Analistii comertului international au scos in evidenta faptul ca leasing-ul constituie o expresie a tehnicilor moderne de contractare in acest domeniu. Insistenta asupra acestui tip de contract este explicata de mai multi autori prin pragmatismul si eficacitatea lor.
Leasing-ul a aparut pentru prima data in Statele Unite ale Americii, ca mai apoi, treptat, sa patrunda si in alte tari, indeosebi in Europa .
In S.U.A., leasing-ul a fost reglementat prin United States Uniform Consumer Credit Code si prin Uniform Commercial Code . In Marea Britanie , Franta si Belgia s-au elaborat reglementari, care definesc relatiile contractuale pe baza de leasing si precizeaza operatiunile pe care le include.
Leasing-ul a fost determinat, in aparitia sa de cauze obiective. Astfel, in S.U.A., in Marea Britanie si in alte tari erau intampinate greutati in finantarea afacerilor, ca urmare a rigiditatii formelor si procedeelor existente. Oamenii de afaceri simteau nevoia dotarii societatilor lor comerciale cu echipamente moderne, in conditiile in care utilajele din dotare se invecheau, mai ales ca efect al uzurii lor morale. Formula cumpararii unor bunuri de la vanzator in scopul inchirierii lor acelor clienti care aveau nevoie de ele a aparut ca o formula salvatoare si eficienta.
Leasing-ul a fost definit ca fiind o operatiune juridica prin care o persoana cumpara un bun spre a-l inchiria unei alte persoane.
Obiectul contractului de leasing il constituie inchirierea temporara a bunurilor de investitii, a bunurilor imobiliare, a serviciilor. Cel mai frecvent se inchiriaza masini si utilaje.
Elementele definitorii ale contractului de leasing sunt cumpararea unor bunuri in scopul inchirierii lor; inchirierea acestor bunuri in scopul unei redevente locative; folosirea acestor bunuri de catre client in scopuri profesionale; latitudinea clientului sa achizitioneze bunul respectiv la sfarsitul locatiunii.
In contractul de leasing sunt implicate mai multe parti, si anume:
cumparatorul - persoana care cumpara bunul pentru a-l inchiria;
vanzatorul - persoana care vinde bunul si care poate fi chiar producatorul acestui bun;
clientul - persoana care are nevoie si, deci, solicita masina sau utilajul respectiv in locatie.
Prin intermediul acestui contract, cumparatorul obtine beneficii importante , vanzatorul are o piata asigurata pentru produsele sale , iar clientul are posibilitatea sa-si procure masinile si utilajele fara investitii prea mari. Mai mult, el realizeaza reducerea cheltuielilor de productie si de credite pentru plati.
Din cele prezentate mai sus reiese ca putem defini leasing-ul ca fiind acea operatiune juridica prin care o persoana fizica sau juridica (o societate specializata) cumpara un anumit bun (de regula masini si utilaje) in vederea inchirierii unei alte persoane (o societate care utilizeaza bunul respectiv).
Profesorul Tudor R. Popescu observa, in cadrul acestei operatiuni, ca "locatarul are initiativa afacerii, vanzatorul o permite, creditorul o faciliteaza si toti impreuna, actionand in interes propriu, actioneaza in acelasi timp si in folosul celorlalti". La randul sau, profesorul Ioan Macovei detaliaza modul in care operatiunile de leasing "prezinta avantaje pentru toate partile interesate".
Natura juridica a leasing-ului
Dupa cum am vazut, leasing-ul este o forma de finantare cu termen, o operatiune de credit-bail, care se caracterizeaza prin faptul ca obiectul contractului se refera la un echipament care urmeaza sa fie folosit numai in scopuri profesionale . Bunurile sunt cumparate de catre locator numai pentru a fi date in locatie. Durata locatiei trebuie sa corespunda duratei economice de utilizare a masinilor sau echipamentelor respective . Ratele chiriei sunt fixate astfel incat sa permita amortizarea valorii bunurilor . Utilizatorul are latitudinea sa opteze pentru achizitionarea bunului la un pret care sa corespunda valorii sale reziduale.
Leasing-ul este o operatiune care cuprinde:
un contract de vanzare-cumparare;
un contract de locatiune;
un contract de mandat;
un contract prealabil privind promisiunea de vanzare pe care o face cumparatorul, care valoreaza drept vanzare din momentul in care sunt concretizate toate elementele esentiale ale vanzarii.
Leasing-ul mai cuprinde, de asemenea, promisiunea bilaterala de locatie din partea finantatorului si a utilizatorului, preexistenta contractului de locatiune, care va avea valoare de contract numai atunci cand se vor concretiza toate elementele contractului de locatie. In acelasi timp, este inclusa o stipulatie pentru altul, in baza careia utilizatorul poate actiona in garantie pe vanzatorul bunului.
Asadar, contractul de locatiune din cadrul operatiunii de leasing este sinalagmatic perfect, consensual si intuitu personae. Locatorul nu se obliga decat in consideratia calitatilor persoanei sau a garantiilor pe care le ofera intreprinderea utilizatoare.
Rolul finantatorului este de a finanta afacerea, neavand vreo influenta asupra mersului acesteia, ceea ce ingaduie acestuia sa cedeze contractul sau, daca circumstantele o cer .
In acelasi timp, leasing-ul are trasaturile caracteristice ale unui contract de adeziune, deoarece la incheierea sa utilizatorul nu are posibilitatea sa aduca modificari clauzelor stipulate.
In concluzie, leasing-ul este - prin natura sa juridica si prin trasaturile enuntate - un contract complex, reprezentand o imbinare a mai multor tehnici juridice, intr-un cadru unitar.
