale se face de organul care a judecat cauza in prima instanta (art.418 alin.1). Instanta de executare este totdeauna prima instanta, indiferent ca cele dispuse au fost pronuntate de aceasta instanta, de instanta de apel sau instanta de recurs . Exceptie constitui acele putine cauze in care Inalta Curte de Casatie si Justitie judeca in prima instanta, pentru ca potrivit art.418 alin.2 acest organ nu pune in executare hotararile sale. Hotararile pronuntate in prima instanta de Inalta Curte de Casatie si Justitie se pun in executare dupa caz de Tribunalul Bucuresti sau Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti.

Daca hotararea a ramas definitiva in fata primei instante situatia nu comporta precizari pentru ca hotararea se va pune in executare de insasi instanta care a pronuntat-o. Cand insa hotararea ramane definitiva in fata instantei superioare aceasta trimite de indata instantei de executare un extras al hotararii cu toate datele necesare punerii in executare (art.418 alin.3).

Exista situatii cand o hotarare se pune in executare fara a fi definitiva. Dispozitiile art.418 sunt aplicabile si in cazul acestor hotarari, nedefinitive, dar executorii (ex art.162, art.168 etc).

In final, este de mentionat ca instantele iau in cursul procesului penal si alte decizii ce trebuie executate si care nu se refera la raportul juridic procesual principal, neavand nimic in comun cu faza de punere in executare. Aceste hotarari se executa chiar de instanta care le-a pronuntat. Se pot da ca exemplu: hotararea de declinare a competentei, hotararea de restituire a dosarului la procuror, incheierea privind luarea unei masuri preventive s.a.

Judecatorul delegat cu executarea. Punerea in executare a hotararilor definitive nu se face de oricare judecator de la instanta de executare. Instanta de executare deleaga pe unul din judecatorii sai pentru realizarea acestei activitati (art.419).

Judecatorul delegat indeplineste procedura de punere in executare a hotararii definitive rezolvand nelamuririle sau impiedicarile ivite. Daca se ridica probleme pe care judecatorul delegat considera ca nu le poate rezolva acesta sesizeaza instanta de executare, care va proceda potrivit art.460, aplicabil in general in orice procedura de executare.