Consideratii generale - cai de atac

Consideratii generale - cai de atac

Caile de atac sunt mijloacele prin care, la cererea procurorului sau a persoanelor indrituite de lege, se pune in miscare un control judiciar in scopul desfiintarii hotararilor penale nelegale sau netemeinice[1] si inlocuirea lor cu hotarari conforme cu legea si adevarul. Existenta lor se sprijina pe ideea ca justitia umana, nefiind infailibila, legea nu trebuie sa inchida drumul catre o noua judecata atunci cand anumite consideratii indreptatesc a se crede ca aceasta noua judecata ar folosi infaptuirii justitiei.

Cu toate garantiile luate de lege pentru a se crea cele mai bune conditii de distribuire a justitiei, este totusi posibil ca hotararea judecatoreasca sa fie totusi gresita fie din cauza partilor, care prin denaturarile si prin reticentele lor nu i-au informat corect pe judecatori, ori fie nu s-au putut apara fie din cauza judecatorilor, care nu si-au exercitat rolul activ, nu au apreciat corect situatia de fapt ori au interpretat sau aplicat gresit legea. Asa fiind, caile de atac constituie o pavaza puternica a legalitatii .

Importanta cailor de atac pentru infaptuirea justitiei a determinat inscrierea in Constitutia Romaniei a principiului ca "impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac in conditiile legii"[3]. Acest principiu recunoscut ca drept al omului este consacrat si de documente de drept international. Astfel, Pactul international referitor la drepturile civile si politice enunta in art. 145, ca "orice persoana declarata ca raspunzand de savarsirea unei infractiuni are dreptul, in conformitate cu normele prescrise de aceasta lege, sa ceara examinarea de catre o jurisdictie superioara a declararii vinovatiei sale si a pedepsei aplicate" . Rolul cailor de atac in procesul penal este multiplu si diferentiat in raport cu subiectii procesuali.

In ce priveste partile, faptul ca hotararea ce se va pronunta poate fi desfiintata prin intermediul cailor de atac, le stimuleaza sa aiba o pozitie activa in cadrul procesului, sa se apere cat mai complet, deoarece, sperand intr-o solutie favorabila, fiecare parte are interesul sa pronunte o hotarare care sa nu fie ulterior desfiintata in calea de atac exercitata de procuror sau de o alta parte in proces. Dar existenta cailor de atac si posibilitatea de a le exercita constituie, de asemenea, o garantie a dreptului de aparare, da partilor certitudinea ca daca totusi hotararea pronuntata este gresita, va putea fi desfiintata, ca dreptul lor nu este compromis prin pronuntarea unei hotarari nelegale si netemeinice, ceea ce este de natura sa intareasca increderea in justitie.

Pentru procuror, exercitarea cailor de atac constituie mijlocul practic prin care isi aduce la indeplinire obligatia de a veghea la respectarea legalitatii in activitatea instantelor, astfel incat sa nu fie afectate interesele generale ale societatii, ordinea de drept, drepturile si libertatile cetatenilor. Deoarece legea nu recunoaste dreptul de a anula el insusi actul jurisdictional pe care il considera nelegal, procurorul - prin intermediul cailor de atac - va sesiza fie o instanta superioara, fie, mai rar, chiar instanta care a dat hotararea, si va solicita pronuntarea unei hotarari legale si temeinice.

Cat priveste instantele, existenta cailor de atac le obliga sa aiba rol activ, sa respecte dispozitiile legale pe intreg parcursul judecatii, adica sa se preocupe de pronuntarea unei hotarari temeinice si legale, ceea ce, probabil, s-ar intampla intr-o mai mica masura daca hotararile pronuntate de ele nu ar putea fi contestate si cenzurate. Pe de alta parte, exercitarea cailor de atac de catre parti sau procuror ofera instantelor superioare unul dintre mijloacele practice prin care ele realizeaza indrumarea instantelor de grad inferior[5].

De regula, notiunea de control judiciar , ca functie a cailor de atac, este definita ca fiind dreptul si obligatia pe care le au in cadrul unui sistem juudiciar, instantele judecatoresti superioare de a verifica in conditiile si cu procedura stabilita de lege, legalitatea si temeinicia hotararilor pronuntate de instantele judecatoresti inferioare lor si de a desfiinta total sau partial, acele hotarari care sunt gresite sau de a le confirma pe cele ce sunt legale si temeinice.